Studiu de caz – Ce se întâmplă când concedierea salariatului nu a avut la bază o cauză serioasă?

Prin cererea introdusă la Tribunalul Tulcea, contestatorul a chemat în judecată pe pârâta Societatea Agricolă „G.”, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată decizia de desfacere a Contractului de muncă nr. […], reintegrarea pe postul deţinut anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere şi până la reintegrare, precum şi plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata salariului.

În probaţiune,  contestatorul  a depus  la dosar înscrisuri

Ce apărări concrete a formulat pârâta  în cauză? 

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat? 

Prin sentinţa civilă nr. 3261/21.08.2013 a Tribunalului Tulcea, a fost admisă în parte contestaţia; a fost anulată decizia şi s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă; s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese ca nefondat. 

Dacă hotărârea instanței de fond a fost atacată de către vreo parte şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către pârâtă, iar  curtea de apel  a apreciat că  recursul este nefondat și a menținut hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:

În cauză, trebuie avut în vedere că potrivit art. 79 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

În decizia de concediere contestată s-a indicat drept motiv al concedierii, făcându-se trimitere la cele hotărâte de consiliul de administraţie, faptul că „în perioada de iarnă nu se pot face lucrări agricole”. În drept s-au indicat prevederile art. 65 alin. (1) din Codul Muncii.

Ca urmare, nici un motiv al concedierii invocat de apelantă care constituie motive noi şi diferite de cel indicat în decizia de concediere nu pot fi analizate în apel întrucât s-ar nesocoti prevederile art. 79 din Codul Muncii (cum ar fi redistribuirea activităţii reclamantului către alţi salariaţi sau lipsa pregătirii profesionale necesare a acestuia).

În ceea ce priveşte desfiinţarea postului reclamantului, trebuie avut în vedere că art. 65 alin. (2) din Codul Muncii impune condiţia ca desfiinţarea locului de muncă să aibă o cauză reală şi serioasă.

În mod logic, această cauză trebuie să intervină după încheierea contractului individual de muncă în sensul că, la încheierea acestuia, angajatorul îşi exprimă manifestarea de voinţă în acest sens având în vedere situaţia cunoscută de la acel moment, considerând că este necesară angajarea unei persoane.

Excepţia de la principiul forţei obligatorii a contractelor, în sensul că angajatorul poate în mod unilateral să hotărască încetarea contractului individual de muncă, poate fi admisă numai dacă ulterior survine o împrejurarea care determină o reorganizare a activităţii angajatorului ce presupune desfiinţarea locului de muncă al angajatului respectiv iar cauza trebuie să fie reală şi serioasă.

Or, recurenta a indicat în decizia de concediere succesiunea anotimpurilor (începerea iernii) şi un fapt cunoscut nu doar de conducerea unei societăţi specializate în lucrări agricole ci care este chiar de notorietate în sensul că în timpul iernii nu se pot realiza lucrări agricole din cauza temperaturii scăzute.

În mod evident conducerea societăţii pârâte cunoştea ambele situaţii de fapt la momentul încheierii contractului individual de muncă cu reclamantul şi, totuşi, a optat pentru încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată […].

Aşadar, nu se vădeşte existenţa nici unui motiv real şi serios care să fi intervenit ulterior şi care să determine desfiinţarea postului ocupat de reclamant ci o situaţie de întrerupere temporară a unor activităţi, situaţie care survine anual şi care era cunoscută de angajator.

De altfel, din cuprinsul deciziei contestate, având în vedere motivaţia acesteia, şi chiar din susţinerile apelantei, rezultă că odată cu venirea primăverii ar fi fost din nou necesară angajarea personalului implicat în lucrări agricole, ceea ce înseamnă că, în realitate nu este vorba de o desfiinţare reală a unor locuri de muncă, ci de o suspendare temporară a activităţii angajaţilor care le ocupă.

 Extras din Decizia civilă nr. 19/CM/21.01.2014 , Curtea de Apel Constanța, www.portal.just.ro

Ai nevoie de Decizia civilă nr. 19/CM/2014? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

 

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu