10 Decembrie, 2019

Studiu de caz: Ce efecte produce notarea în Cartea Funciară a unui imobil ca locuință de familie?

Urmare a declaraţiei pe proprie răspundere nr. abc/25.10.2012 dată în formă autentică de către soţii A.A. și A.B. (în sensul că imobilul înscris în CF nr. 311487 D proprietate exclusivă a sotului A.B.., constituie locuinţa familiei), Biroul Notarului Public C a formulat cerere privind notarea în Cartea Funciară a declaraţiei soţilor A.A. și A.B.

Ce a decis Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cazul mai sus menţionat?

Prin Încheierea de carte funciară nr. xyz/29.11.2012 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D a fost admisă cererea Biroului Notarului Public C și, pe cale de consecință, s-a dispus Notarea în cartea funciară  a declaraţiei soţilor A.A. și A.B. în sensul că imobilul înscris în CF nr. 311487 D proprietate exclusivă a lui A.B., constituie locuinţa familiei.

Dacă încheierea de carte funciară nr. xyz/29.11.2012 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D a fost atacată cu plângere şi cum a fost  motivată plângerea respectivă?

Da, petenta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat plângere în contradictoriu cu soţii A.A. și A.B.., împotriva Încheierii de carte funciară nr. xyz/29.11.2012 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D solicitând respingerea cererii formulate de Biroul Notarului Public C privind notarea în Cartea Funciară a declaraţiei pe proprie răspundere a soţilor A.A. și A.B.

În motivare, petenta a invocat dispoziţiile art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, arătând, în esenţă, că prin Decizia penală nr. www/31.05.2013, pronunţată de Curtea de Apel D în dosarul nr. xaz/1/2012, au fost menţinute dispoziţiile referitoare la măsurile asigurătorii din cuprinsul Sentinţei penale nr. va/27.01.2010, pronunţată de Tribunalul D în dosarul nr. cas/108/2006, respectiv nu a fost ridicată măsura sechestrului asigurător aplicată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în faza de urmărire penală asupra imobilului proprietatea lui A.B.

A mai arătat că prin maniera de a proceda a pârâţilor se încearcă înstrăinarea bunului sechestrat cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, întrucât singura în măsură să se pronunţe asupra legalităţii măsurii asigurătorii evocate este instanţa penală competentă, ştiut fiind că potrivit art. 22 alin. 1 Cod procedură penală „Hotârărea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.

Astfel, a învederat că prin demersul iniţiat de soţii  A.A. și A.B. se urmăreşte de fapt schimbarea ilicită a naturii juridice a imobilului din bun propriu în bun comun, iar în ipoteza în care vor fi puse în executare dispoziţiile din cuprinsul laturii civile a hotărârilor penale de condamnare a inculpatului A.B. şi de obligare a acestuia la plata de despăgubiri, iniţiindu-se procedura executării silite asupra apartamentului în discuţie, A.A., în calitate de soţie, s-ar putea prevala de dispoziţiile art. 322 alin. (4) din noul Cod civil potrivit cărora „Soţul care nu şi-a dat consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial”.

Ce apărări au formulat pârâții referitor la plîngerea petentei?

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea plîngerii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism argumentând că prin notarea în Cartea Funciară a declaraţiei date în faţa notarului, potrivit căreia locuinţa lor este comună, nu au avut în vedere decât transcrierea în Cartea Funciară a unei stări de fapt, respectiv a împrejurării că locuiesc la această adresă împreună cu cei doi copii, ceea ce nu limitează efectele sechestrului asigurător asupra bunurilor personale ale pârâtului A.B.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin Sentinţa civilă nr. Zax/03.04.2013, pronunţată de Judecătoria D a fost respinsă plângerea formulată de petenta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva Încheierii de carte funciară nr.xyz/29.11.2012 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Notarea în baza declaraţiei autentice nr. abc/25.10.2012 nu afectează sechestrul asigurător al petentei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar imobilul nu devine insesizabil.

Notarea în cartea funciară a faptului că imobilul înscris în CF nr. 311487 D proprietate exclusivă a pârâtului A.B., constituie locuinţa familiei este permisă de dispoziţiile art. 321 alin. (2) Cod civil, art. 908 alin. (2), pct. 5 Cod civil, art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

Nu are relevanţă natura imobilului, respectiv bun propriu sau comun al soţilor ori înscrierea unui sechestru asigurător. Este vorba despre o stare de fapt şi care nu modifică în nici un fel natura juridică a imobilului.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către petentă şi, în caz afirmativ, ce au decis instanţele superioare în cazul mai sus menţionat şi cum au argumentat hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă Zax/03.04.2013, pronunţată de Judecătoria D a fost atacată de către petentă, dar instanța de apel și de recurs au respins apelul, respectiv recursul petentei și au mentinut sentința instanței de fond ca legală și temeinică.

Considerentele avute în vedere de către instanța de recurs au fost în esență următoarele:

Potrivit art. 321 alin. (2) din noul Cod civil „Oricare dintre soţi poate cere notarea în cartea funciară, în condiţiile legii, a unui imobil ca locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului”, iar conform art. 902 alin. (2) pct. 5 din acelaşi act normativ este supusă notării în cartea funciară, printre altele, şidestinaţia unui imobil de locuinţă de familie”.

De asemenea, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996, atât registratorul, cât şi instanţa, pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, sunt ţinuţi să verifice doar din punct de vedere formal actul în baza căruia se solicită înscrierea.

Or, în speţă instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile legale de mai sus, întrucât prin notarea menţiunii că imobilul este locuinţa comună a familiei nu a fost modificată natura juridică sub aspectul titularului dreptului de proprietate asupra acestuia şi nici nu a fost afectat sechestrul asigurător al recurentei.

Astfel, nu pot fi primite susţinerile recurentei, potrivit cărora intimata pârâtă A.A.., în calitatea de soţie, s-ar putea prevala de dispoziţiile art. 322 alin. (4) Cod civil, întrucât acest text de lege trebuie raportat şi la dispoziţiile alineatului 1 din acelaşi articol, iar din interpretarea lor gramaticală şi logico-sistematică, reiese că ambele texte au în vedere actele de dispoziţie ale vreunuia din soţi şi nicidecum măsurile de indisponibilizare a bunului instituite de terţi, bun care poate face obiectul urmăririi silite.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu