Prin acţiunea introductivă de instanță creditoarea A IFN SA în contradictoriu cu debitoarea ZENAIDA şi terţul poprit C a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună validarea popririi înfiinţată în dosarul execuţional nr. 271/T/2013 al B.M.D.F., şi pe cale de consecinţă să dispună obligarea terţului poprit să plătească creditoarei suma de 2069.79 lei reprezentând obligaţie de plată asumată prin contract la care se adaugă, onorariu şi cheltuieli de executare silită, să dispună amendarea terţului poprit C, întrucât cu rea-credinţă nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind efectuarea popririi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în data de 19.03.2010 între aceasta, A IFN SA în calitate de creditor şi debitorul ZENAIDA, în calitate de împrumutat s-a încheiat contractul de nevoi personale nr. 41934N prin care creditorul a acordat împrumutatului un credit pentru finanţarea de nevoilor personale nenominalizate ale împrumutatului, în limita valorii creditului acordat valoarea totală a contractului fiind de 736.16 euro, cuprinzând capital, dobândă şi taxa de analiză.
S-a mai arătat că, debitorul neplătindu-și ratele de bună-voie, creditoarea a formulat cerere pentru declanșarea executării silite la biroul unui executor judecătoresc, în speță B.M.D.F.; acesta a demarat formele de executare silită în dosarul execuţional nr. 271/T/2013, însă terţul poprit C la care este angajată debitoarea nu s-a conformat cererii executorului judecatoresc B.M.D.F. şi nu a procedat la poprirea sumelor datorate creditorului său.
Probe – înscrisuri: adresă de înfiinţare a popririi emisă la 31.08.2015, proces verbal de înmânare, extras tabel, Încheierea nr. 887/19.04.2013 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, contract de credit pentru nevoi personale.
În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 622 şi următoarele art. 789, art. 781- 792 C. proc. civ.
Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?
Pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare în cauză, deşi a fost citata în mod legal cu această menţiune.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin Incheierea civilă nr. 336/24.02.2016, instanţa de judecată a respins cererea de validare a popririi înfiinţate prin adresa emisă la data de 31.08.2015 de către B.M. D.F. şi cererea de amendare a terţului poprit C formulate de creditoarea A IFN SA.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 12.04.2013, s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită formulată de creditoarea A IFN SA şi s-a deschis dosarul de executare nr. 271/T/2013 de către B.M.D.F privind executarea Contractului de credit pentru nevoi personale nr. 41934N/19.03.2010.
Prin Încheierea nr. 887 din data de 19.04.2013 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, a fost încuviinţată executarea silita a debitoarei Zenaida cu privire la titlul executoriu Contract de credit pentru nevoi personale nr. 41934N/19.03.2010.
Prin adresa din data de 31.08.2015, emisă de către B.M.D.F., în dosarul execuţional nr. 271/T/2013, comunicată terţului poprit C în data de 04.09.2015, conform dovezii de primire de la dosar, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra venitul net lunar pe care terţul poprit îl datorează debitorului Zenaida, până la încasarea sumei de 2.069,79 lei .
Conform adresei transmisă la dosar de către Inspectoratul Teritorial de Muncă privind activitatea salariatului Zenaida , contractul individual de muncă încheiat de către debitoare cu terţul poprit a încetat la data de 03.11.2015.
În conformitate cu prev. art. 781 alin. (1) Codul de procedură civilă, sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani (…) datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau în pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Potrivit art. 790 alin. (1) C. proc. civ. ” Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care are, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de o luna de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi”.
Prin urmare, poprirea ca formă de executare silită indirectă, presupune existenţa unui raport juridic de creanţă între debitorul urmărit şi un terţ, în temeiul căruia terţul datorează sau va datora în viitor debitorului sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile corporale.
În cadrul procedurii de validare a popririi, care are ca finalitate, în cazul în care cerinţele legii sunt îndeplinite, obligarea terţului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executoriu, instanţa de validare este ţinută să verifice dacă acest nou raport juridic se poate naşte, inclusiv sub aspectul calităţii actuale de debitor faţa de debitorul iniţial al celui indicat ca fiind terţ poprit. În acest sens, se reţine că revine creditorului sarcina de a dovedi existenţa unui raport juridic obligaţional între debitor şi terţul poprit, raport în baza căruia terţul să datoreze sume de bani debitorului. Astfel, conform alineatului 4 al art. 790 C. proc. civ., „dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi”.
În cauza de faţă, din Adresa nr. 1443/15.02.2016 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă , rezultă că debitoarea Zenaida a fost angajată la terţul poprit C cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în calitate de paznic, însă la data de 03.11.2015 contractul de muncă a încetat.
Prin urmare, instanţa constată că cerinţa privind existenţa unui raport juridic obligaţional nu este îndeplinită în speţă, raportul de muncă dintre debitoare şi terţul poprit încetând la scurt timp după înfiinţarea popririi, iar din ansamblul probatoriului administrat în cauză nu reiese că terţul poprit datorează, în prezent, vreo sumă de bani, scadentă sau nu, debitoarei. În aceste condiţii, reţinând că între debitor şi terţul poprit nu mai există un raport juridic care să justifice obligarea societăţii la plata sumelor datorate de către debitoare, instanţa nu poate proceda la validarea popririi, cererea creditorului urmând a fi respinsă.
În privinţa cererii de amendare a terţului poprit, motivat de faptul că acesta cu rea-credinţă nu şi-a îndeplinit obligaţia privind efectuarea popririi, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, în cauză nefiind probată reaua credinţă a terţului poprit, simplul fapt al neconformării dispoziţiilor adresei de poprire neconstituind o dovadă certă în acest sens.
Extras din Incheierea civilă nr. 336/24.02.2016, Judecătoria Reşiţa, www. rolii.ro
Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
