Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea acesteia la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte venitul brut realizat lunar în perioada 1970-1980, cât a desfăşurat activitate în meseria de mecanic ajutor locomotivă.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei prin cererea înregistrată sub nr. was/20.05.2014, eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte salariile brute realizate în perioada 1975-2005.

Ca urmare a acestei cereri, pârâta i-a comunicat prin răspunsul nr. abc/29.05.2014 că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, fără să i se elibereze o adeverinţă care să evidenţieze aceste salarii brute, aşa cum s-a solicitat.

A susţinut reclamantul că decizia societăţii de a refuza să-i elibereze documentul solicitat constituie un abuz, adeverinţa fiind necesară la Casa Judeţeană de Pensii în vederea determinării în mod corect a drepturilor de pensie. 

În probaţiune, reclamantul A a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâta S.C. B. S.A în cauză?

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. www/17.02.2015, instanţa de judecată a admis acţiunea şi a obligat pârâta să îi elibereze reclamantului o adeverinţă din care să rezulte venitul brut lunar realizat în perioada 1970 – 1980.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în perioada anilor 1970 – 1980, conform menţiunilor din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei.

Prin cererea înregistrată la societatea angajatoare, a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte venitul brut realizat pe perioada lucrată, în care să se facă menţiunea că pentru acesta societatea a fost virat CAS-ul aferent şi contribuţia pentru pensia suplimentară.

Prin răspunsul pârâtei cu nr. abc/29.05.2014, aceasta îi comunică reclamantului, în locul eliberării adeverinţei necesare, că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, respectiv art.165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, baza calculului drepturilor de pensie o constituie înscrisurile din carnetul de muncă.

Refuzul pârâtei de a-i elibera reclamantului o adeverinţă din care să rezulte veniturile brute realizate de acesta în perioada solicitată rezultă şi din verificările efectuate de ITM X şi menţionate în răspunsul comunicat reclamantului sub nr. xyz/23.05.2014.

Potrivit art. 40 alin.2 lit.h din Codul muncii, angajatorului îi revine printre altele, obligaţia de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Printre aceste documente se numără şi adeverinţa care să ateste veniturile brute realizate pe perioada derulării raporturilor de muncă dintre părţi, aşa cum sunt evidenţiate în arhiva societăţii angajatoare, venituri pentru care au fost virate contribuţiile la bugetele statului.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâta S.C. B. S.A şi, în caz afirmativ, ce a decis instanţa superioara în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă nr. www/17.02.2015 a fost atacată de către pârâta SC B SA, dar instanţa superioară a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B S.A. si a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Motivul solicitării adeverinţei din care să rezulte venitul brut lunar realizat de reclamant îl constituie recalcularea drepturilor de pensie.

Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede, la art.96 alin.(2), stabilirea punctajului lunar prin raportare la câştigul salarial brut sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

De aceea, atunci când explicitează sfera actelor ce însoţesc, potrivit art.103 alin.(2) din lege, cererea de pensionare, Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, nu limitează categoria actelor doveditoare la carnetul de muncă, actele privind vechimea în muncă şi la adeverinţa privind sporurile cu caracter permanent reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă, ci includ în aceasta, prin art.76 alin.(1) teza finală, alte acte întocmite potrivit prevederilor legale, prin care se dovedesc elemente necesare stabilirii drepturilor de pensie.

Aceeaşi este situaţie în cazul pensiilor stabilite anterior acestui act normativ, art.78 alin.(1) din Legea nr. 19/2000 făcând trimitere la acelaşi salariu brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, la venitul lunar asigurat pentru stabilirea numărului de puncte necesar calculării drepturilor de pensie.

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 aprobate prin OMMSS nr.340/2001, enumeră printre actele doveditoare care însoţesc cererea de pensie adeverinţa privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.

Dacă aceste sporuri, fie că au sau nu caracter permanent şi adaosuri se valorifică la calculul drepturilor de pensie, este atributul casei de pensii a stabili aceasta prin decizie de pensie sau de recalculare a drepturilor de pensie, însă numai pe baza actelor doveditoare care trebuie să se afle la dosarul de pensie şi a căror sferă nu este limitată la actele la care s-a făcut referire în motivele de apel.

Nu îi este conferită fostului angajator, prin lege, competenţa stabilirii acelor venituri care se valorifică la determinarea drepturilor de pensie, nici a veniturilor pentru care poate elibera adeverinţe.

Dimpotrivă, potrivit dispoziţiilor legale analizate, angajatorului îi revine obligaţia de a elibera solicitantului pensiei, fost salariat, actele doveditoare din care rezultă câştigul salarial brut/venitul lunar brut sau, după caz, venitul lunar asigurat, respectiv nu doar salariul tarifar sau de încadrare, sporul de vechime în muncă şi sporurile cu caracter permanent, ci toate sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.

Este concluzia la care a ajuns şi instanța de fond în motivarea soluţiei sale reţinând încălcarea prevederilor art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligaţia de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, dar şi a obligaţiei de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, reglementată de art. 40 alin.2 lit.c din Cod, drepturi care constau în eliberarea actelor doveditoare cu privire la veniturile obţinute din muncă.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!