Prin acţiunea introductivă de instanţă,  reclamanta  A a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Sectorului 1 București, Municipiul București Sector 1 prin Primar și Consiliul Local sector 1, pentru ca prin hotarârea judecătorească ce se va da, să fie obligată pârâta Primăria Sectorului 1 București să emită autorizație de construire.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat să fie obligate pârâtele să plătească daune morale în cuantum de 10.000 lei, daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a efectuat demersuri în vederea obținerii autorizației de construire pentru punctul de lucru de 120 mp din str. Traian Vasile, a depus documentația la Primăria Sectorului 1 București, care a avut mai multe obiecțiuni neîntemeiate, respectiv că certificatul de urbanism a expirat, deși din culpa pârâtelor s-a emis cu o întârziere de 7 luni.

A mai arătat reclamanta că i s-au cerut și acte de proprietate, dar aceasta a depus contractul de închiriere înregistrat la secția financiară sub nr. xyz/04.06.2001 și proces – verbal al Inspectoratul de Stat în Construcții din 8.02.2007, prin care i se pune în vedere să intre în legalitate, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2227/12.11.2007, extras de carte funciară.

Reclamanta a mai arătat că, în justificarea refuzului pârâtei de emitere a autorizației, s-a invocat existența unor anexe gospodărești, de care însă reclamanta nu are cunoștință; s-a mai invocat existența unui nuc care ar fi fost tăiat și s-a solicitat de către pârâte avizul pentru tăiere; cu privire la avizele pentru apă, electricitate, gaze naturale și salubritate a arătat reclamanta că a anexat facturile de plată a utilităților respective.

Ce apărări concrete au formulat pârâtele în cauză?

Pârâtele au formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acestea au  invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sectorului 1 București și a Sectorului 1 al Municipiului București, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

Pe fondul cauzei, au arătat că reclamanta a solicitat prin cererea nr. www/19.11.2008 eliberarea autorizației de construire pentru clădire parter cu funcțiune de spațiu comercial executată fără autorizație. Prin adresa nr.abc/28.11.2008  i s-a solicitat reclamantei să completeze documentația cu certificat de urbanism nou, acte de proprietate întabulate și documentație de cadastru vizată de OCPI sector 1 București, însă reclamanta nu s-a conformat.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. zas/23.09.2010, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte. Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Instanța a constatat  că  excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Primăria Sectorului 1 București este neîntemeiată, având în vedere că aceasta, deși nu este autoritate publică,  este în competența acesteia să emită actul administrativ solicitat.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. www /19.11.2008 , reclamanta a solicitat pârâtei Primăria sectorului 1 București eliberarea unei autorizații de construcție pentru spațiu comercial situat în București, str. Av. Traian Vasile.

Prin adresa nr. abc/28.11.2008, pârâta Primăria Sectorului 1 București a solicitat reclamantei completarea dosarului pâna la 25.12.2008 cu: certificat de urbanism, acte de proprietate întabulate, documentația de cadastru să fie avizată de OCPI, declarație notarială că imobilul nu este în litigiu, autorizație desființare anexe gospodărești (magazie și garaj), aviz tăiere nuc, avize de la Apa Nova, Electricitate, Distrigaz, DSP, Pompieri, contract transport moloz, PUD aprobat conform legii.

În data de 23.12.2008, reclamanta a revenit cu adresa nr. vax către Primăria Sectorului 1 București, prin care o înștiințează că nu va depune un nou certificat de urbanism, cel depus fiind expirat deoarece pârâta nu l-a emis în 30 de zile de la cererea inițială, că dovada titulaturii asupra terenului este de închiriere a acestuia pentru edificare construcții, dovada dreptului de proprietate a lui B și C s-a depus, precum și încheiere de la cadastru din care rezultă că imobilul nu este în litigiu. S-a mai arătat că nu există autorizație de desființare anexe deoarece s-a închiriat doar 120 mp teren, că nu au existat pe acest teren anexe. S-a mai arătat că nu a închiriat livada pentru a fi necesar aviz de tăiere nuc.

Ca urmare a acestei cereri, pârâta Primăria sectorului 1 București a comunicat reclamantei în data de 02.02.2009 adresa nr.vza, prin care a arătat că din documentația depusă, din nou, lipsesc aceleași acte solicitate ca și prin adresa anterioară și, în plus, s-a menționat că autorizația se emite doar la solicitarea titularului dreptului de proprietate,  dar nici la prima și nici la această adresă reclamanta nu s-a conformat să depună actele solicitate.

Verificând documentația depusă de reclamantă, instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei de a emite autorizația de construcție este unul justificat. Astfel, din documentația depusă la pârât  rezultă că la data depunerii acesteia certificatul de urbanism nr.2312/76V/46515/11.06.2007 era expirat deoarece valabilitatea acestuia era pentru perioada 11.06.2007 – 11.06.2008.

De asemenea, conform art.1 din Legea nr.50/1991, autorizația de construire se emite titularului de proprietate sau cu acordul acestuia, or din documentație rezultă că imobilul situat în București,str. Av. Traian Vasile aparține lui C. și există un uzufruct viager în favoarea lui B. Reclamanta nu a făcut dovada că ar avea acordul celor doi titulari ai drepturilor reale arătate pentru edificarea vreunei construcții. Prin contractul de închiriere înregistrat sub nr.  xyz/04.06.2001, uzufructuarul viager a transmis către reclamantă doar dreptul de folosință a bunului. Nu există niciunde acordul proprietarului C. dat reclamantei pentru a edifica vreun imobil pe terenul său.

De asemenea, din verificarea dosarului administrativ rezultă că nu s-au depus anexat la documentație avizele solicitate prin certificatul de urbanism și nici nu există anterior cererii de eliberare autorizație hotarâre de emitere PUD, așa cum s-a solicitat în certificat, fiind necesar față de nerespectarea retragerilor față de limitele de proprietate ale construcției pentru care se solicită autorizație pentru intrarea în legalitate.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamanta şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr. zas/23.09.2010 a instanţei de fond a fost atacată de către reclamantă, iar instanţa superioară a respins recursul acesteia ca nefondat și a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

In mod judicios instanța fondului a apreciat că în cauză nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, astfel cum acesta este definit de dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest sens, din actele dosarului, instanța de recurs a reținut ca fiind dovedită situația de fapt constatată de instanța fondului, anume că recurenta reclamantă nu s-a conformat cerințelor autorității publice pârâte în sensul de a depune documentația necesară emiterii autorizației de construire.

Într-adevăr, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.50/1991 „Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) documentația tehnică – D.T.;

d) avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia;

f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire.„.

Critica recurentei reclamante privitor la cerința abuzivă a autorității pârâte de a depune un nou certificat de urbanism este neîntemeiată.

Pe de o parte, instanța de recurs a constatat că reclamanta s-a adresat autorității cu cererea de eliberare a autorizației de construire la data de 19.11.2008, depunând în susținerea acesteia certificatul de urbanism nr.2312/76V/46515/11.06.2007, certificat a caăui valabilitate este de 12 luni de la data emiterii, conform mențiunilor finale din acest act.

La data de 28.11.2008, în termenul legal de soluționare a cererii, Primăria Sectorului 1 București înștiințează pe recurentă că certificatul de urbanism este expirat, fiind necesar a se depune un nou certificat de urbanism.

Împrejurarea invocată de către reclamantă, respectiv aceea că a depus o cerere pentru emiterea certificatului de urbanism încă din data de 20.12.2006 la care a primit răspuns abia peste aprox.7 luni, în data de 11.06.2007, este irelevantă în prezenta cauză, de vreme ce reclamanta  nu s-a adresat autorității competente pentru emiterea autorizației de construire în perioada de valabilitate a certificatului de urbanism anterior menționat.

Evident, în lipsa unui certificat de urbanism valabil, autoritatea competentă nu este îndreptățită, conform dispozițiilor legale anterior menționate, să emită autorizația de construcție solicitată de către recurenta reclamantă.

În măsura în care recurenta va depune un certificat de urbanism valabil, precum și întreaga documentație solicitată prin acesta, recurentei îi va fi emisă autorizația de construire.

Instanța de recurs a mai reținut că exigența depunerii anumitor avize conform celor menționate în certificatul de urbanism nu poate fi suplinită prin prezentarea unor facturi care atestă plata unor servicii către furnizorii de apă, gaze sau celor de la salubritate, cum în mod eronat a susținut recurenta, față de dispozițiile imperative ale Legii nr.50/1991.

Reținând în cauză necesitatea depunerii unui certificat de urbanism valabil, instanța de recurs a apreciat că nu se mai impune analizarea criticilor recurentei privind obligația întocmirii unui PUD, neputând specula dacă noul certificat de urbanism va mai menționa o atare obligație în sarcina recurentei sau nu, în raport de situația de fapt și de drept concretă de la momentul emiterii noului certificat de urbanism.

Cât privește critica recurentei legată de solicitarea pârâtei Primăria Sectorului 1 de a depune cererea proprietarului pentru edificarea construcției pe terenul său, instanța de recurs a reținut că o astfel de exigență este impusă de dispozițiile Legii nr.50/1991.

Astfel, art.1 din Legea nr.50/1991 prevedea la  momentul formulării cererii de emitere a autorizației de construire că „(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren și/sau construcții – ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi.”

Ulterior, textul a fost modificat după cum urmează: „(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.

Tot astfel, în anexa 2 a Legii nr.50/1991, astfel cum aceasta se afla în vigoare la momentul formulării cererii de către recurenta reclamantă, sunt definiți unii termeni de specialitate utilizați în cuprinsul legii .

Cu privire la dreptul  de execuție a lucrărilor de construcții se menționeaza următoarele: Dreptul real sau, după caz, dreptul de creanță privind imobilul, care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire sau de desființare. Dovada dreptului asupra imobilului se face prin actul, denumit titlu, prin care se atestă dreptul de proprietate (precum contractul de vânzare-cumparare, de schimb, de donație, certificatul de moștenitor, actul administrativ de restituire, hotarâre judecătorească) sau printr-un contract de concesiune, contract de cesiune, contract de comodat. Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de închiriere se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și cu acordul expres al proprietarului de drept.

Și acest text a fost modificat ulterior astfel:

Dreptul asupra construcției și/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire/desființare:

1. dreptul real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobândit prin: contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donatie, certificat de moștenitor, act administrativ de restituire, hotarâre judecătorească);

2. drept de creanță dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locațiune. Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și acordul expres al proprietarului de drept.

Analizând textele legale anterior citate, instanța de recurs a constatat că prin dispozițiile Legii nr.50/1991 s-a conturat fără echivoc opțiunea legiuitorului în privința lucrărilor de construcții care nu au caracter provizoriu, în sensul că solicitantul cererii privind emiterea a autorizației de construire nu poate fi titularul unui drept de creanță.

În speță, astfel cum s-a arătat, recurenta, în calitatea sa de titular a unui drept de creanță în baza contractului de închiriere  xyz/04.06.2001, este cea care a solicitat autorizarea pentru o construcție care nu are caracter provizoriu (astfel cum rezultă chiar din memoriul tehnic depus de către recurentă la dosarul de fond).

Din această perspectivă, aserțiunile recurentei asupra opozabilității contractului de închiriere în ipoteza în care imobilul ce face obiectul acestui contract este înstrăinat ulterior, sunt irelevante în speța de față.

Tot astfel, s-a constatat că alegația că prin contractul de închiriere nr. xyz/04.06.2001/04.06.2001, proprietarul terenului de la acel moment și-ar fi dat acordul în sensul edificării construcției, nici nu are suport în prevederile contractului încheiat de părți. Mai mult, astfel cum s-a arătat, în cazul construcțiilor cu caracter permanent este necesar ca cererea de autorizare să fie formulată de titularul dreptului real, iar nu de către titularul dreptului de creanță, cu acordul titularului dreptului real, astfel cum încercă reclamanta să sugereze. Or, această situație nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here