Prin contestaţia la executare, contestatorul CG a solicitat, în contradictoriu cu intimatul EN Europe Funding II BV , anularea executării silite desfăşurate în dosarul de executare nr. 256/2014 al B.E.J. SC
În motivare, contestatorul a arătat următoarele: La data de 16.05.2014, a primit o somaţie de la executor pentru a achita creditoarei EN Europe Funding II BV o anumita suma în euro şi 6305,25 lei, titlul executoriu menţionat în somaţie fiind contractul de credit nr. 240CIS./20.06.2007.
Contestatorul a apreciat că creanţa din temeiul acelui contract s-a prescris, deoarece au trecut mai mult de trei ani de la momentul naşterii dreptului de a cere executarea silită, iar ultima plată efectuată de el a fost în data de 14.06.2010.
În drept, contestatorul a invocat art. 705, art. 711 alin. (1) şi (3), 712 alin. (2), art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În dovedirea celor afirmate contestatorul a propus proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, anexând acte din dosarul de executare şi contractul de credit.
Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?
Intimata EN Europe Funding II BV a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei în care aceasta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare, arătând următoarele:
Prin contractul de credit nr. 240CIS./20.06.2007, S.C. BanC. pen.ost S.A. a acordat contestatorului un credit în valoare de 15.000 euro, pe termen de 12 luni. Creanţa izvorâtă din acel contract a fost apoi cesionată către EFG NEurope Funding II BV (actualmente intimata), aspect notificat contestatorului.
La data de 24.03.2014, în urma neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, în temeiul art. 8.3 din contract, a procedat la declararea scadenţei anticipate a creditului şi începerea procedurii de executare silită, formându-se dosarul de executare nr. 256/2014 al B.E.J. S.C.
Contractul de credit este cu executare succesivă, astfel încât este aplicabil art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ultima plată efectuată de contestator este în august 2010. Fiecare plată voluntară efectuată este o recunoaştere a datoriei, conform art. 16 din Decret, aceasta fiind o renunţare la beneficiul prescripţiei.
Creditul fiind acordat pe 10 ani, termenul de prescripţie s-ar fi împlinit la 20.07.2017. Prescripţia nu poate opera decât pentru ratele din perioada august 2010 - aprilie 2011.
În finalul cererii, intimata a explicat modul de calcul al creanţei.
În dovedirea celor afirmate intimata a propus proba cu înscrisuri.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat ?
Prin sentinţa civilă nr. 776/02.02. 2016, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestator, s-a constatat că la momentul înregistrării la executor a cererii de executare silită în urma căreia s-a format dosarul de executare nr. 256/2014 al B.E.J. S... C.(01.04.2014) era prescris dreptul creditoarei E.N.Europe Funding II BV de a cere executarea silită pentru suma de 2292,69 euro.S-a constatat că executarea silită poate să fie continuată în dosarul de executare nr. 256/2014 al B.E.J. S.C.pentru suma de...... euro, reprezentând debit, în loc de suma de.......euro. S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 711 alin. (1) din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Singura apărare formulată de contestator în speţă vizează intervenţia prescripţiei executării silite, iar prima problemă care se pune este stabilirea legii aplicabile.
În temeiul art. 6 alin. (4) din noul Cod civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, pentru toate ratele achitate de contestator (şi, în general, pentru toate ratele exigibile înainte de 01.10.2011 - data intrării în vigoare a Noului C. civ.), sunt aplicabile dispoziţiile privind prescripţia executării silite din Decretul nr. 167/1958.
Conform art. 6 din acest act normativ, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. De altfel, şi dispoziţiile art. 705 din Codul de procedură civilă (cel care reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită după acel moment) statuează acelaşi termen.
Mai important, art. 12 din Decret stabileşte că în cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită. Aceeaşi regulă se deduce şi din art. 705 alin. (2) teza I Codul de procedură civilă. (termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită).
Prin urmare, reglementarea aplicabilă momentului începerii cursului prescripţiei nu prezintă o importanţă esenţială, deoarece ambele dispoziţii stabilesc aceleaşi reguli relevante.
Pentru a analiza incidenţa acesteia prescripţiei, este importantă înţelegerea mecanismului contractual şi semnificaţia momentului declarării scadenţei anticipate a creditului. Nici sub acest aspect stabilirea legii aplicabile nu conduce la concluzii diferite.
Astfel, dacă declararea scandenţei anticipate nu s-ar fi făcut deja la momentul începerii executării silite, creditoarea putea pretinde doar sumele scadente până la acel moment. În condiţiile în care a pretins întreaga sumă datorată în temeiul contractului, rezultă că debitorul a fost decăzut din beneficiul termenului, la iniţiativa creditoarei (intervenită cu câteva zile înainte de începerea executării). Acest aspect are însă drept consecinţă faptul că şi termenul de prescripţie pentru a cere executarea silită a început să curgă tot atunci, creditoarea neputând să pretindă că mai curg termene separate pentru fiecare rată contractuală (exigibilă în viitor) în parte.
Între momentul declarării scadenţei anticipate a creditului (24.03.2014) şi înregistrarea cererii de executare silită la executor (01.04.2014), este evident că nu au trecut trei ani, astfel încât instanţa nu poate reţine sub nicio formă că dreptul intimatei este prescris în totalitate. Astfel, prescripţia ar fi devenit operantă în raport de întreg debitul datorat de contestator abia la 3 ani după momentul 24.03.2014.
Trebuie însă remarcat faptul că declararea scadenţei anticipate schimbă regula curgerii separate a unui termen de prescripţie pentru fiecare rată în parte doar pentru viitor, nu şi pentru trecut. Mai exact, odată ce a declarat scadenţa anticipată, creditoarea nu mai poate pretinde aplicarea acestei reguli pentru viitor, în sensul în care o rată scadentă peste cinci ani este considerată scadentă imediat, termenul de prescripţie începând şi el să curgă imediat.
Declararea scadenţei anticipate nu are însă niciun efect în raport de termenele de prescripţie curse până la momentul intervenirii sale, în sensul că acelea curg în continuare şi se pot împlini înainte de împlinirea termenului de prescripţie pentru suma totală datorată ca efect imediat al momentului declarării scadenţei anticipate.
Explicaţia pentru acest aspect rezidă în faptul că în componenţa creditului pretins unui debitor la momentul declarării scadenţei anticipate intră nu doar sumele pentru care acesta a fost decăzut din beneficiul termenului (prin însăşi natura lor, încă neexigibile), ci şi sumele pe care le datora efectiv la acel moment (presupunând că datora astfel de sume - însă acest dubiu poate fi indus doar din punct de vedere teoretic, având în vedere că de regulă nu se ajunge la declararea scadenţei anticipate dacă nu sunt datorii neachitate).
Orice altă interpretare ar pune creditorul în postura de a-şi crea singur un avantaj prin repunerea unilaterală în termenul de prescripţie pentru unele rate.
Aplicând în concret această construcţie teoretică la situaţia dată, se remarcă faptul că la momentul declarării scadenţei anticipate (făcută cu câteva zile înainte de cererea de executare silită) debitul împrumutatului din speţă era compus inclusiv din sume de la a căror exigibilitate trecuseră mai mult de 3 ani.
Acesta este motivul pentru care instanţa a insistat ca expertul să îi comunice exact ce sume datora împrumutatul la momentul 01.04.2011 (cu exact trei ani înainte de începerea executării silite).
După cum s-a arătat, expertul a răspuns într-un final că la data de 01.04.2011 contestatorul avea 8 rate scadente şi neachitate, în cuantum total de 2292,69 euro, din totalul datorat la acel moment de....... euro (3078,28 euro credit principal, 7365,23 euro dobânzi, 2340,91 euro comisioane).
Astfel, pentru acea sumă de 2292,69 euro, termenul de prescripţie era deja împlinit la data de 01.04.2014, creditoarea neputând invoca în apărarea sa declararea scadenţei anticipate în intervalul respectiv, deoarece aceasta nu era aptă să producă vreun efect sub acest aspect.
În consecinţă, cererea a fost admisă pentru această sumă.
Extras din Sentința civilă nr. 776/02.02. 2016 , Judecătoria Iași, www. rolii.ro
Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
