Dacă citiţi acest material, veţi afla despre ce implicaţii de drept comunitar poate genera un – banal – am zice noi – accident de circulaţie.
Vorbim aici despre un accident de circulaţie petrecut în capitala Letoniei, Riga. Un şofer de taxi a oprit vehiculul pe marginea carosabilului. La momentul la care un troleibuz al societăţii Rīgas satiksme trecea prin dreptul acestui taxi, pasagerul care se afla pe scaunul din spate al taxiului a deschis portiera, care a lovit şi a deteriorat troleibuzul. A fost iniţiată o procedură contravenţională şi a fost întocmit un proces‑verbal de constatare a unei contravenţii.
Întrucât iniţial şoferul de taxi a fost considerat responsabil de producerea accidentului, societatea de troleibuze Rīgas satiksme a solicitat o despăgubire societăţii de asigurări care acoperea răspunderea civilă a proprietarului taxiului în cauză sau a utilizatorului său legal. Cu toate acestea, societatea de asigurări menţionată a informat Rīgas satiksme că nu îi va plăti nicio despăgubire, pentru motivul că accidentul a survenit ca urmare a comportamentului pasagerului acestui taxi, iar nu al şoferului. Ea a precizat că Rīgas satiksme putea să îşi valorifice pretenţiile împotriva respectivului pasager în cadrul unei proceduri de drept civil.
Rīgas satiksme s‑a adresat atunci poliţiei naţionale pentru a solicita comunicarea informaţiilor referitoare la persoana care a fost sancţionată contravenţional în urma accidentului respectiv, trimiterea unei copii a declaraţiilor şoferului de taxi şi pasagerului cu privire la împrejurările în care a avut loc accidentul, precum şi comunicarea numelui şi a prenumelui pasagerului din taxi, a CNP-ului şi a adresei acestuia. Rīgas satiksme a precizat poliţiei naţionale că informaţiile solicitate vor fi folosite exclusiv pentru formularea unei acţiuni civile.
Poliţia naţională a răspuns prin aprobarea parţială a cererii formulate de Rīgas satiksme, şi anume prin comunicarea numelui şi a prenumelui pasagerului, însă a refuzat să comunice CNP-ul şi adresa pasagerului respectiv. Ea nu a trimis nici copia declaraţiilor persoanelor implicate în accident.
Decizia poliţiei naţionale s‑a întemeiat pe faptul că doar părţile dintr‑o cauză contravenţională pot obţine informaţiile referitoare la aceasta. Or, Rīgas satiksme nu este parte în cauza în discuţie. Astfel, potrivit Codului leton privind contravenţiile, calitatea de victimă a unei persoane poate fi recunoscută, la cererea acesteia, de instituţia sau de funcţionarul care este abilitat să examineze cauza. În speţă, Rīgas satiksme nu şi‑a exercitat acest drept.
Rīgas satiksme a formulat o acţiune la Tribunalul Administrativ Districtual împotriva deciziei poliţiei naţionale, în măsura în care aceasta a refuzat să comunice CNP-ul şi adresa pasagerului implicat în accident. Acest tribunal a admis acţiunea formulată de Rīgas satiksme şi a obligat poliţia naţională să comunice informaţiile referitoare la CNP şi la adresa pasagerului respectiv.
Poliţia naţională a declarat recurs în faţa instanţei de trimitere. Aceasta a solicitat avizul Autorităţii naţionale pentru protecţia datelor care a arătat că articolul 7 punctul 6 din Legea privind protecţia datelor persoanelor fizice nu poate servi drept temei juridic al comunicării datelor cu caracter personal din litigiul principal, deoarece Codul leton privind contravenţiile enumeră persoanele cărora poliţia naţională le poate comunica informaţiile referitoare la o cauză. În consecinţă, potrivit autorităţii naţionale pentru protecţia datelor, comunicarea datelor cu caracter personal care rezultă dintr‑o cauză contravenţională pot fi furnizate doar în conformitate cu punctele 3 şi 5 ale articolului respectiv în cazurile prevăzute de această lege. Articolul 7 din legea menţionată nu ar impune o obligaţie, ci ar acorda un drept operatorului, în speţă poliţia naţională, să prelucreze datele.
Autoritatea naţională pentru protecţia datelor a arătat că Rīgas satiksme avea la dispoziţie două căi pentru a obţine informaţiile respective. Ea putea fie să adreseze o cerere motivată la registrul de stare civilă, fie să formuleze o acţiune în justiţie, în vederea obţinerii elementelor de probă, solicitând instanţei obligarea poliţiei naţionale să furnizeze datele cu caracter personal necesare pentru ca Rīgas satiksme să poată acţiona în justiţie persoana în cauză.
Instanţa de trimitere a avut îndoieli cu privire la eficacitatea căilor pentru obţinerea datelor cu caracter personal pe care le‑a indicat autoritatea naţională pentru protecţia datelor. Ea precizează în această privinţă, pe de o parte, că, în cazul în care într‑o cerere formulată la registrul stării civile se menţionează numai numele pasagerului din taxi, este posibil ca acest pasager să nu poată fi individualizat fără CNP, întrucât mai multe persoane pot avea acelaşi nume şi prenume. Pe de altă parte, instanţa de trimitere consideră că, în ceea ce priveşte dispoziţiile naţionale referitoare la furnizarea de probe, în vederea formulării unei acţiuni civile, reclamantul ar trebui să cunoască cel puţin adresa locului de reşedinţă al pârâtului.
În această privinţă, instanţa de trimitere a apreciat că există îndoieli cu privire la interpretarea noţiunii „necesitate”, prevăzută la articolul 7 litera (f) din directiva amintită.
În aceste condiţii, Curtea Supremă letonă, Secţia de contencios administrativ a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
„1) Sintagma «este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de către […] unul sau mai mulţi terţi [cărora le sunt comunicate datele]», menţionată la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 trebuie interpretată în sensul că poliţia naţională trebuie să comunice către Rīgas satiksme datele cu caracter personal solicitate [de aceasta], care sunt necesare pentru formularea unei acţiuni civile?
2) Prezintă relevanţă în ceea ce priveşte răspunsul la această întrebare faptul că, astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, pasagerul din taxi ale cărui date încearcă să le obţină Rīgas satiksme era minor la momentul accidentului?”
Ce a răspuns Curtea de Justiţie a UE?
Prin intermediul întrebărilor formulate, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 7 litera (f) din Directiva nr. 46/1995 trebuie interpretat în sensul că impune obligaţia comunicării datelor cu caracter personal unui terţ în scopul de a‑i permite să formuleze o acţiune în despăgubire în faţa unei instanţe civile pentru un prejudiciu cauzat de persoana vizată de protecţia respectivelor date, şi aceasta, dacă este cazul, chiar dacă persoana menţionată este minoră.
• În cauza principală, este cert că numărul de identificare şi adresa pasagerului din taxi, a căror comunicare o solicită Rīgas satiksme, constituie informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă şi, prin urmare, „date cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva nr. 46/1995. Este de asemenea cert că poliţia naţională, căreia i‑a fost adresată această cerere, este operatorul datelor respective şi în special este responsabilă de comunicarea lor eventuală, în sensul articolului 2 litera (d) din directiva menţionată.
Trebuie observat totuşi că articolul 7 litera (f) din Directiva nr. 46/1995 nu s‑ar opune unei astfel de comunicări în ipoteza în care aceasta ar fi efectuată în temeiul dreptului naţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la această dispoziţie.
• În ceea ce priveşte condiția privind urmărirea unui interes legitim, este cert că interesul unui terţ în obţinerea informaţiilor cu caracter personal ale unei persoane care a produs daune unui bun aflat în proprietatea sa pentru a o acţiona în justiţie în vederea obţinerii de despăgubiri poate fi calificat ca fiind un interes legitim.
• În ceea ce priveşte condiţia privind necesitatea prelucrării datelor, trebuie amintit că derogările de la principiul protecţiei datelor cu caracter personal li restrângerile impuse acestuia trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar. În această privinţă, trebuie constatat că, potrivit indicaţiilor furnizate de instanţa de trimitere, comunicarea numai a numelui şi a prenumelui persoanei care este autoarea prejudiciului nu permite identificarea acesteia cu suficientă precizie pentru a putea fi chemată în judecată. Prin urmare, pare necesară obţinerea în acest scop şi a adresei şi/sau a numărului de identificare ale acestei persoane.
• În sfârşit, în ceea ce priveşte condiţia unei evaluări comparative a drepturilor şi a intereselor opuse în cauză, ea depinde, în principiu, de împrejurările concrete ale unui anumit caz.
• În ceea ce priveşte a doua parte a întrebării preliminare, trebuie arătat că vârsta persoanei vizate poate constitui unul dintre elementele de care trebuie să se ţnă seama în cadrul acestei evaluări comparative. Este însă necesar să se constate că, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate în această privinţă de instanţa naţională, nu este justificat, în condiţii precum cele din cauza principală, să se refuze unei părţi vătămate comunicarea datelor cu caracter personal necesare pentru formularea unei acţiuni în despăgubire împotriva autorului prejudiciului sau, dacă este cazul, împotriva persoanelor care exercită autoritatea parentală, pentru motivul că acest autor ar fi minor.
Rezultă din ansamblul consideraţilor care precedă că articolul 7 litera (f) din Directiva 46/1995 trebuie interpretat în sensul că nu impune obligaţia comunicării datelor cu caracter personal unui terţ în scopul de a‑i permite să formuleze o acţiune în despăgubire în faţa unei instanţe civile pentru un prejudiciu cauzat de persoana vizată de protecţia acestor date. Cu toate acestea, articolul 7 litera (f) din directiva menţionată nu se opune unei astfel de comunicări în temeiul dreptului naţional.
Hotărârea Curţii din 4 mai 2017, din care am preluat extrase, a fost pronunţată în cauza C‑13/16, în procedura Valsts policijas Rīgas reģiona pārvaldes Kārtības policijas pārvalde împotriva Rīgas pašvaldības SIA „Rīgas satiksme”
Ai nevoie de Directiva nr. 46/1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
