Noua legislație privind educația universitară recunoaște și reglementează uniformitatea drepturilor studenților din instituțiile private, oferindu-le drepturi similare cu cele ale studenților din instituțiile de stat. Diferențele se referă la modalitățile distincte de finanțare, cu implicații directe asupra burselor și facilităților de cazare și alimentație. Universitățile private din România au fost inițial create pentru a satisface cererea suplimentară în învățământul superior, deși inițial au fost percepute ca o opțiune pentru cei care nu au obținut locuri la instituțiile de stat. Ponderea și importanța universităților private în sistemul de învățământ românesc au crescut considerabil, iar noua Lege 199/2023 le reglementează acum la fel ca pe cele de stat, în privința drepturilor și reglementărilor. Legea distinge între universitățile de stat și cele private doar în ceea ce privește sursele de finanțare și implicațiile acestora asupra aspectelor legate de educație. Cu toate acestea, normele stabilite precizează că diplomele și certificatele eliberate de universitățile private acreditate au aceeași valoare ca și cele obținute din învățământul de stat. Universitățile publice pot oferi scutire de taxe pentru studenții lor, pe când cele private impun taxe de școlarizare. Totuși, unele universități private pot acorda burse pentru studenții meritorii, dar într-o măsură limitată, din cauza modului lor de finanțare. Diferențele în finanțarea universităților se reflectă și în facilitățile oferite, unde universitățile de stat sunt mai accesibile pentru studenții cu venituri mai reduse, în timp ce instituțiile private oferă o atenție mai personalizată. Universitățile publice oferă o varietate mai largă de programe și cursuri, spre deosebire de cele private, cu clase mai mici. În ceea ce privește bursele, studenții universităților de stat beneficiază de burse guvernamentale pentru diverse criterii (performanța academică, culturală, sportivă, situația socială), iar cei din universitățile private depind mai mult de fondurile instituției lor de învățământ. De asemenea, ambele categorii de studenți beneficiază de facilități de transport egale, pentru studenții sub 30 de ani. Deși universitățile private sunt incluse în normele legale, diferențele între acestea și cele de stat persistă în privința reprezentării și participării studenților la deciziile academice. Studenții din universitățile private nu au dreptul de reprezentare și implicare la fel ca cei din instituțiile de stat. Vezi aici Legea 199/2023 - Legea învăţământului superior Vezi aici alte articole despre studenți Rapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii.