Un debitor şi un creditor pot renegocia termenii unei datorii financiare, rezultatul fiind că debitorul îşi stinge parţial sau total datoria către creditor utilizând instrumente de capitaluri proprii. Aceste tranzacţii sunt uneori denumite “swap-uri datorii pentru capitaluri proprii”.

Comitetul pentru Interpretări Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) a primit cereri pentru a oferi îndrumări privind contabilitatea unor asemenea tranzacţii. Îndrumările se regăsesc în Regulamentul (CEE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului.

Interpretarea priveşte: Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare; IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni; IFRS 3 Combinări de întreprinderi; IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare; IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi erori; IAS 32 Instrumente financiare; IAS 39 Instrumente financiare – Recunoaştere şi evaluare.

Domeniu de aplicare

Prezenta interpretare tratează contabilizarea de către o entitate atunci când termenii datoriei financiare sunt renegociaţi, rezultatul fiind că entitatea emite instrumente de capitaluri proprii unui creditor al său pentru a stinge parţial sau total datoria financiară. Interpretarea nu tratează contabilizarea de către creditor.

O entitate nu trebuie să aplice prezenta interpretare tranzacţiilor în situaţia în care:

  • creditorul este şi un acţionar direct sau indirect şi acţionează în calitatea sa de acţionar direct sau indirect existent;
  • creditorul şi entitatea sunt controlaţi de acelaşi terţ sau aceiaşi terţi înainte şi după tranzacţie, iar fondul tranzacţiei include o distribuire de acţiuni de către entitate sau o contribuţie la capitalurile proprii ale entităţii;
  • stingerea datoriei financiare prin emiterea de acţiuni este în concordanţă cu termenii iniţiali ai datoriei financiare.

Aspecte tratate

Prezenta interpretare tratează următoarele aspecte:

  • Instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii emise pentru a stinge parţial sau total o datorie financiară reprezintă o contravaloare plătită în conformitate cu punctul 41 din IAS 39?
  • Cum trebuie o entitate să evalueze iniţial instrumentele de capitaluri proprii emise pentru a stinge aceste datorii financiare?
  • Cum trebuie să contabilizeze o entitate diferenţa dintre valoarea contabilă a datoriei financiare stinse şi valoarea evaluată iniţial a instrumentelor de capitaluri proprii emise?

Consens

Emiterea de instrumente de capitaluri proprii către un creditor pentru a stinge parţial sau total o datorie financiară reprezintă o contravaloare plătită în conformitate cu punctul 41 din IAS 39. O entitate trebuie să elimine o datorie financiară (sau o parte a unei datorii financiare) din situaţia poziţiei sale financiare dacă şi numai dacă aceasta este stinsă în conformitate cu punctul 39 din IAS 39.

Atunci când instrumentele financiare de capitaluri proprii emise către un creditor pentru a stinge total sau parţial o datorie financiară sunt recunoscute iniţial, o entitate trebuie să le evalueze la valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii emise, cu excepţia cazului în care respectiva valoare justă nu poate fi evaluată în mod fiabil.

Dacă valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii emise nu poate fi evaluată în mod fiabil, instrumentele de capitaluri proprii trebuie evaluate pentru a reflecta valoarea justă a datoriei financiare stinse. Pentru evaluarea valorii juste a unei datorii financiare stinse care are un element care poate fi caracterizat “la vedere” (de exemplu un depozit la vedere), punctul 49 din IAS 39 nu se aplică.

Dacă datoria financiară este stinsă doar parţial, entitatea trebuie să evalueze dacă o parte a contravalorii plătite este legată de o modificare a termenilor datoriei neachitate. Dacă o parte a contravalorii plătite este într-adevăr legată de o modificare a termenilor datoriei rămase, entitatea trebuie să aloce contravaloarea plătită între partea stinsă din datorie şi partea neachitată a acesteia. În efectuarea acestei alocări entitatea trebuie să ia în considerare toţi factorii şi toate circumstanţele relevante aferente tranzacţiei.

Diferenţa dintre valoarea contabilă a datoriei financiare (sau a părţii din datoria financiară) stinse şi contravaloarea plătită trebuie recunoscută în profit sau pierdere, în conformitate cu punctul 41 din IAS 39. Instrumentele de capitaluri proprii emise trebuie recunoscute iniţial şi evaluate la data la care se stinge datoria (sau o parte din aceasta).

Când se stinge doar o parte din datoria financiară, contravaloarea trebuie alocată în conformitate cu punctul 8. Contravaloarea alocată datoriei rămase trebuie să facă parte din evaluarea efectuată pentru a stabili dacă termenii datoriei rămase au fost modificaţi în mod substanţial. Dacă datoria rămasă a fost modificată în mod substanţial, entitatea trebuie să contabilizeze modificarea drept stingerea datoriei iniţiale şi recunoaşterea unei noi datorii, conform prevederilor de la punctul 40 din IAS 39.

O entitate trebuie să prezinte un profit sau o pierdere recunoscute în conformitate cu punctele 9 şi 10 ca un element- rând separat din profit sau pierdere sau din note.

Părţile au convenit că o entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2010 sau ulterior acestei date. O entitate trebuie să aplice modificarea unei politici contabile în conformitate cu IAS 8 de la începutul primei perioade comparative prezentate.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

LEAVE A REPLY

Adaugă comentariu!
Adaugă nume aici