Sporurile de condiții de muncă

Prin sesizarea trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Alba a solicitat Completului pentru soluționarea unor chestiuni de drept să aprecieze dacă, "în interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiții de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabilește prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiții de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul și plata sporurilor de condiții de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor și sporurilor în plată din decembrie 2009". Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată - Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în anul 2018, reclamantele - persoane fizice - au chemat în judecată pe pârâtul A, solicitând să se dispună obligarea acestuia să calculeze și să plătească fiecăreia sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv în perioada 5 septembrie 2015-1 decembrie 2016 și din 1 martie 2018 până la data pronunțării sentinței, prin calcularea sporului pentru condiții de muncă raportat la salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații și până la achitarea integrală. - În motivarea acțiunii au arătat că sunt angajate ale pârâtului A, încadrându-se în categoria de "personal plătit din fonduri publice" conform dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010 și ale actelor normative subsecvente și ulterior ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017). În perioada indicată în petit, acestea au beneficiat de sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase (grupa I) de 75%, prevăzut în anexa nr. 2 la regulament lit. B pct. 4 din Ordinul nr. 547/2010, iar, începând cu 1 martie 2018, de un spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 55%, potrivit anexei nr. 2 lit. A pct. 17 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. - Prin Legea-cadru nr. 284/2010, în noțiunea de "salariu de bază" au fost incluse salariul de încadrare și celelalte sporuri (de vechime, prevenție etc.), rămânând în afara salariului de bază sporul pentru condiții de muncă. Aceste elemente care compun salariul de bază au rămas neschimbate prin legi succesive până în anul 2016, pentru perioada din petit operând art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, iar, după cu 1 martie 2018, Legea-cadru nr. 153/2017. - În cauză, în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, precum și ale art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 547/2010, pârâtul a procedat la calculul drepturilor salariale prin raportarea sporului pentru condiții de muncă la salariul de încadrare, iar nu la cel de bază, cum în mod normal ar fi fost corect. - Reclamantele au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului să calculeze și să plătească sumele de bani reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv pentru fiecare în parte, prin calcularea sporului pentru condiții de muncă raportat la salariul de bază din fiecare lună aferentă în parte, sume ce vor fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații și până la achitarea integrală, pentru asistentele medicale - pentru perioada 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, iar, pentru infirmiere, îngrijitoare și registrator medical - pentru aceeași perioadă și de la 1 ianuarie 2019 în continuare sau până la pronunțarea sentinței. - Au susținut că regulamentul din 2010 aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 a fost în vigoare și nu a fost abrogat implicit odată cu abrogarea Legii nr. 330/2009, prin apariția Legii-cadru nr. 284/2010, și nici prin apariția Legii-cadru nr. 153/2017, care a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că prevederile lui s-au aplicat în continuare, începând cu 1 ianuarie 2011 și până la apariția noului regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, astfel cum rezultă și din Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Decizia ÎCCJ şi clarificările legale aduse de Curte Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, cererea, arătând că instanța de sesizare dispunea de toate elementele necesare pentru o corectă aplicare a legii la litigiul pendinte, ținând seama și de principiile de drept și instituțiile juridice incidente. În concret, problema de drept adusă în dezbatere nu prezintă un grad de dificultate suficient pentru a reclama o rezolvare de principiu pe calea hotărârii prealabile. Deşi se referă la o situaţie de speţă, din domeniul sănătăţii, semnalăm această decizie ca fiind de reţinut prin faptul că, în motivare sunt prezentate reglementările care au fost aplicate în timp, cu derogările care au creat neclarităţile pe care Curtea a ţinut să le clarifice. - În analiza dispozițiilor art. 14 din anexa Ordinului ministrului sănătății nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază trebuie pornit de la contextul legislativ în care a fost adoptat actul normativ ale cărui prevederi se solicită a fi interpretate. - Prin Legea-cadru nr. 330/2009 a avut loc reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice prin schimbarea structurii drepturilor salariale, unele sporuri fiind incluse în salariul de bază, iar cele prevăzute în anexele la această lege, rămase în afara salariului de bază, urmând a se acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. Din conținutul prevederilor acestui act normativ reiese că salariul rezultat trebuia să fie egal cu cel avut în luna decembrie 2009, iar sporurile, deși erau stabilite în procente, în realitate cuantumul acestora nu reprezenta procentul matematic calculat la salariul de bază, ci un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. - Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010, care a preluat în mare parte dispozițiile acesteia, însă prin legile anuale de salarizare s-a menținut salarizarea existentă anterior. Potrivit art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, aplicarea legii urma a se realiza etapizat, prin legi speciale anuale de aplicare, astfel că a fost succedată de următoarele acte normative: a) Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; b) Legea nr. 283/2011, prin care se stabilea salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; c) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice; d) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014; e) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015; f) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. - Deși scopul declarat de legiuitor la instituirea unui sistem unic de salarizare a fost acela de a aduce transparență și previzibilitate în materia salarizării, în realitate, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, prin fiecare din legile speciale anuale făcându-se trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. - Prin art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 s-a prevăzut că "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului . . .". - Această dispoziție legală a fost însă amânată de la aplicare prin legile anuale de salarizare, consacrându-se astfel menținerea situației create prin Legea-cadru nr. 330/2009. - Având în vedere prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, ministrul sănătății a emis Ordinul nr. 547/2010, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din ordin. - Potrivit precizărilor din Decizia nr. 10/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate», locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice". - Conform art. 14 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 547/2010, cuantumul sporului se stabilește prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament. - Textul alin. (2) al aceluiași articol prevede însă că "În anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009. . .", iar dispozițiile alin. (3) al art. 14 din anexa ordinului statuează în sensul că "În anul 2010 sporurile prevăzute în anexa nr. 1, la cap. I lit. A pct. 3, 4 și 5, în anexa nr. 2, la lit. E pct. 12, 13, 14 și 15, și în anexa nr. 3, la lit. A pct. 2, se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009 . . .". - Or, aplicând metodele de interpretare a actelor normative de diferite grade și a altor izvoare de drept consacrate în doctrină și jurisprudență (cu titlu de exemplu: interpretarea sistematică, interpretarea gramaticală, interpretarea teleologică etc.), instanța de trimitere putea deduce sensul legii în cazul concret dedus judecății, iar nu să tindă să obțină "o îndrumare efectivă" în soluționarea cauzei, ceea ce, evident, excedează procedurii reglementate de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. - Pretinsa dificultate a chestiunii de drept sesizate este determinată de consecința ignorării ipotezei normative a art. 14 alin. (2) și (3) din anexa Ordinului nr. 547/2010, mai exact a sintagmei "cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009", în contextul în care completul de judecată pornește de la premisa raportării la principiile legale anterior enunțate. - De asemenea, trebuie reținut că cererea de plată a diferențelor salariale dintre drepturile cuvenite și cele încasate efectiv, formulată în litigiul în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a vizat intervalul 1 septembrie 2015-1 decembrie 2016, mai concret perioada anterioară datei de 1 decembrie 2016, când a intrat în vigoare articolul unic pct. 4 din Legea nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care s-a dispus ca, începând cu luna decembrie a anului 2016, aplicarea sporurilor ca procent să se facă la valoarea de bază din luna respectivă ["4. La articolul I punctul 1, după alineatul (6²) al articolului 3² se introduce un nou alineat, alineatul (6³), cu următorul cuprins: (6³) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (2), începând cu luna decembrie 2016, sporurile și alte drepturi salariale specifice activității se vor calcula prin raportare la salariul de bază, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția categoriilor de personal prevăzute la alin. (6²)"]. - În situația de față, examenul jurisprudențial efectuat a relevat că s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care nu mai justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare. - Se impune observația că, în ilustrarea unei varietăți de situații - legate de tipul sporurilor solicitate și perioada de referință pentru acestea, instanțele judecătorești care au soluționat acțiuni identice ca obiect și temei juridic cu cea aflată pe rolul instanței de trimitere, cu excepțiile regăsite la nivelul curților de apel Târgu Mureș și Constanța, le-au tratat în mod uniform, adoptând soluția de respingere a acestora ca nefondate, ceea ce le-a diferențiat fiind doar modalitatea de fundamentare a măsurii adoptate. - Hotărârile judecătorești identificate în analiza prezentei sesizări relevă existența unei practici judiciare consistente, ceea ce demonstrează faptul că problema de drept a cărei interpretare se solicită și-a pierdut caracterul de noutate, ceea ce pune în discuție eficacitatea utilizării procedurii prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. Decizia nr. 47/2020 pronunțată de ÎCCJ în data de 22 iunie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 915 din 8 octombrie 2020. Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.