CJUE pregăteşte răspunsul la întrebarea preliminară din partea instanţei române, anume dacă persoana care comite activitatea materială care se circumscrie infracțiunii de spălare a banilor este întotdeauna o altă persoană decât cea care comite infracțiunea infracțiunea premisă din care provin banii supuși acțiunii de spălare.
– În noiembrie 2018, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului LG la pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută la articolul 29 alineatul (1) litera a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
– Instanța de fond a reținut că se impută inculpatului LG că, în calitate de administrator, a comis infracțiunea de evaziune fiscală, iar banii obținuți din această infracțiune ar fi fost spălați tot de el. Această instanță a reținut de asemenea că, în perioada 2009-2013, inculpatul LG nu a înregistrat în contabilitate documente fiscale care făceau dovada încasării unor venituri în conturile unei societăți în cadrul căreia avea calitatea de administrator. Instanța a reținut că prin această neînregistrare s‑a comis infracțiunea de evaziune fiscală.
– Sumele de bani rezultate din evaziunea fiscală au fost ulterior transferate în contul unei alte societăți, al cărei reprezentant legal era inculpata MH, apoi retrase de inculpații LG și MH. Acest transfer a fost efectuat pe baza unui contract de cesiune de creanță încheiat între societatea al cărei administrator era inculpatul LG și societatea al cărei administrator era inculpata MH. În temeiul acestui contract, sumele datorate inculpatului LG de societatea în cadrul căreia avea funcția de administrator au fost plătite de clienții acestei societăți în contul societății administrate de inculpata MH.
– Tribunalul Brașov a dispus de asemenea încetarea procesului penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală față de inculpatul LG întrucât prejudiciul a fost achitat de acesta. Față de coinculpata MH, instanța a dispus achitarea. Instanța a considerat că nu s‑a dovedit că aceasta ar fi cunoscut împrejurarea că inculpatul LG a spălat bani proveniți din evaziune fiscală.
– Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (denumit în continuare „Ministerul Public”), inculpatul LG și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (denumită în continuare „partea civilă”) au formulat apel împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Brașov („instanța de trimitere”).
– Ministerul Public a criticat sentința, printre altele, pentru netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpatei MH. Partea civilă a criticat sentința pentru respingerea în parte a pretențiilor civile. Inculpatul LG a retras ulterior apelul declarat.
– Instanța de trimitere explică faptul că solicită o interpretare a Directivei 2015/849, chiar dacă nu a fost transpusă în dreptul român în termenul prevăzut, din moment ce această directivă definește infracțiunea de spălare a banilor în același mod ca Directiva 2005/60, care era în vigoare la data faptelor din litigiul principal și care a fost transpusă prin Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
– Potrivit instanței de trimitere, este necesar să se adreseze o cerere de decizie preliminară ca urmare a unor interpretări contradictorii ale articolului 29 alineatul (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, în măsura în care există soluții divergente în practica judiciară. În aceste condiții, soluțiile previzibile în litigiul principal sunt diametral opuse, după cum se apreciază că este sau nu este îndeplinită trăsătura esențială a tipicității infracțiunii.
– În opinia instanței de trimitere, subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor în orice formă nu poate fi identic cu cel al infracțiunii predicat. Instanța de trimitere arată că o astfel de interpretare ar decurge nu numai din considerente, ci și dintr‑o analiză gramaticală, semantică și teleologică a articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2015/849. În plus, în opinia instanței de trimitere, a considera că subiectul activ al infracțiunii predicat ar putea fi de asemenea subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor ar însemna nerespectarea principiului ne bis in idem.
– În aceste condiții, Curtea de Apel Brașov a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2015/849 trebuie interpretat în sensul că persoana care comite activitatea materială care se circumscrie infracțiunii de spălare a banilor este întotdeauna o altă persoană decât cea care comite infracțiunea predicat (infracțiunea premisă din care provin banii supuși acțiunii de spălare)?”
Ce prevede dreptul român
La data faptelor relevante, articolul 29 alineatul (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, cu modificările ulterioare, avea următorul cuprins:
„Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.”
Analiză
În raportul său de fundamentare, înaintat cu propuneri Curţii de Jutiţie a UE, Avocatul general arată că cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și de abrogare a Directivei 2005/60/CE și a Directivei 2006/70/CE.
Întrebarea adresată de instanța de trimitere privește aspectul dacă autorul unei infracțiuni predicat din care provin banii supuși acțiunii de spălare poate fi de asemenea autorul infracțiunii de spălare a banilor astfel cum este definit acest comportament la articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2015/849.
Ţinând seama de data faptelor în litigiu, întrebarea a fost analizată în raport cu articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2005/60 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului. Astfel, deși Directiva 2005/60 a fost precursoarea versiunii actuale a acestei directive, și anume Directiva 2015/849, Directiva 2005/60 este cea care era în vigoare la data la care se pare că au fost săvârșite aceste infracțiuni. Prin urmare, numai la această directivă anterioară se face referire în cadrul examinării prezentei cereri de decizie preliminară.
În plus, se reţine că din cererea de decizie preliminară reiese că inculpatul din litigiul principal a fost condamnat pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută la articolul 29 alineatul (1) litera (a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, care a transpus Directiva 2005/60. Directiva 2015/849 a fost adoptată ulterior perioadei în care au fost săvârșite infracțiunile în cauză. Instanța de trimitere arată de asemenea că legea națională care a transpus Directiva 2015/849 nu fusese încă publicată la momentul sesizării Curții.
În urma consideraţiilor dezvoltate în raportul său, Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Curtea de Apel Brașov după cum urmează:
Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că persoana care comite activitatea materială ce constituie infracțiunea de spălare a banilor poate să fie cea care comite infracțiunea predicat.
Concluziile avocatului general prezentate la 14 ianuarie 2021 în Cauza C‑790/19 Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva LG, MH, cu participarea ANAF
