În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 941/14.10.2020  a fost publicată Decizia CCR nr. 442/23.06.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 14.10.2020) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1.090 din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 442/23.06.2020 ?

Art. 1.090 din Codul civil:(1) Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.

            (2)Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 și cotitatea disponibilă specială, atunci această diferență revine descendenților.

            (3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menționat la alin. (1) a fost dezmoștenit direct, iar de această dezmoștenire ar beneficia soțul supraviețuitor.”

Cum și-a motivat autoarei -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 46 – Dreptul la moștenire, art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, egalitar și imparțial al justiției. De asemenea s-au mai invocat prevederile art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 – Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 adițional la aceeași Convenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut că textul de lege criticat, care reglementează cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor în concurs cu descendenții dintr-o căsătorie anterioară a defunctului este neconstituțional în măsura în care descendentul necomun este privilegiat, atunci când vine în concurs cu soțul supraviețuitor, la culegerea moștenirii lui de cuius.

În acest sens s-a solicitat CCR să pronunțe o decizie interpretativă, prin care să statueze că prevederile legale criticate sunt constituționale numai în măsura în care nu creează un privilegiu în favoarea descendentului necomun, în privința cotei ce îi revine acestuia din masa succesorală.

În acest sens s-a arătat că o altă interpretare a textului de lege criticat ar crea o discriminare în privința soțului supraviețuitor, în raport cu cota ce i se cuvine din masa succesorală, în sensul că aceasta ar fi mai mică atunci când vine în concurs cu descendentul necomun, față de situația în care ar intra în concurs cu descendentul comun cu defunctul.

A invocat în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința interzicerii discriminării, respectiv hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 decembrie 1984, 28 octombrie 1987, 23 octombrie 1991 sau 29 noiembrie 1991, pronunțată în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene” împotriva Belgiei, Marcks împotriva Belgiei, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, Inze împotriva Austriei și, respectiv, Rasmussen împotriva Danemarcei și Darby împotriva Suediei.

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?

Analizând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că, potrivit art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, dacă defunctul are alți descendenți decât cei comuni cu soțul supraviețuitor nu poate gratifica pe soțul din ultima căsătorie (soțul supraviețuitor) în limita cotității disponibile obișnuite, ci numai în limita unei cotități disponibile speciale, egală cu partea descendentului care a luat mai puțin, dar fără a depăși un sfert din moștenire. Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, dacă defunctul nu a dispus de diferența dintre cotitatea disponibilă specială (mai mică), și cotitatea disponibilă obișnuită (mai mare), atunci această parte din moștenire urmează să fie atribuită descendenților.

De asemenea, CCR a reținut că, în materia moștenirii legale, stabilirea cotei succesorale a soțului supraviețuitor, în concurs cu descendenții defunctului, este reglementată de art. 972 alin. (1) lit. a), potrivit căruia, atunci când vine în concurs cu descendenții defunctului, cota soțului supraviețuitor este de un sfert din moștenire.

În situația particulară când soțul supraviețuitor a primit liberalități neraportabile de la defunct (donații sau legate, cum este situația din cauza dedusă soluționării instanței de judecată, în care soțul supraviețuitor a fost instituit și legatar universal al defunctului, prin testament), iar la culegerea moștenirii vine în concurs cu descendenții necomuni, textul de lege criticat prevede că acestea nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin de la defunct.

Soluția legislativă cuprinsă în prezent în art. 1.090 din Codul civil nu este nouă, aceasta regăsindu-se în art. 939 din Codul civil din 1864, potrivit căruia:

Bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dărui soțului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puțin, și fără ca, nici într-un caz, donațiunea să treacă peste cuartul bunurilor.”

Noutatea adusă de art. 1.090 din Codul civil, față de reglementarea anterioară, se referă la modalitatea de calcul (determinarea) al cuantumului cotității disponibile speciale, reglementată de art. 1.090, precum și al cotității disponibile ordinare (art. 1.089), precum și la regimul juridic al celor două cotități.

Raportat la prezenta excepție de neconstituționalitate, CCR a reținut că problema de drept substanțial ce privește modalitatea de imputare a rezervelor succesorale ale moștenitorilor defunctului (soție supraviețuitoare – care este în același timp legatar universal și moștenitor rezervatar – și, respectiv, descendentul defunctului, necomun cu soția supraviețuitoare și care are, de asemenea, calitatea de moștenitor rezervatar), determinarea cotității disponibile ordinare și a cotității disponibile speciale pe care o culege soțul supraviețuitor instituit legatar universal, regimul juridic al diferenței dintre cele două cotități și, în final, stabilirea cotelor succesorale ale acestor succesibili din moștenirea supusă dezbaterii judiciare, a constituit obiect al unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, prin Decizia nr. 4/14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132/19 februarie 2019, paragrafele 40-48, Înalta Curte a statuat că instituirea unei cotități disponibile speciale a soțului supraviețuitor în concurs cu alți descendenți decât cei comuni, prin art. 1.090 din noul Cod civil, nu este în sine o reglementare nouă, întrucât soluția reprezintă o reluare a dispozițiilor art. 939 din Codul civil de la 1864, cu adăugarea unor necesare clarificări și prin valorificarea doctrinei și a jurisprudenței dezvoltate în aplicarea acesteia.

S-a mai statuat că preocuparea pentru protecția descendenților dintr-o căsătorie anterioară a defunctului împotriva liberalităților exagerate pe care părintele lor le-ar face în favoarea soțului dintr-o căsătorie ulterioară își are originea în dreptul roman, fiind regăsită ulterior și în vechiul drept francez.

S-a arătat, în decizia menționată, că, în interpretarea și aplicarea acestui text de lege, în lipsa normelor de aplicare a Legii nr. 319/1944, au existat, în jurisprudență și doctrină, controverse cu privire la imputarea rezervei succesorale a soțului supraviețuitor, considerându-se că aceasta se impută fie asupra întregii moșteniri, fie asupra cotității disponibile ordinare.

Aceste dispute doctrinare și jurisprudențiale și-au pierdut însă relevanța juridică, în condițiile în care noul Cod civil cuprinde norme clare, explicite și lămuritoare, în special cele de la art. 1.086, 1.088, 1.089 și 1.090.

Prin decizia menționată, paragrafele 48-54, Înalta Curte a reținut conturarea unei practici jurisprudențiale unitare în legătură cu problema de drept substanțial examinată, respectiv cererea de reducțiune a liberalităților excesive în limitele cotității disponibile speciale prevăzute de art. 1.090 din Codul civil, în ipoteza în care soțul supraviețuitor, instituit legatar universal, vine în concurs la moștenire cu un singur copil, descendent dintr-o căsătorie anterioară a defunctului.

În prezenta cauză, CCR a reținut că modalitățile de stabilire a cotității disponibile speciale, atunci când defunctul lasă un descendent necomun cu soțul supraviețuitor și îl gratifică pe soțul supraviețuitor cu un legat universal, sunt clar determinate, atât de prevederile textului de lege criticat, cât și din aplicarea coroborată a acestuia cu celelalte texte incidente în materie.

Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, printr-o pretinsă lipsă de claritate și de previzibilitate a textului de lege criticat.

Autoarea excepției a mai susținut încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, cu motivarea că soțul supraviețuitor ar fi discriminat față de descendentul necomun, atunci când vine în concurs cu acesta la culegerea moștenirii, în privința cotei ce îi revine din masa succesorală, care este mai mică decât în situația în care ar fi venit în concurs cu un descendent comun.

Cu privire la aceste susțineri, CCR a reținut că dispozițiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituție.

Astfel, dispozițiile de lege criticate reglementează modul de calcul al cotei succesorale a soțului supraviețuitor instituit legatar universal care vine în concurs cu descendenții defunctului dintr-o căsătorie anterioară.

CCR a reținut că, în jurisprudența sa, a stabilit că principiul constituțional al egalității în drepturi și al nediscriminării presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Totodată, CCR a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

Aplicând considerentele de principiu stabilite de CCR în jurisprudența sa, referitoare la principiul egalității în drepturi, CCR a reținut că în ipoteza examinată soțul supraviețuitor care vine în concurs cu copilul defunctului dintr-o căsătorie anterioară, se află, în mod obiectiv, într-o situație juridică diferită decât cea în care la culegerea moștenirii vine în concurs cu un descendent comun, astfel încât reglementarea legală aplicabilă nu poate fi decât diferită.

Potrivit jurisprudenței CCR, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

De asemenea s-a statuat în mod constant că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (…).

În speță, textul de lege criticat este o normă juridică cu caracter special, ce se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fiind instituită pentru ocrotirea copiilor defunctului de influențele pe care soțul dintr-o căsătorie ulterioară le-ar putea exercita asupra părintelui descendenților necomuni (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 60, precitată).

Potrivit jurisprudenței sale constante, CCR nu poate cenzura aspecte ce țin de opțiunea de reglementare a legiuitorului, câtă vreme aceasta nu contravine niciunei dispoziții constituționale, oportunitatea soluției legislative nefăcând obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 54 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 aprilie 2020, paragraful 16).

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here