Ordonanța nr. 19/2019 a introdus, în Codul de procedură fiscal, dispoziții privind procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri în baza Directivei nr. 1852 din 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană.
În vigoare de la 25 august 2019, ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 694 din 22 august 2019.
Termene de aplicare
Noile dispoziţii se aplică oricărei plângeri introduse începând cu 29 august 2019 cu privire la chestiuni litigioase legate de venituri sau capitaluri obținute într-un exercițiu financiar începând cu 1 ianuarie 2018 sau ulterior acestei date.
Reglementările se aplică oricărei plângeri introduse în exerciții financiare anterioare sau înainte de data de 1 ianuarie 2018, cu condiția ca ANAF și autoritățile competente ale statelor membre în cauză să convină în acest sens.
De ce a fost nevoie de noile reglementări
– Codul de procedură fiscală din 2015 prevedea, până acum, doar Procedura amiabilă în baza acordurilor sau convențiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri și în baza Convenției 90/436 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.
– Prevederile din recenta Directivă 2017/1.852 sunt introduse, de ordonanţă, în Codul de procedură fiscală, într-un capitol distinct, intitulat Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri în baza Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană
– Procedura stabileşte:
● norme privind mecanismul de soluționare a litigiilor între statele membre atunci când litigiile respective apar în urma interpretării și aplicării acordurilor și convențiilor care prevăd eliminarea dublei impuneri asupra veniturilor și, după caz, a capitalurilor, la care România este parte;
● drepturile și obligațiile persoanelor afectate de litigiile de genul celor menţionate.
Cum se iniţiază Procedura
– Orice persoană afectată are dreptul să apeleze la una dintre procedurile prevăzute de:
a) prezentul capitol care transpune prevederile Directivei (UE) nr. 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană;
b) acordurile sau convențiile de evitare a dublei impuneri la care România este parte;
c) Convenția nr. 90/436 privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate.
– Introducerea unei plângeri pune capăt oricărei alte proceduri amiabile sau de soluționare a litigiilor desfășurate în temeiul instrumentelor juridice de la lit. b) și c) de mai sus și care privește aceeași chestiune litigioasă. Astfel de alte proceduri, în curs, în legătură cu aceeași chestiune litigioasă încetează începând cu data primei primiri a plângerii de către oricare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză.
– Plângerea. După primirea de către persoana afectată a unei decizii de impunere care vizează dubla impunere, aceasta are dreptul să depună o plângere privind o chestiune litigioasă la A.N.A.F., solicitând soluționarea acesteia. Plângerea trebuie depusă în termen de 3 ani de la comunicarea deciziei de impunere care are ca rezultat sau care urmează să aibă ca rezultat o chestiune litigioasă, indiferent dacă persoana afectată a recurs la căile de atac administrative sau judiciare disponibile în temeiul normelor legale în vigoare.
DE REŢINUT: Persoana afectată depune, simultan, plângerea conținând aceleași informații fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză, în termenul de 3 ani, și precizează în plângere ce alte state membre sunt implicate.
În cazul în care plângerea este depusă la A.N.A.F., autoritatea înștiințează atât persoana afectată, cât și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză cu privire la primirea plângerii, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acesteia.
– În termen de 90 de zile de la data primirii plângerii, A.N.A.F. poate solicita informații și documente suplimentare necesare pentru a efectua examinarea pe fond a cazului respectiv.
– Persoana afectată răspunde în termen de 90 de zile de la data primirii solicitării și transmite simultan o copie a acestui răspuns autorităților competente ale celorlalte state membre în cauză.
Furnizarea informațiilor și documentelor prevăzute la alin. (6) și (7) poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informații a căror divulgare ar fi contrară politicii publice.
– Persoana afectată care dorește să retragă o plângere transmite simultan o notificare de retragere a plângerii, în scris, fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză. Notificarea pune capăt, fără întârziere, tuturor procedurilor derulate sub acest titlu.
– Persoana afectată poate retrage plângerea înainte de a se ajunge la un acord reciproc sau înainte de a se emite decizia finală de către autoritățile competente implicate.
Decizia autorității competente cu privire la plângere
În termen de 180 de zile de la primirea plângerii sau în termen de 180 de zile de la primirea informațiilor și documentelor suplimentare solicitate, dacă această dată este ulterioară celei dintâi, A.N.A.F. decide dacă:
a) acceptă plângerea și demarează procedura amiabilă;
b) acceptă plângerea și soluționează chestiunea litigioasă, în mod unilateral, fără implicarea celorlalte autorități competente;
c) respinge plângerea.
– În cazul în care plângerea a fost respinsă, persoana afectată poate proceda după cum urmează:
● dacă plângerea a fost respinsă de către toate autoritățile competente în cauză, persoana afectată poate contesta decizia de respingere emisă de A.N.A.F., prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, direct la instanța competentă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării;
● dacă plângerea a fost respinsă de cel puțin una, dar nu de toate autoritățile competente în cauză, persoana afectată poate depune la A.N.A.F o cerere de înființare a comisiei consultative, descrisă pe larg în Procedură.
Procedura amiabilă
– În cazul în care A.N.A.F. și celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză acceptă plângerea, A.N.A.F. depune diligențele necesare pentru a soluționa chestiunea litigioasă, prin procedura amiabilă, în termen de 2 ani, termen care începe să curgă de la data ultimei notificări a deciziei de acceptare a plângerii a uneia dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză.
În cazuri temeinic justificate, termenul poate fi prelungit cu până la un an la cererea A.N.A.F. sau a oricăreia dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, adresată tuturor celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză. A.N.A.F. notifică persoanei afectate prelungirea termenului.
– În cazul în care a ajuns la un acord cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză privind modul de soluționare a chestiunii litigioase în termenul de 2 ani, A.N.A.F. emite prin ordin al președintelui A.N.A.F. decizia de soluționare a procedurii amiabile pe care o transmite de îndată persoanei afectate.
– Decizia de soluționare a procedurii amiabile devine obligatorie și executorie, cu condiția ca persoana afectată să o accepte și să renunțe la dreptul de a promova oricare altă cale de atac, fie administrativă, fie judiciară. În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac, decizia de soluționare a procedurii amiabile devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A.F. dovezi că au fost luate măsuri în vederea încheierii acestora. Astfel de dovezi trebuie prezentate în termen de cel mult 60 de zile de la data la care decizia respectivă a fost comunicată persoanei afectate.
– Decizia de soluționare a procedurii amiabile este pusă în aplicare, de îndată, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de normele legale în vigoare.
– În cazul în care A.N.A.F. și autoritățile competente ale statelor membre în cauză nu au ajuns la un acord privind modul de soluționare a chestiunii litigioase în termenul prevăzut de Procedură, A.N.A.F. notifică persoana afectată în legătură cu acest lucru, indicând motivele de fapt și de drept pentru care nu s-a ajuns la un acord.
Soluționarea litigiilor de către comisia consultativă
În baza unei cereri pe care persoana afectată o adresează A.N.A.F. și celorlalte autorități competente ale statelor membre în cauză, aceasta împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză înființează o comisie consultativă, în cazul în care:
– plângerea înaintată de persoana afectată este respinsă, de cel puțin una dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză, dar nu de toate;
– A.N.A.F. împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză au acceptat plângerea depusă de persoana afectată, dar nu au ajuns la un acord cu privire la modul de soluționare pe cale amiabilă a chestiunii litigioase.
Ai nevoie de Ordonanță Guvernului nr. 19/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
