Prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2137/2011, publicat în Monitorul oficial nr. 380 din 31 mai a.c. au fost aprobate Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La data intrării în vigoare a acestui ordin se abrogă prevederile Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor în aceeaşi materie.
Instrucţiunile se referă la capitolele Titlului IX din Codul de procedură fiscală, respectiv:
● Dreptul de contestaţie – posibilitatea de contestare; forma şi conţinutul contestaţiei; termenul de depunere a contestaţiei; retragerea contestaţiei;
● Competenţa de soluţionare a contestaţiilor şi decizia de soluţionare – organul competent; decizia sau dispoziţia de soluţionare; forma şi conţinutul deciziei;
● Dispoziţii procedurale – soluţionarea contestaţiei; suspendarea executării actului administrativ fiscal;
● Soluţii asupra contestaţiei – respingerea contestaţieipentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale; comunicarea deciziei şi calea de atac.
Pentru edificare, textul Instrucţiunilor redă şi exemple, pe situaţii particulare şi speciale.
În ce priveşte posibilitatea de contestare, Instrucţiunile precizează că orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat. Prin lipsa actului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
În cazul deciziilor referitoare la bazele de impunere, acestea se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
În aplicarea art. 206 din Codul de procedură fiscală – Forma şi conţinutul contestaţiei, se precizează că, în situaţia în care contestatorul precizează că obiectul contestaţiei îl formează actul administrativ fiscal atacat, fără însă a menţiona, înăuntrul termenului acordat de organul de soluţionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, contribuţii, precum şi accesorii ale acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se consideră formulată împotriva întregului act administrativ fiscal.
În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, cât şi ştampilarea acesteia, organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerinţe. În caz contrar, contestaţia va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.
Organul de soluţionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv.
Termenul de depunere a contestaţiei. Potrivit Instrucţiunilor, contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare. Întocmirea dosarului contestaţiei nu este obligatorie în situaţia în care organul emitent este competent pentru soluţionarea contestaţiei.
– În situaţia în care competenţa de soluţionare nu îi aparţine, organul emitent al actului atacat va înainta dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare organului de soluţionare competent, în termen de 5 zile de la data înregistrării contestaţiei, după verificarea îndeplinirii cerinţelor procedurale.
– În cazul în care contestaţia este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
– În cazul în care contestaţia este depusă direct la organul competent de soluţionare, acesta o va transmite organului emitent al actului atacat, în vederea constituirii dosarului contestaţiei, a verificării condiţiilor procedurale, precum şi a întocmirii referatului cu propuneri de soluţionare.
Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală, după caz, precum şi propuneri de soluţionare a contestaţiei, având în vedere toate argumentele contestatorului şi documentele în susţinere; în caz contrar dosarul se restituie în vederea completării.
Instrucţiunile pentru aplicarea art. 208 – Retragerea contestaţiei prevăd că cererea de retragere trebuie să fie semnată de contestator sau de împuternicit, cu îndeplinirea aceloraşi condiţii de formă prevăzute la formularea şi depunerea contestaţiei. Dovada calităţii de împuternicit se face potrivit legii.
După primirea cererii de retragere a contestaţiei, organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care ia act de renunţarea la contestaţie.
