Vedeţi mai jos implicaţiile şi soluţiile date de lege, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, inclusiv obligaţiile pecuniare ca măsură de constrângere în procedura de executare silită. 

Dintre dispoziţiile din Codul de procedură civilă, anume măsuri privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, discutăm aici despre înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, precum şi despre exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul.

În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

Dacă debitorul nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanța de executare pentru a se face aplicarea de penalităţi. 

Regimul penalităţilor

• Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

• Când obligația nu este evaluabilă în bani, aşa cum se întâmplă, de regulă, în situaţiile de care ne ocupăm, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

• Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.

• Încheierea dată este executorie. 

Reguli speciale de executare

• Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii privind plata de penalizăţi, debitorul nu execută obligația sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.

• Executarea se va efectua în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta.

• La solicitarea executorului judecătoresc, agenții forței publice sunt obligați să își dea concursul la executare, în condițiile legii.

• Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea. 

Opunerea la executare

• Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația, penalitatea stabilită de instanță va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii.

• În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația în termenul de cel mult trei luni, precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Observăm, astfel, că legiuitorul a reglementat mai multe măsuri graduale ca intensitate, menite să constrângă debitorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, prin intermediul instanței de judecată. Aplicarea penalităților reprezintă un mijloc de constrângere judiciară, o sancțiune pecuniară, care are rolul de a crea debitorului obligației o presiune suplimentară, inclusiv prin acumularea, timp de trei luni, a sumelor datorate pentru întârzierea în executare. După acest termen, legiuitorul a prevăzut o sancțiune mult mai gravă, respectiv constrângerea debitorului cu aplicarea unei sancțiuni penale. 

Refuzul minorului

• Dacă însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor (părintele care a câştigat dreptul de custode al copilului), executorul care a constatat refuzul va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

• Acesta din urmă va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererea se soluționează de urgență în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunțată cu citarea părinților și, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispozițiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

• La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe care îl va comunica instanței, executorului judecătoresc și direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

• După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite. Dacă și în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalități, în aceleaşi condiţii ca cele pe care le-am arătat deja. 

Părintele necustode influențează comportamentul minorului

Este posibil ca părintele necustode să influențeze comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câștigat procesul. Legiuitorul a prevăzut în funcție de vârsta copilului un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanță va întocmi un raport. După primirea raportului, executorul judecătoresc va relua procedura executării silite.

În cazul în care minorul refuză colaborarea în scopul realizării măsurilor din titlul executoriu, chiar și după ce a fost consiliat de către psiholog, creditorul va solicita instanței de tutelă aplicarea de penalități în sarcina debitorului 

Egalitatea în drepturi a părinților cu privire la modul în care aceștia își exercită autoritatea părintească

Prin recenta Decizie CCR nr. 365/2018, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale din perspectiva egalității în drepturi a părinților cu privire la modul în care aceștia își exercită autoritatea părintească.

• În acest sens, Curtea a reținut că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Prin urmare, dispozițiile legale criticate, care stabilesc faptul că, în cazul în care minorul refuză colaborarea în scopul realizării măsurilor din titlul executoriu, chiar și după ce a fost consiliat de către psiholog, creditorul va solicita instanței de tutelă aplicarea unor penalități, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât măsura constrângerii pecuniare se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

• În ceea ce privește dreptul de a avea legături personale cu copilul, art. 401 alin. (2) din Codul civil prevede că în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept, astfel că aplicarea dispozițiilor legale criticate fiind subsecventă pronunțării de către instanța de judecată a unei asemenea hotărâri, care nu este, însă, pusă în executare, textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale privind protecția socială a copiilor și a tinerilor.

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!