Pentru că am atras atenţia recent asupra unor modificări de natură procesual-penală la Legea concurenţei nr. 21/1996, este bine să reţineţi că, sub acelaşi aspect, au fost aduse modificări şi la Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Modificările au fost introdus prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual-penale, reglementări între care figurează şi legea privind combaterea concurenţei neloiale.
În forma actuală, prin efectul modificărilor aduse la dispoziţiile de natură procesual-penală, Legea nr. 11/1991 prevede că acţiunile izvorând dintr-un act de concurenţă neloială sunt de competenţa tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pârâtului. În lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului. În versiunea anterioară, înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, legea prevedea că în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau al inculpatului.
Notă: În caseta foto puteţi vedea modificările făcute la art. 7 din L nr. 11/1991 prin L nr. 255/2013 (în stânga – forma veche, în dreapta – forma nouă). Atenţie: Urmărirea modificărilor la nivel de paragraf este disponibilă doar pentru abonaţii Lege5.
Când porneşte acţiunea penală în materie de concurenţă neloială
La plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Consiliul Concurenţei se pune în mişcare acţiunea penală în cazurile de mai jos:
– folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
– folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informaţii confidenţiale în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi;
– divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
– divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice ori a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
– folosirea de către un funcţionar public, în sensul legii penale, astfel cum este stipulat la art. 175 alin. (1) din Codul penal, a secretelor comerciale de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;
– producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicaţiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.
Potrivit art. 5 din legea privind combaterea concurenţei neloiale, aceste fapte constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.
Acelaşi articol actualizat prevede că în aplicarea acestor prevederi ale legii, legate de declanşarea acţiunii penale, Consiliul Concurenţei are atribuţiile prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996 privind procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor. Materia reglementează:
– situaţiile în care Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, după ce analizează dacă există suficient temei de fapt şi de drept;
– implicarea inspectorilor de concurenţă, pentru a obţine mai multe informaţii (de la întreprinderi şi asociaţii de întreprinderi, precum şi de la autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale);
– dreptul de a se lua declaraţii;
– dreptul la inspecţie şi cadrul legal pe care trebuie să îl respecte inspectorii;
– atribuţiile raportorului desemnat de Consiliul Concurenţei.
Aceeaşi Lege nr. 255/2013 abrogă articolele 9, 10, 11, 12 şi 13 din Legea nr. 11/1991.
Lege5 a creat instrumentul ideal pentru a vă ajuta să vizualizaţi prin comparare textul unui act normativ aşa cum era el înainte de modificare şi textul modificat, cu evidenţierea modificărilor.
Prin evidenţierea modificărilor la nivel de paragraf, Lege5 vă ajută să identificaţi mai repede şi cu uşurinţă modificările, astfel încât să luaţi decizii corecte şi să lucraţi eficient.
Aflaţi mai multe despre Lege5 – care este disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile – de AICI.
Foto articol: Sxc.hu
