24 Martie, 2019

Serviciile poștale – pierderi şi despăgubiri

Odată cu prezentarea reglementărilor în vigoare, notăm şi motivarea Curţii Constituționale referitoare la o critică privind modul în care au fost legiferate aceste prevederi în materie. 

Despăgubiri legale

Materia este reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale, aprobată prin Legea nr. 187/2013, cu modificărilor aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2016.

Actul normativ prevede următoarele:

“Art. 41. –

(1) Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială ori prin deteriorarea trimiterii, despăgubire prevăzută la art. 42. Pagubele indirecte și beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.

(2) Expeditorul poate renunța la dreptul său de despăgubire în favoarea destinatarului.

Art. 42. -

(1) Furnizorii de servicii poștale răspund pentru trimiterile poștale interne după cum urmează:

a) în caz de pierdere, furt sau distrugere totală:

1. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată, inclusiv dacă respectiva trimitere poștală face sau nu obiectul unui serviciu ramburs;

2. cu valoarea rambursului, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui serviciu ramburs fără valoare declarată;

3. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile poștale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată sau unui serviciu ramburs;

b) în caz de pierdere ori distrugere parțială sau deteriorare:

1. cu valoarea declarată pentru partea lipsă, distrusă sau deteriorată, înscrisă în nota de inventar, pentru trimiterile poștale depuse deschise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

2. cu cota-parte corespunzătoare greutății lipsă din valoarea declarată, pentru trimiterile poștale depuse închise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;

3. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, în caz de pierdere parțială, distrugere parțială sau deteriorare a trimiterilor poștale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată.

c) în cazul unei trimiteri care face obiectul unui serviciu ramburs, furnizorul de servicii poștale răspunde cu întreaga valoare a rambursului pentru situația în care nu a restituit expeditorului întreaga valoare a acestuia sau cu diferența corespunzătoare până la valoarea integrală a acestuia, în cazul în care rambursul a fost încasat parțial de la destinatar.

(2) La sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se adaugă dobânda legală penalizatoare care curge din momentul introducerii reclamației prealabile sau, după caz, al introducerii cererii de chemare în judecată, indiferent care dintre aceste momente intervine primul.

(3) Pierderea completă a conținutului este echivalentă cu pierderea trimiterii poștale.

(4) În situația în care expeditorul a declarat o valoare mai mică decât cea reală, despăgubirea este la nivelul valorii declarate.

(5) În afara despăgubirilor prevăzute la alin. (1) lit. a), se restituie și tarifele încasate la depunerea trimiterii poștale.

(6) În cazul neefectuării prestațiilor care constituie caracteristici suplimentare ale serviciilor poștale, nominalizate de expeditor prin indicații speciale, se restituie numai tarifele încasate suplimentar față de tariful aplicabil pentru serviciul poștal standard.

(7) În cazul pierderii dovezii privind predarea trimiterii poștale înregistrate, confirmată în scris de către destinatar, furnizorul de serviciu poștal are obligația întocmirii și punerii la dispoziția expeditorului a unui duplicat al dovezii de predare”

O situație de fapt şi nemulțumirea patentului

Judecătoria Sibiu a fost sesizată într-o cauză având ca obiect acțiune în despăgubire pentru daunele provocate prin pierderea unei trimiteri poștale, respectiv tichete de masă, expedierea fiind făcută cu scrisoare recomandată. Întrucât expedierea nu s-a făcut cu valoare declarată, firma care a făcut trimiterea tichetelor de masă, prin scrisoare recomandată nu poate pretinde decât de 10 ori tariful serviciului.

În cursul judecații, administratorul firmei a oprit acțiunea pentru a sesiza CCR cu excepția de neconstituționalitate a unora din reglementările citate mai sus. Pentru corectitudine, notăm că sesizarea CCR a privit redactarea înainte de modificările aduse prin O.G. nr. 27/2016 dar, modificările nu schimbă fondul reglementărilor criticate şi pe care le punem în discuție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că Parlamentul a adoptat Codul civil care, în art. 1.350, prevede răspunderea față de încălcarea clauzelor contractului încheiat între părți, precum și repararea integrală a prejudiciului produs de partea care nu-și respectă obligațiile. Prin art. 41 și 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 se limitează această răspundere, “încălcându-se art. 1.350 din Codul civil, lege votată de Parlament”. Autorul apreciază că Guvernul nu poate, prin ordonanță de urgență, să încalce legile adoptate de Parlament, și consideră că prejudiciul pe care l-a suferit în cauză trebuie reparat integral.

Practic, se critică  atât neaplicarea dispoziţiilor din Codul civil privind răspunderea contractual, cât şi  reglementarea prin ordonanță de urgenţă. 

Serviciile poştale sunt reglementate prin lege specială

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale reglementează într-un domeniu special, domeniu în care este aplicabilă Convenția Poștală Universală, adoptată de Congresul Uniunii Poștale Universale la București, la 5 octombrie 2004, receptată în dreptul intern prin Legea nr. 24/2006 privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Poștale Universale la București la 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/2006. Potrivit art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013, “răspunderea față de utilizatori pentru prestarea serviciilor poștale se stabilește potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de celelalte dispoziții legale în vigoare”. Răspunderea pentru pierderea trimiterilor poștale și despăgubirile sunt reglementate prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013, iar alegerea tipului de trimitere reprezintă opțiunea beneficiarului serviciilor poștale, despăgubirea fiind corelativă acestei opțiuni. În acest context, Curtea reține că dispozițiile art. 1.350 din Codul civil, ce reglementează răspunderea contractuală, nu sunt incidente în cauză, răspunderea fiind una specială, reglementată prin “lege specială”, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013.

- Referitor la critica privind reglementarea prin ordonanță de urgență într-un domeniu care, în opinia autorului excepției, aparține competenței de reglementare exclusive a Parlamentului, Curtea observă că potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare, motivate, iar O.U.G. nr. 13/2013 a fost adoptată în temeiul textului constituțional anterior invocat și a fost ulterior aprobată prin Legea nr. 187/2013, astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituție.

Critica de neconstituționalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 487/2018 a CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 1080 din 20 decembrie 2018.

Ai nevoie de O.U.G. nr. 13/2013? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu