Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-333/20 Berlin Chemie A. Menarini S.R.L., publicată în 7 aprilie 2022, este una deosebit de importantă, putând reprezenta un adevărat punct de cotitură pentru acest subiect controversat.
Deși exista deja o jurisprudență bogată la nivel european privind sediul fix din perspectiva TVA, autoritățile fiscale din numeroase state membre UE, inclusiv din România, au avut
abordări agresive și inconsistente, companiile ajungând să sufere impuneri fiscale
semnificative cauzate în principal de incertitudinea legislativă din jurul acestui subiect.
În cauza C-333/20 Berlin Chemie, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF)
considerase că prestările de servicii de marketing, reglementare, publicitate și
reprezentare prestate de Berlin Chemie A. Menarini S.R.L. către compania afiliată
Berlin Chemie AG trebuiau facturate cu TVA din România deoarece entitatea din
Germania ar fi avut un sediu fix în România. Printre motivele invocate:
• Compania afiliată era singurul client.
• Existența afilierii prin deținere indirectă presupune exercitarea unui control.
• Resursele umane și materiale ale companiei din România facilitau vânzarea de
produse ale companiei germane pe piața din România.
Decizia CJUE este extrem de importantă deoarece stabilește o serie de principii noi, ce
trebuie avute în vedere pentru analiza cazurilor care aduc în discuție posibila existență
a unui sediu fix privind TVA:
• Scopul principal al acestor reguli de taxare a serviciilor a fost de a evita conflictele
de competență între statele membre care ar putea conduce la o dublă impunere
sau neimpozitare din perspectiva TVA.
• Stabilirea existenței unui sediu fix din perspectiva TVA trebuie să rămână o excepție
și nu o regulă, deoarece reprezintă o derogare de la regula generală conform căreia
locul prestării serviciilor este locul unde clientul persoană impozabilă are sediul
activității sale economice.
• Deținerea de către o societate a unei filiale într-un stat nu înseamnă neapărat că
respectiva societate are un sediu fix în acel stat (controlul permis prin deținere nu
reprezintă obligatoriu un control al resurselor tehnice și umane ale subsidiarei ca
și când ar fi resurse proprii).
• Calificarea unei filiale ca sediu fix trebuie să aibă la bază analiza condițiilor legale
prevăzute la art. 11 din Regulamentul UE nr. 282/2011 (să existe un grad suficient de permanență și o structură adecvată de resurse umane și tehnice) care trebuie realizată în lumina realităților economice și comerciale.
• Pentru a determina dacă o societate dispune de resursele tehnice și umane ale unei
alte societăți ca și când ar fi ale sale sunt foarte importante prevederile
contractuale dintre cele două părți.
• Nu se pot utiliza aceleași resurse atât pentru a presta anumite servicii, cât și pentru
a primi aceleași servicii (e.g. în cazul de față resursele care ar fi fost puse la
dispoziția companiei germane sunt aceleași cu resursele pe baza cărora compania
din România realizează prestările în beneficiul companiei germane).
Astfel, decizia CJUE a fost aceea că o societate care are sediul social într-un stat
membru nu dispune de un sediu fix într-un alt stat membru pentru motivul că societatea
respectivă deține în acest din urmă stat o filială care îi pune la dispoziție resurse umane
și tehnice în temeiul unor contracte prin care această filială îi furnizează, în mod exclusiv, servicii de marketing, reglementare, publicitate și reprezentare care pot influența în mod direct volumul vânzărilor sale.
Decizia este una cu un impact semnificativ, invalidând abordarea pe care ANAF a avut-
o în ultimii ani nu doar în industria farmaceutică, dar și în alte domenii de activitate din România unde există producție contractată de către companii afiliate din grup (e.g.
industria auto) sau în domeniul de trading cu energie/gaze naturale.
Pe de o parte, companiile aflate acum în litigii fiscale pot utiliza această decizie, iar
pe de altă parte companiile care se vor confrunta cu inspecții fiscale pot să își susțină
cu mai mult succes poziția în fața inspectorilor fiscali.
