Se poate vorbi despre o discriminare în ceea ce priveşte regimul de pensionare aplicabil persoanelor cu handicap? Iată câteva precizări date de Curtea Constituţională la probleme punctuale, în evoluţia cronologică a legislaţiei în materie. 

Legea nr. 3/1977

Până în 1992, reglementarea-cadru, generală, a fost dată prin Legea nr. 3/1977 (în prezent abrogată) privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82/1977. Dispoziţiile art. 11, 14 şi 16 din Legea nr. 3/1977 stabileau condiţii mai favorabile de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă faţă de cele care au lucrat în grupa a III-a de muncă, acordând atât procente mai mari din retribuţia tarifară, dar şi o vârstă de pensionare ori o vechime în muncă mai scăzute.

Legea nr. 57/1992

În 1992 a fost aprobată o reglementare cu caracter special, dată prin Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, publicată în Monitorul Oficial nr. 131/1992, din 12 iunie 1992. Spre deosebire de dispoziţiile Legii nr. 3/1977, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 57/1992 (în prezent abrogată) nu instituiau nicio distincţie între persoanele cu handicap în funcţie de grupa de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea. Pe de altă parte, însă, legea nu prevedea o vârstă de pensionare obligatorie pentru persoanele cu handicap, aşa cum se cerea pentru persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă, singura cerinţă fiind cea a îndeplinirii condiţiilor de vechime în muncă.

Reglementări ulterioare privind pensiile

În anul 2000 a fost aprobată Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 897/2004).

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 (Monitorul Oficial nr. 119/2005) a reglementat recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 (M. Of. nr. 897/2004) a stabilit operaţiunile de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

Pensionarea la o vârstă mai redusă şi calcularea punctului de pensie

Printr-o de decizie de acum doi ani (Decizia nr. 718/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/2015), Curtea a analizat critica potrivit căreia persoanele cu handicap nu au beneficiat de un avantaj real datorită vârstei de pensionare. Se motiva, atunci, această afirmaţie prin aceea că persoanele cu handicap nu aveau cum să cumuleze un punctaj total realizat în întreaga perioadă de activitate tot atât de mare ca o persoană care a lucrat în grupe superioare de muncă, dar nu a avut handicap şi a fost obligată să muncească până la o vârstă mai înaintată, cumulând mai mulţi ani de muncă.

CCR a constatat, însă, că beneficiul pensionării la o vârstă mai redusă de care s-au bucurat persoanele cu handicap nu înseamnă în mod automat şi faptul că acestea nu au putut obţine un punctaj mai mare în urma aplicării dispoziţiilor HG nr. 1.550/2004 esenţial fiind numărul de ani cât o persoană se consideră că a cotizat la sistemul public de pensii, respectiv vechimea în muncă efectiv realizată. Or, aceasta a variat de la caz la caz, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992 stabilind numai cerinţa vechimii minime în muncă dobândită în condiţii de handicap fizic, necesară obţinerii pensiei în regimul acestui act normativ.

Astfel, asiguratul putea cumula şi o vechime în muncă realizată în condiţii fără handicap, care se adăuga numărului minim de ani prevăzut de acest text de lege. Mai mult, acelaşi text de lege prevedea că pensia se acorda "la cerere", astfel că persoanele cu handicap aveau un drept, dar nu şi o obligaţie de a solicita dreptul la pensie la o vârstă şi o vechime în muncă mai reduse, putându-şi continua activitatea profesională şi după împlinirea condiţiilor de vechime în muncă prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992.

Prin urmare, Curtea a conchis că, beneficiind de dreptul de a se pensiona la o vârstă redusă, persoanele cu handicap puteau cumula totuşi o vechime în muncă mai mare decât vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie, iar în vederea obţinerii punctajului mediu anual - în urma recalculării acestor pensii ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - punctajul acumulat în perioada activă a asiguratului s-a împărţit la numărul de ani reprezentând vechimea în muncă, necesar deschiderii dreptului de pensie, prevăzut de Legea nr. 57/1992.

De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (4) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, care constituie anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, prevedeau că "Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."

De asemenea, prin Decizia din 2014, Curtea a răspuns şi criticii potrivit căreia persoanele cu handicap care au lucrat în grupe superioare de muncă nu sunt diferenţiate sub aspectul condiţiilor de pensionare de cele care au avut handicap, dar au lucrat în condiţii normale, respectiv în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare Legii nr. 19/2000.

Argumentaţia de mai sus se regăseşte în recenta Decizie nr. 61/2016 a CCR referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 357/2016.

 Documentar legal

• Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial nr. 82/1977, în vigoare de la 01.07.1977 până la 01.04.2001, abrogată şi înlocuită de Legea nr. 19/2000.
• Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, publicată în Monitorul Oficial nr. 131/1992, din 12 iunie 1992. În vigoare de la 11.08.1992 până la 01.07.1999, legea a fost abrogată, prevederile fiind preluate de două reglementări, respectiv în materie de protecţie şi încadrare în muncă (prin OUG nr. 102/1999) şi, pe de altă parte, în materie de pensii (prin Legea nr. 19/2000).
• Ordonanţa de urgenţă nr. 102/1999 – privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap – a abrogat Legea nr. 57/1992. Ordonanţa a fost în vigoare de la 01.07.1999 până la 01.01.2007, fiind abrogată şi înlocuită de Legea nr. 448/2006.
• Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în vigoare de la 21.12.2006, cu modificările şi completările ulterioare.
• Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a abrogat, între alte acte normative, şi Legea nr. 3/1977. Legea a fost în vigoare de la 01.04.2001 până la 01.01.2011, fiind abrogată prin Legea nr. 263/2010.
• Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare de la 01.01.2011, publicată în Monitorul oficial nr. 852/2010.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.