De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1063/11.11.2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 344/16.09.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 11.11.2020) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 705 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 344/16.09.2020?
Obiectul excepției de neconstituționalitate l-a constituit prevederile art. 705 – Reluarea executării din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:
„(1) În cazurile prevăzute la art. 703 alin. (1) pct. 2 se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.
(2) Reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun. Dacă acesta este un imobil, atât timp cât, potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea solicita de către executorul judecătoresc radierea urmăririi înscrise potrivit dispozițiilor art. 822.”
Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, și art. 124 – Înfăptuirea justiției.
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a arătat, în esență, că textul criticat este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, în lipsa obligativității menționării în cererea de reluare a unor elemente minime din care să rezulte obligațiile care se cer a fi executate, deoarece, de la încetarea executării și până la reluare, situația juridică a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii se poate schimba. S-a criticat, totodată, lipsa controlului judecătoresc asupra încuviințării cererii de reluare a executării, arătându-se că, în urma încheierii de încetare a executării, reluarea executării silite rămâne fără obiect. S-a susținut că, dacă s-ar exercita controlul judecătoresc asupra cererii de reluare a executării, instanța, la fel ca în cazul încuviințării, ar trebui să verifice condițiile privind lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea creanței ce se solicită a fi executată, întrucât, deși este posibil ca acestea să fie îndeplinite cu ocazia încuviințării inițiale, la data cererii de reluare a executării ar putea să nu mai fie îndeplinite.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?
Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că textul de lege criticat permite creditorului să solicite reluarea executării silite pentru ipoteza în care, potrivit art. 703 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, aceasta a încetat, întrucât nu a mai putut fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri. Reluarea executării a fost prevăzută de legiuitor deoarece, în practică, există posibilitatea ca în patrimoniul debitorului să intre ulterior un bun valorificabil. Totodată, ca urmare a variațiilor vieții economice, nu este exclusă situația ca un anumit bun al debitorului, care, la un moment dat, nu a putut fi vândut prin licitație publică, să devină peste o vreme atractiv pentru valorificarea pe această cale. Aceasta este, de altfel, rațiunea pentru care art. 705 alin. (2) teza întâi prevede că reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun.
Reglementarea prin textul de lege criticat a posibilității reluării executării concură la realizarea scopului pentru care a fost elaborată procedura executării silite, și anume satisfacerea integrală a creanței creditorului, atunci când debitorul nu își îndeplinește obligația de bunăvoie. De aceea, legiuitorul a utilizat sintagma „reluarea” executării silite, pentru a semnala că este, de fapt, o continuare a executării începute, dar suspendată ca urmare a imposibilității concrete de finalizare a acesteia. Această idee se desprinde mai pregnant din coroborarea textului de lege criticat cu prevederile art. 708 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora cursul prescripției dreptului de a obține executarea silită se suspendă cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care să fi putut fi valorificate, urmând, desigur, să fie reluat în cazul în care coordonatele avute în vedere de norma citată se modifică.
Fiind vorba, așadar, despre aceeași procedură de executare silită, reluarea executării nu implică formularea unei noi cereri de încuviințare a executării silite de către instanța de judecată, potrivit art. 666 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, în acest cadru normativ nu pot fi reținute criticile autorului excepției în sensul că prevederile art. 705 din Codul de procedură civilă ar fi lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, în lipsa obligativității menționării în cererea de reluare a executării a unor elemente minime din care să rezulte obligațiile a căror executare se mai urmărește. Atâta vreme cât începerea executării silite a fost încuviințată de instanță, toate actele de executare, toate încheierile executorului judecătoresc și executarea însăși pot fi atacate în fața instanței printr-o contestație la executare, conform art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Mai mult, alin. (2) al aceluiași articol oferă posibilitatea formulării contestației și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Ca atare, nu se poate susține nici neconstituționalitatea art. 705 prin prisma criticii formulate de autorul excepției, constând în pretinsa lipsă a controlului judecătoresc asupra încuviințării cererii de reluare a executării. În plus, în condițiile reglementării contestației la executare inclusiv față de încheierea de reluare a executării, este asigurată garanția accesului liber la justiție și la un proces echitabil.
