Astfel s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) după examinarea sesizării formulate de Tribunalul Sălaj – Secţia civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale sub aspectul înscrierii sancţiunii avertismentului în cazierul fiscal.

Prin Procesul-verbal de contravenţie, în sarcina petentei a fost reţinută săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2213 alin. (2) lit. v) din Codul fiscal, şi, în consecinţă, i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului, prevăzută de art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Contravenţia se referă la achiziţionarea produselor accizabile de la persoane care desfăşoară activităţi de distribuţie şi comercializare angro a băuturilor alcoolice şi tutunului prelucrat, respectiv comercializare în sistem angro a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat – şi care nu respectă condiţiile sau obligaţiile prevăzute la art. 20669 alin. (2) şi (4), după caz.

Petenta a susţinut, între altele, că nu este echitabilă menţinerea în cazierul fiscal a sancţiunii avertismentului pentru o perioadă de 5 ani, la fel ca în cazul săvârşirii unor fapte pentru care au fost aplicate sancţiunea amenzii sau amenda şi o sancţiune complementară.

Mai mult, întrucât contravenţiile privind regimul produselor accizabile au cea mai lungă perioadă de menţinere în evidenţa cazierului fiscal, acestea fac parte din categoria faptelor cu un grad ridicat de pericol social, având şi cele mai severe sancţiuni. Or, în aceste condiţii, înscrierea sancţiunii avertismentului, care presupune un grad redus de pericol social, este nejustificată.

La cererea petentei, Societatea Comercială “R.T.” – S.R.L, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

Dacă, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 31/2003, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 7, art. 8 şi art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea avertismentului se înscrie sau nu în cazierul fiscal.

Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Conform celor reţinute de Curte:

  • petenta susţine în esenţă că se evidenţiază în cazierul fiscal numai sancţiunea amenzii prevăzute de actul normativ sancţionator, iar nu şi sancţiunea avertismentului aplicată în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, pentru motivele expuse în cuprinsul contestaţiei.
  • intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice S. susţine că, dimpotrivă, se evidenţiază în cazierul fiscal, indiferent dacă sancţiunea aplicată este amenda prevăzută de actul normativ sau această sancţiune este înlocuită cu măsura avertismentului, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, întrucât textele de lege incidente nu fac nicio distincţie în această privinţă.

În cauză, Înalta Curte a solicitat curţilor de apel să comunice jurisprudenţa identificată la nivelul circumscripţiei lor teritoriale cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Din comunicările primite, ÎCCJ a constatat soluţiile diferite pronunţate de instanţe sau punctele de vedere ale acestora, cu motivările corespunzătoare.

Soluţia dată în chestiunea de drept supusă dezlegării

În Decizia ÎCCJ nr. 6/2015 găsiţi dispoziţiile legale avute în vedere de Curte, pentru examinare şi dezlegarea cu care a fost sesizată.

Examinând chestiunea de drept, completul de judecată al ÎCCJ a dezvoltat o demonstraţie amplă care nu poate fi reprodusă aici, din motive de spaţiu, iar o preluare trunchiată ar dăuna bunei înţelegeri a analizei laborioase făcută de Curte. Ne mărginim să notăm încheierea prin care Înalta Curte a admis sesizarea formulată de Tribunalul Sălaj – Secţia civilă, stabilind următoarele:

În interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 1 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 31/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7, 8 şi 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea avertismentului se înscrie în cazierul fiscal.

Cei interesaţi găsesc textul complet în Decizia nr. 6/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 297/2015.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here