O astfel de păstrare în condiţiile estetice şi de funcţionalitate trebuie avută în vedere cu privire la toate imobilele indiferent că ele au fost ridicate acum 30-60 de ani sau acum 100 sau 200 de ani.

In discuţie, şi cu tendinţa proprie de reglementare sunt imobilele vechi care pătează această Românie frumoasă.

Nu se contestă reglementările legale cu privire la monumentele istorice ce au prin Legea 422/2001 un cadru legal, suplimentat cu Liste aprobate prin O.2314/2004. La fel de adevărat este că în domeniul construcţiilor există reglementari precise cu privire la ridicarea şi/sau modificarea imobilelor prin Legea 10/1995 şi 50/1991, ambele actualizate.

Problema este că peste tot se specifică ce trebuie să facă deţinătorii acestor imobile, dar nicăieri nu se specifică de unde pot lua locatarii fondurile necesare menţinerii frumuseţii acestor edificii care contribuie la o Românie Frumoasă.

Nu este de contestat faptul că proprietarii trebuie să întreţină frumoase imobilele ci discriminarea care s-a făcut între:

- proprietarii imobilelor construite intre anii 1950 -1990 şi proprietarii de … „monumente istorice”, care mai au pe deasupra multe alte interdicţii rezultate din calitatea de monument a acestor construcţii.

- asociaţii de proprietari şi cei neconstituiţi în astfel de asociaţii, deşi este încălcat astfel un principiu de drept cu privire la DREPTUL la libera asociere şi nu obligarea la aceasta.

Discriminarea care trebuie înlăturată a apărut la momentul apariţiei OUG 18/2009 care în principiu are rolul de a reduce consumurile energetice prin lucrări de investiţii clasificate ca fiind de interes public local dar exceptează expres monumentele istorice, deşi este prevăzută grija pentru esteticul arhitectural.

Prin acest act normativ, la art.13, asociaţiile de proprietari au obligaţia de participa cu 20% din valoarea intervenţiei, restul asigurându-se de la bugetul de stat (50%), respectiv bugetele locale (30%).

În schimb, pentru cei necuprinşi în OUG 18/2009, vine o alta OUG-69/2010, prin care finanţarea este 100% a proprietarilor – POSIBIL finanţată cu maxim 30% de autorităţile locale. La această ordonanţă este prevăzut MAREA facilitate de garantare de către stat şi subvenţionarea dobânzii la creditul obţinut pentru efectuarea lucrărilor.

Marea scofală este că, garantarea este pentru executantul lucrării şi nicidecum pentru beneficiarul acesteia, care tot trebuie sa plătească, dar în final statului, care ştim că are metode rigide de recuperare a debitelor.

Pentru înlăturarea acestei discriminări este necesar un proiect de act legislativ prin care, similar, şi la monumentele istorice ce stau în paragină, este necesară o susţinere financiară de 80% din partea statului, care contribuie prin bugetul propriu la o Românie Frumoasă precum şi a comunităţii locale ce-şi conservă monumentele arhitecturale şi păstrează amprenta istorică specifică a fiecărei urbe … contribuind astfel şi la reducerea consumurilor energetice conform directivelor europene.