Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată cu un recurs în interesul legii care vizează stabilirea instanței care realizează controlul de legalitate a documentului constatator ce conține informații referitoare la neîndeplinirea obligațiilor dintr-un contract de achiziții publice și la eventuale prejudicii. Sesizarea RIL a fost formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași.
Problema de drept care a fost soluţinată diferit de instanţele judecătoreşti:
”În interpretarea și aplicarea art. 166 din Hotărârea Guvernului nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului—cadru din Legea 98/2016 privind achizițiile publice/art. 97 indice 1 din HG 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ 554/2004, controlul de legalitate a documentului constatator care conține informații referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și la eventuale prejudicii se realizează de instanța de contencios administrativ, potrivit Legii contenciosului administrativ 554/2004, sau de instanța civilă, în condițiile art. 53 alin. (1indice1) din Legea 101/2016 și ale art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004.”
Potrivit documentului, instanțele nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema stabilirii naturii juridice a acțiunii în anulare a documentului constatator emis de către autoritatea contractantă, corelativ cu natura juridică a acestui document care conține informații referitoare la îndeplinirea /neîndeplinirea obligațiilor rezultate dintr-un contract de achiziții publice.
Astfel, unele instanțe au apreciat că acest document este un act administrativ individual al cărui regim juridic este guvernat de prevederile Legii 504/2004, altele au considerat că acest act ține de executarea contractului administrativ, iar regimul juridic aplicabil acțiunii în anulare a documentului este guvernat de prevederile art. 53 alin. (11) din Legea 101/2016. Cu alte cuvinte, în prima opinie, natura juridică a litigiului este de contencios administrativ clasic, iar în cealaltă este un contencios generat de o procedură de achiziție publică.
Într-o opinie jurisprudenţială, se consideră că documntul constatator evocat este un act administrativ individual al cărui regim juridic este guvernat de prevederilen legii nr.554/2004, iar într-o altă opinie jurisprudenţială, s-a apreciat că documentul contatator ţine de executarea contractului administrativ, iar regimul juridic aplicabil acţiunii în anularea lui este guvernat de prevederile art. 53 alin 1 indice 1 din legea nr.101/2016 şi ale art.8 alin 2 din Legea nr. 554/2004.
Documentul poate fi consultat AICI
