23 Aprilie, 2019

Ridicarea maşinilor abandonate – principalele reglementări şi studiu de caz

Mai jos găsiţi principalele precizări din Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic aplicabil vehiculelor fără stăpân sau abandonate, aflate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi un studiu de caz.

Sesizarea primarului sau a organului de poliţie cu privire la existenţa unor vehicule staţionate de cel puţin un an pe domeniul public se poate face în scris sau verbal. Sesizările înregistrate vor fi verificate pe teren de către împuternicitul primarului sau al organului de poliţie, după caz.

Pentru vehiculele în privinţa cărora există indicii temeinice că ar fi fără stăpân sau că ar fi abandonate, aflate pe domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, agenţii constatatori vor întocmi procese-verbale de constatare, semnate de 2 martori, de regulă locatari ai unor imobile situate în vecinătatea terenului pe care se află vehiculul fără stăpân sau abandonat. Agentul constatator va afişa o somaţie pe caroseria autovehiculului, prin care solicită ridicarea acestuia, în termen de 10 zile.

Ridicarea maşinii. La împlinirea termenului, primarul dispune inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportarea şi depozitarea autovehiculului şi a bunurilor aflate în interiorul acestuia, prin grija agentului constatator, într-un loc special amenajat de către autorităţile administraţiei publice locale.

Agentul constatator încunoştinţează organele de poliţie cu privire la autovehiculul abandonat în vederea efectuării de cercetări pentru identificarea proprietarului sau, după caz, a deţinătorului legal al acestuia. Pe baza procesului-verbal de constatare încheiat şi a oricăror altor verificări făcute de agentul constatator şi de organele de poliţie, primarul emite o dispoziţie prin care declară vehiculul în cauză ca fiind fără stăpân ori, după caz, abandonat.

Identificarea proprietarului sau a deţinătorului legal al vehiculului fără stăpân: în termen de 5 zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare se aduc la cunoştinţă publică prin anunţ publicat într-un cotidian local şi prin afişarea, la sediul primăriei, a listei cuprinzând descrierea vehiculului, caracteristicile tehnice, precum şi locul unde a fost identificat. În această etapă, sunt posibile două situaţii:

  • În situaţia în care proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului se prezintă la primar şi face dovada calităţii de proprietar sau deţinător legal al acestuia, a achitării tuturor taxelor şi impozitelor prevăzute de lege, a achitării sumelor corespunzătoare cheltuielilor efectuate pentru inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi paza vehiculului, precum şi a plăţii la zi a tarifului de parcare, în cazul vehiculelor ridicate din parcări, vehiculul îi va fi restituit pe bază de proces-verbal de predare-primire, în termen de 10 zile de la data la care reclamă vehiculul. Restituirea se face cu aprobarea primarului, pe bază de proces-verbal încheiat de împuternicitul acestuia.
  • În situaţia în care vehiculul nu este revendicat de proprietar sau de deţinătorul legal, după expirarea unui termen de 10 zile de la data anunţului, primarul emite o dispoziţie prin care vehiculul este trecut în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit, liber de orice sarcini, urmând a fi valorificat în condiţiile prevăzute la art. 8 din lege. Valorificarea vehiculelor se face prin vânzare, în condiţiile legii, sau prin valorificare la o unitate de colectare şi valorificare a deşeurilor.

Somaţia. În cazul vehiculelor abandonate, primarul îl somează în scris pe proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului abandonat, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, cerându-i să îşi ridice vehiculul de pe domeniul public sau privat al statului ori al unităţii administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la primirea somaţiei.

Dispoziţie vehicul abandonat. Dacă proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului abandonat nu dă curs somaţiei, la expirarea termenului, pe baza procesului-verbal de constatare şi a oricăror altor verificări făcute de agentul constatator şi de organele de poliţie, primarul va emite o dispoziţie prin care declară vehiculul abandonat, iar acesta, împreună cu bunurile aflate în interior, va fi transportat şi depozitat în locuri special amenajate. Emiterea dispoziţiei se poate face numai după efectuarea de cercetări, potrivit art. 4 din lege, pentru identificarea, după caz, a proprietarului sau a deţinătorului legal al vehiculului abandonat.

Preluarea maşinii. După expirarea unui termen de 5 zile de la data transmiterii somaţiei, vehiculul trece de drept în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit. Constatarea trecerii vehiculului în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale se realizează prin dispoziţie a primarului.

Dispoziţia primarului se comunică de îndată proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului, care o poate ataca în termen de 5 zile de la data comunicării la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii. După expirarea termenului sau după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care acţiunea proprietarului sau a deţinătorului legal al vehiculului a fost respinsă, vehiculul abandonat este predat unei unităţi de colectare şi valorificare a deşeurilor.

Chiar şi în aceste condiţii, dispoziţia primarului rămâne fără obiect dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti sau până la predarea vehiculului către unitatea de colectare şi valorificare a deşeurilor, proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului abandonat se prezintă pentru ridicarea acestuia, vehiculul restituindu-se doar dacă se prezintă dovada achitării unei amenzi prevăzute de lege.

Cheltuielile ocazionate de inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi paza vehiculelor la locul de depozitare, precum şi cheltuielile de parcare pentru vehiculele ridicate din parcări se suportă, după caz, de proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului, în situaţia prevăzută la art. 7 din lege, sau de bugetul local în celelalte situaţii.

O critică de neconstituţionalitate

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a primarului prin care Serviciul Circulaţie a procedat la ridicarea a două autoturisme, aflate în proprietatea reclamantului, abandonate pe domeniul public, restituirea celor două vehicule şi plata unor despăgubiri morale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că:

- dispoziţiile din lege stabilesc un set de indicii echivoce, care conduc la concluzia că proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului aflat pe domeniul public vrea să renunţe la exercitarea drepturilor sale asupra bunului. Dincolo de ambiguitatea textului, care nu prevede probarea intenţiei proprietarului de a renunţa la bun sau a utilităţii publice în preluarea acestuia, legea nu reglementează consultarea proprietarului cu privire la expropriere şi nici procedura de stabilire a despăgubirii aferente transferului de proprietate;

- dispoziţiile legale criticate generează şi o discriminare în faţa legii prin îngrădirea dreptului de proprietate al persoanelor cu resurse financiare insuficiente pentru a-şi menţine vehiculele aflate în proprietate în stare de funcţionare şi în parametrii estetici corespunzători;

- calitatea de agent constatator al stării tehnice a unui vehicul aparţine unor persoane fără calificare profesională sau pregătire de specialitate în acest domeniu, astfel că rapoartele întocmite nu se fundamentează pe o evaluare corespunzătoare a sistemelor vitale ale autoturismului.

- în ce priveşte modalitatea în care se efectuează comunicarea somaţiei adresate proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului abandonat, respectiv prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, autorul excepţiei susţine că luarea la cunoştinţă a conţinutului unui act se poate realiza în două moduri: declaraţie notarială sau declaraţie în faţa organelor legii. O simplă scrisoare recomandată nu poate asigura acest lucru “decât în măsura în care se poate dovedi acordul direct exprimat prin semnătură olografă în faţa organelor legal abilitate“. În caz contrar, dispoziţia creează o discriminare faţă de “persoanele cu dizabilităţi, persoanele cu grad redus de pregătire sau cele care sunt victimele infracţiunii de furt“;

- deblocarea unui loc de parcare nu poate servi decât pentru parcarea unui alt autovehicul, deci pentru satisfacerea unui alt interes privat. Arogarea de către autoritatea locală administrativă a unor competenţe în medierea/arbitrarea unor conflicte între interese private încalcă prevederile constituţionale în vigoare, care reglementează competenţa exclusivă a autorităţilor judecătoreşti de a soluţiona astfel de litigii.

Examinând criticile formulate, Completul CCR a apreciat, în esenţă cele de mai jos.

Abandon şi expropiere. Curtea a apreciat că modalitatea de stingere a dreptului de proprietate prin abandon exclude de facto şi de iure exproprierea, modalitate distinctă de stingere a dreptului de proprietate, care operează după o procedură proprie şi cu o finalitate diferită de cea prevăzută de Legea nr. 421/2002. Întrucât în cazul abandonului stingerea dreptului de proprietate se produce la momentul părăsirii bunului mobil (art. 562 din Codul civil), în ipoteza bunurilor reglementate de Legea nr. 421/2002 nu poate fi pusă în discuţie exproprierea vehiculelor, care, abandonate fiind, nu mai există în patrimoniul foştilor titulari ai dreptului, astfel încât să poată fi operabil un transfer către patrimoniul statului sau al unităţii administrativ- teritoriale

Utilitatea publică a preluării maşinii în proprietatea primăriei.  În caz de litigiu între proprietar şi autoritatea administrativă, competenţa de soluţionare a cauzei o are instanţa judecătorească, care va decide, în cadrul unui proces în care sunt garantate drepturile şi interesele părţilor, cu privire la legalitatea şi temeinicia actului administrativ atacat.

Agentul constatator şi actele constatatoare. Aprecierile cu privire la pregătirea profesională a agentului constatator sau la calitatea documentelor întocmite de acesta, sub aspectul obiectivităţii şi al rigorii, constituie elemente de fapt, cenzurabile, eventual, pe calea controlului judecătoresc exercitat de instanţa de drept comun învestită cu soluţionarea litigiului. Aşa fiind, Curtea nu poate stabili o legătură directă între elementele de fapt învederate de autorul excepţiei şi textele de lege deduse controlului.

Comunicarea somaţiei. Opţiunea legiuitorului pentru acest mijloc de a aduce la cunoştinţa persoanei interesate somaţia privind ridicarea vehiculului aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităţii administrativ-teritoriale nu creează premisele niciunei discriminări. Destinatarul comunicării beneficiază de suficiente garanţii de natură să asigure finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv asigurarea unei proceduri transparente, echitabile şi judicioase în materia reglementării regimului juridic aplicabil vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.

De altfel, Curtea reţine că prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului de lege, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe autorul excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, în competenţa Curţii Constituţionale nu intră modificarea normei supuse controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.

Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 826/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 144/2016, unde găsiţi toate argumentele invocate de Completul CCR.

Ai nevoie de Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic aplicabil vehiculelor fără stăpân sau abandonate? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu