În spatele acestui enunţ general se află o chestiune practică importantă, pentru a cărei clarificare a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu un recurs în interesul legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava cu soluționarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: “Acțiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, atrăgând, din punct de vedere funcțional și procesual, competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului – Secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, ori are natura juridică a unei cereri de întoarcere a executării, a cărei soluționare se circumscrie prevederilor art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea instanței de executare, respectiv a judecătoriei.”

Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Legea dialogului social nr. 62/2011

– Art. 208. – “Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.”

Art. 210. – “Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.”

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Art. 256. – “(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. (…)”

Art. 278. – “(1) Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile. (…)”

Codul civil

Art. 1.344. – “Restituirea plății nedatorate se face potrivit dispozițiilor art. 1.6351.649.”

Art. 1.635 – “(1) Restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora. (…)”

Codul de procedură civilă

Art. 622. – ” (…) (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. (…)”

Art. 643. – “Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării.”

Art. 651. – “(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (…)”

Art. 723. – ” (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (…)”

Art. 724. –

(1) În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanța va dispune asupra efectuării operațiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință, potrivit regulilor de carte funciară.

(2) Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

(3) Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.”

Orientările jurisprudențiale divergente

Autorul sesizării a arătat că practica judiciară identificată relevă că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii, statuându-se în mod diferit asupra calificării juridice a cererilor în discuție și, pe cale de consecință, asupra competenței materiale de soluționare a acestora în primă instanță.

Astfel, în practica instanțelor judecătorești s-au conturat două orientări jurisprudențiale.

  • În cadrul primei orientări jurisprudențiale s-a apreciat că acțiunea formulată de angajator pentru restituirea de către salariat a sumelor achitate acestuia din urmă, în baza unei hotărâri judecătorești executorii desființate ulterior, are natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie dispozițiilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii, atrăgând competența materială în primă instanță a tribunalului. A fost exprimată și o opinie nuanțată, după cum angajatorul a efectuat plata anterior sesizării organului de executare, respectiv de bunăvoie, ori ulterior sesizării acestuia, respectiv în mod voluntar. Astfel, s-a arătat că în prima ipoteză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la plata nedatorată, iar în cea de a doua ipoteză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la întoarcerea executării.
  • În cadrul celei de-a doua orientări jurisprudențiale s-a apreciat că acțiunea formulată de angajator pentru restituirea de către salariat a sumelor achitate acestuia din urmă, în baza unei hotărâri judecătorești executorii desființate ulterior, are natura juridică a unei cereri de întoarcere a executării, a cărei soluționare se circumscrie dispozițiilor art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atrăgând competența materială în primă instanță a judecătoriei, ca instanță de executare. 

Jurisprudența Curții Constituționale

– Prin Decizia nr. 122/2012, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii. În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de “sumă nedatorată” și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. Având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă.

– Prin Decizia nr. 346/2018, Curtea Constituțională, într-o sesizare în care se punea problema suportării cheltuielilor de executare și a întoarcerii executării silite, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Curtea Constituțională a reținut că hotărârile primei instanțe, când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, șomerilor, sunt executorii de drept. Solicitarea restabilirii situației anterioare executării pe cale separată reprezintă un proces de sine stătător, și nu o cerere accesorie întoarcerii executării. Prin urmare, competența de soluționare a cererii formulate în temeiul art. 724 alin. (3) din Codul de procedură civilă revine instanței de executare, care, potrivit normelor de competență stabilite de art. 651 din Codul de procedură civilă, este judecătoria în raza căreia își are domiciliul sau sediul debitorul.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

La nivelul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost pronunțate hotărâri definitive în sensul ambelor orientări jurisprudențiale.

Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că: Acțiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului – Secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, conform art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iulie 2020, Decizia nr. 15/2020 a ÎCCJ, pronunţată în data de 20 iulie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1021 din 3 noiembrie 2020.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here