25 August, 2019

Renta viageră – clarificări legislative

Am considerat ca fiind bine de făcut câteva clarificări pe un domeniu care, la prima vedere, ar putea lăsa loc de confuzii. 

Contractul de rentă viageră

Reglementat de Codul civil, prin art. 2.242 şi următoarele, contractul prespune că o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.

Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor exprese din Codul civil, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.

Renta viageră poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, obligaţia de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.

Plata ratelor de rentă. În lipsă de stipulaţie contrară, ratele de rentă se plătesc trimestrial în avans şi indexate în funcţie de rata inflaţiei.

Garanţia legală. Pentru garantarea obligaţiei de plată a rentei constituite cu titlu oneros, debicreditorul  beneficiază de de o ipotecă legală asupra bunului care a făcut obiectul contractului. Într-un asemenea caz, în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesară declararea valorii creanţei garantate.

Executarea silită a ratelor. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul şi vânzarea bunurilor debirentierului, până la concurenţa unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.

După ce a fost obţinută în urma vânzării bunurilor debirentierului, suma se consemnează la o instituţie de credit şi va fi plătită credirentierului cu respectarea cuantumului şi scadenţelor convenite prin contractul de rentă viageră.

Dacă debirentierul intră în lichidare, credirentierul îşi poate realiza dreptul la rentă înscriind în tabloul creditorilor o creanţă al cărei cuantum se determină potrivit alin.

Rezoluţiunea contractului la cererea credirentierului. Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează.

Credirentierul are dreptul la rezoluţiune pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiei de plată a rentei de către debirentier.

În lipsa unei stipulaţii contrare, rezoluţiunea nu conferă debirentierului dreptul de a obţine restituirea ratelor de rentă deja plătite.

Irevocabilitatea contractului. Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului şi renunţând la restituirea ratelor plătite.

Contractul de întreţinere. Cea mai cunoscută formă a contractului de rentă viageră se practică prin cedarea locuinţei, de către persoane vârstnice, în vederea îngrijirii lor de către o altă persoană, aflată în poziţia debirentierului. Codul civil reglementează întinderea obligaţiei de întreţinere, protecţia creditorilor părţilor, cazul special de revocare, înlocuirea întreţinerii prin rentă. 

Renta viageră agricolă

Reglementarea se regăseşte în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial nr. 653/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile cuprinse în Titlul XI al legii prevăd că renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat.

Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol înstrăinat şi echivalentul în lei a 50 euro/an pentru fiecare hectar arendat.

Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în extravilan, pentru care rentierul a încheiat acordul cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (13) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru suprafeţele mai mici de 1 ha, suma plătită va fi proporţională cu suprafaţa înstrăinată sau arendată, respectiv pentru care s-a încheiat acord cu investitorul.

Renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată.

Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol.

Renta viageră agricolă încetează la data la care terenurile, însumate, depăşesc 10 ha.

Rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care:

  • nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol.
  • are validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar şi optează pentru despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un acord. 
  • este şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează «nerevizuibil», şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul.

Reglementări legale privind arenda. Legea arendarii nr. 16/1994 a fost în vigoare până la intrarea în vigoare a noului Cod civil din 2009, fiind abrogată expres prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 409/10.06.2011.  Reglementările în vigoare în prezent se regăsesc, astfel, tratate prin art. 1836 şi următoarele din Codul civil. 

Aspecte fiscale

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, în categoria veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 62 lit. a) din Codul fiscal se cuprind anumite venituri obţinute de persoanele fizice, potrivit legii, între care şi renta viageră acordată de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri publice.

Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Definiţiile acestor tipuri de venituri includ  înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele asemenea.

Ai nevoie de Codul civil? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!                       

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu