28 Iulie, 2017

Renta viageră agricolă – o reglementare atacată de Avocatul Poporului

Pe LegeStart găsiţi aici un material despre renta viageră şi renta viageră agricolă, inclusiv reglementările fiscale aplicabile. De dată recentă, Avocatul Poporului şi-a făcut datoria, atacând – ca neconstituţională – o prevedere legată de dreptul la renta viageră agricolă. Sigur, chestiunea în sine are o aplicabilitate relative redusă, ca persoane afectate, dar este interesantă pentru că, pe de o parte ridică problema efectelor retroactive ale unei reglementări şi, pe de altă parte, legătura cu obligaţiilor rezultate din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. 

Reglementarea pentru renta viageră agricolă se regăseşte în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial nr. 653/2005, cu modificările şi completările ulterioare. 

Reglementarea criticată

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI “Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005. Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 5 martie 2010, data fiind de reţinut pentru critica de constituţionalitate ridicată.

Obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie articolul unic al ordonanţei, care prevede că, după articolul 18 din titlul XI «Renta viageră agricolă» din Legea nr. 247/2005, se introduce un nou articol, articolul 19, cu următorul cuprins:

Art. 19. Prevederile prezentului titlu se aplică persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv”.

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Completul CCR a admis critica de neconstituţionalitate, pentru motive din care reţinem doar unele din aspectele analizate în decizia Curţii.

• Prin titlul XI al Legii nr. 247/2005 s-a instituit renta viageră agricolă în scopul concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene.

• Noile prevederi ale art. 19 din titlul XI al Legii nr. 247/2005, astfel cum acestea au fost introduse prin OUG nr. 17/2010 la data de 5 martie 2010, stabilesc că renta viageră agricolă se acordă numai persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv. Prin urmare, persoanele care au solicitat renta viageră agricolă în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010, respectiv de după 5 martie 2010 sunt excluse de la beneficiul acestui drept legal. Având în vedere cele de mai sus, Avocatul Poporului apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 s-a aplicat retroactiv pentru perioada 1 ianuarie-4 martie 2010.

• Curtea reţine că, în preambulul ordonanţei de urgenţă analizate, se arată că aceasta a fost adoptată având în vedere prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, referitoare la ajutoarele de stat existente care trebuie încetate sau modificate pentru a respecta reglementările comunitare în domeniu, precum şi faptul că renta viageră agricolă face parte din categoria ajutoarelor de stat existente şi comunicate Comisiei Europene.

În consecinţă, – se arată în continuare în preambulul ordonanţei de urgenţă – “ţinând seama de faptul că ajutoarele de stat existente au putut fi acordate pe o perioadă de tranziţie de 3 ani, se impune reglementarea drepturilor celor 95.147 de persoane care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la 31 decembrie 2009, prin continuarea acordării sprijinului aferent, precum şi aprobarea în regim de urgenţă, deoarece conform prevederilor legale beneficiarii au obligaţia de a se prezenta la vizarea carnetului de rentier în primele 6 luni ale anului, pentru acordarea efectivă a sprijinului”.

Din cele de mai sus, rezultă că Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă criticată pentru a se conforma Tratatului de aderare şi a limitat astfel dobândirea calităţii de rentier agricol pe o perioadă de 3 ani de la data aderării, respectiv 31 decembrie 2009. Cu alte cuvinte, depunerea cererilor în această perioadă îndreptăţeşte acordarea calităţii de rentier agricol, fără a se încălca prevederile Tratatului de aderare; odată dobândită calitatea de rentier agricol, renta viageră plătită de stat se acordă până la data decesului rentierului agricol sau a depăşirii cotei de 10 ha prescrise de lege, chiar şi după 31 decembrie 2009.

• În acest context, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă a intrat în vigoare la data de 5 martie 2010, aşadar ulterior datei de 31 decembrie 2009, şi, pentru ca statul român să se conformeze obligaţiilor rezultate din Tratatul de aderare, a blocat accesul la dobândirea calităţii de rentier agricol cu începere de la 1 ianuarie 2010, fără ca, până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, să fi existat, din punct de vedere normativ, condiţionări temporale exprese sau implicite cu privire la depunerea solicitării de către persoanele îndreptăţite, acestea, prin urmare, având vocaţia de a dobândi calitatea de rentier agricol.

În consecinţă, Curtea reţine că în perioada 1 ianuarie- 4 martie 2010, persoanele care au solicitat acordarea rentei viagere aveau o vocaţie pentru obţinerea acesteia, însă, în urma intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate, nu au mai putut dobândi calitatea de rentier agricol, întrucât legiuitorul delegat a operat o modificare esenţială în privinţa acordării calităţii anterior menţionate, iar în temeiul acestei modificări persoanele în cauză au fost în mod retroactiv lipsite de vocaţia pe care o aveau la momentul depunerii solicitării. În aceste condiţii, Curtea constată că actul normativ criticat a depăşit, în mod nepermis, domeniul său propriu de aplicare din punct de vedere temporal, încălcându-l pe cel propriu Legii nr. 247/2005. Rezultă astfel că actul normativ criticat modifică în mod esenţial regimul juridic aplicabil cererilor depuse în perioada 1 ianuarie- 4 martie 2010, aşadar, într-un interval de timp anterior intrării sale în vigoare, în condiţiile în care ordonanţa de urgenţă criticată nu putea modifica regimul juridic creat prin depunerea cererii decât cu încălcarea principiului tempus regit actum şi a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

• În consecinţă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic al OUG. nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI “Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005, care exclude aplicarea prevederilor titlului XI al Legii nr. 247/2005 în privinţa persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier agricol în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Aşadar, decizia Curţii redă vocaţia persoanelor în cauză de a dobândi calitatea de rentier agricol în condiţiile respectării Tratatului de aderare, însă, dacă există neconcordanţe între Legea nr. 247/2005 şi Tratatul de aderare, va avea prioritate cel din urmă, revenind autorităţilor administrative cu atribuţii în domeniu, precum şi instanţelor judecătoreşti competenţa de a decide în acest sens.

Completul CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate, ridicată direct de Avocatul Poporului, prin Decizia nr. 160/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/2017. 

Ai nevoie de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!                       

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu