Reguli şi tehnici de evaluare aplicabile în sistemul de contabilitate simplificat

Entităţile care în exerciţiul financiar precedent au îndeplinit concomitent: cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv; şi  totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv, pot opta pentru aplicarea sistemului simplificat de contabilitate. În acest caz, ele întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: bilanţ simplificat (cod 10), cont de profit şi pierdere simplificat (cod 20).

Încadrarea în criteriile de mărime se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare anuale, respectiv a balanţei de verificare, încheiate la finele exerciţiului financiar precedent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Entităţile care la finele exerciţiului financiar precedent depăşesc limitele unuia sau ambelor criterii de mărime, aplică OMFP nr. 3055/2009, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu exerciţiul financiar următor celui în care limitele respectivelor criterii au fost depăşite. (temei legal: pct. 3  din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale simplificate se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale, se aplică prevederile subsecţiunii 8.2.5.1. „Reevaluarea imobilizărilor corporale” din OMFP nr. 3055/2009, cu modificările şi completările ulterioare. (temei legal: pct. 28 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Evaluarea la data intrării în entitate în sistemul de contabilitate simplificat

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:

• la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
• la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
• la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social; În acest caz, valoarea de aport se substituie costului de achiziţie.
• la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

În acest caz, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie. (temei legal: pct. 29 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată. Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. (temei legal: pct. 30 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora. Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite. (temei legal: pct. 31 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţul simplificat

În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale simplificate, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. În situaţiile financiare anuale simplificate elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. (temei legal: pct. 32 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu modificările şi completările ulterioare. În scopul efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale. (temei legal: pct. 33  din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate. Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere. Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie.

Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. Evaluarea la data bilanţului a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţul simplificat, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria unităţilor se prezintă în bilanţul simplificat în conformitate cu prevederile legale. În scopul prezentării în bilanţul simplificat, disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală. În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare) admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Titlurile pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii financiare) se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. (temei legal: pct. 34 din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii. (temei legal: pct. 35  din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate. (temei legal: pct. 36  din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Evaluarea la data ieşirii din entitate în sistemul de contabilitate simplificat

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate. Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora. La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
(temei legal: pct. 39  din normele de aplicare a OMFP nr. 2239/2011)

Concepte contabile explicate

• Indicatorul total active cuprinde: active imobilizate, active circulante şi cheltuieli în avans.
• Cifra de afaceri netă se calculează se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin reducerile comerciale acordate clienţilor şi taxa pe valoarea adăugată, precum şi alte impozite şi taxe legate direct de cifra de afaceri.
• Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare. În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesionişti în evaluare.
• Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.
• Prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
• Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un număr fix sau determinabil de unităţi monetare.

Temeiul legal

• Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• OMFP nr. 2239/2011 pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate
• OMFP nr. 3055/2009 privind reglementările contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;
• OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, modificat şi completat prin OMFP nr. 2869/2010;