16 Octombrie, 2019

Reglementări recente privind contravenţiile

Mai jos găsiţi câteva modificări la reglementarea privind contravenţiile, cu implicaţii asupra operatorilor economici, acte prin care au fost aprobate derogări, precum şi decizii ale Curţii Constituţionale pe texte din reglementare criticate.

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a fost publicată în Monitorul oficial nr. 410/2001.

Contravenţii aplicate de autorităţi locale

Potrivit art. 2 din ordonanţă, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.

O recentă critică de neconstituţionalitate a atacat dispoziţiile de mai sus, ca urmare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei stabilite printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Arad, constând în neîndeplinirea obligaţiei de a deţine la bordul autovehiculului cu care se desfăşoară activitatea de taximetrie a cazierului de conduită profesională eliberat de primarul municipiului Arad.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră neconstituţional faptul că orice autoritate administrativă locală din România poate dispune în mod arbitrar sancţiuni care pot diferi de la o unitate administrativ-teritorială la alta, ceea ce înseamnă o legislaţie neunitară în privinţa sancţiunilor contravenţionale.

Autorul excepţiei arată că nu sunt respectate anumite prevederi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, şi anume art. 4 – “Ierarhia actelor normative”, art. 58 – “Evenimentele legislative” şi art. 60 – “Completarea”, întrucât hotărârea consiliului local în baza căruia a fost sancţionat este un act normativ inferior Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, astfel că aceasta nu putea completa sau abroga dispoziţiile unui act normativ superior ierarhic.

Precizează că respectiva hotărâre este o “quasiabrogare tacită” a art. 26 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, care instituie obligaţia şoferilor profesionişti de a deţine certificatul profesional eliberat de Ministerul Transportului, înlocuind-o cu o “pseudoobligaţie lipsită de temei legal, respectiv un aşa-zis cazier de conduită profesională eliberat de Primăria Arad“.

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 116/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 225/2015.

Avertismentul

Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Derogare. Această dispoziţie, cuprinsă în art. 7 (3) din ordonanţă, a fost derogată prin O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Astfel, în art. 12 (5) din acestă din urmă reglementare se dispune că, prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor privind:

  • neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (8); 
  • neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale; 
  • neîntocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului; 
  • neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achiziţionate numai de la distribuitori autorizaţi sau unităţi acreditate pentru comercializare, conform prevederilor ordonanţe de urgenţă; 
  • continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru. 

Textul din care am citat a fost modificat prin punctul 12. din Ordonanţă de urgenţă nr. 91/2014 începând cu 9 ianuarie 2015.

Regimul amenzilor contravenţionale

Derogare. Cu aplicare de la 15 ianuarie 2015, în ceea ce priveşte sancţionarea contravenţiilor specifice, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital derogă de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Derogarea, prevăzută la art. 273 din lege, se aplică în temeiul modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2012. Aceeaşi lege derogă şi în ce priveşte procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor, potrivit art. 278 din lege, derogare care se aplică începând tot cu data de 15 ianuarie 2015, în temeiul modificărilor aduse prin OUG nr. 32/2012.

Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 3/2014, publicată în Monitorul oficial nr. 682/2014, dă soluţii privind locul unde se face venit amenda, după cum amenda se achită înainte sau după data începerii executării silite.

Închisoarea contravenţională şi munca în folosul comunităţii 

Potrivit art. 9 alin. (1) şi (2) din ordonanţă, închisoarea contravenţională şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii pot fi stabilite numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 6 luni, respectiv 300 de ore. Sancţiunile se stabilesc întotdeauna alternativ cu amenda.

Critică de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 697/2014, publicată în M.Of. nr. 21/2015 a fost respinsă critica de neconstituţionalitate în legătură cu dispoziţiile privind munca în folosul comunităţii.

Sesizarea instanţei pentru neplata amenzii

Ordonanţa nr. 17/2014 pentru modificarea art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a stabilit actuala redactare a acestor dispoziţii.

Astfel, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

Aceeaşi Ordonanţă nr. 17/2014, publicată în 27.08.2014 în M.Of. nr. 629/2014  a mai prevăzut că procesele şi cererile privind înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe a Guvernului se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

O.G. nr. 17/2014 a fost, recent, aprobată prin Legea nr. 86/2015, publicată în Monitorul oficial nr. 282/2015.

Prescrierea sancţiunii contravenţionale

Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii. Redactarea în vigoare în prezent a articolului 14 (1) din ordonanţă este datorată modificărilor prin punctul 1 din Ordonanţa nr. 5/2015 începând cu 1 februarie 2015. Ordonanţa nr. 5/2015 pentru modificarea unor termene prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a fost publicată în Monitorul oficial nr. 78/2015, din data de 28 ianuarie 2015.

Comunicarea procesului-verbal de contravenţie

Ordonanţa nr. 5/2015, menţionată mai sus, a adus modificări, potrivit cărora:

  • comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult două luni de la data aplicării acesteia;
  • în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult două luni de la data încheierii.

Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei

Derogare. Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative a adus modificări, între altele, la O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel că, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu