O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011, publicată în Monitorul oficial nr.626 din 2 septembrie, în vigoare de la 17 septembrie a.c.; Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale a suferit modificări şi completări prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 627 din 2 septembrie şi este în vigoare din 5 septembrie a.c.
■ Codul de procedură fiscală
● Obligaţia de înregistrare fiscală. Noul text care tratează despre această obligaţie prevede că orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:
a) pentru persoanele juridice, precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
b) pentru comercianţi, persoane fizice şi juridice, precum şi pentru alte entităţi care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
c) pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
d) pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal.
În scopul administrării impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit titlului III privind impozitul pe venit din Codul fiscal, codul de identificare fiscală este codul numeric personal.
În cazul persoanelor sau al entităţilor prevăzute la literele a), c) şi e), atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depuse de aceste persoane sau entităţi.
Împuterniciţii. Potrivit art.18 din C. pr. fiscală, în relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează faţă de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare. Prin excepţie de la aceste prevederi, aşa cum a fost moficat Codul de procedură, pentru contribuabilii persoane fizice care nu deţin cod numeric personal şi care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reţinut este final, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul fiscal la solicitarea plătitorului de venit.
Angajatorii. Au obligaţia depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală şi persoanele prevăzute la literele d) şi e) care au calitatea de angajator.
Persoanele fizice care deţin cod numeric personal şi sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează fiscal la data depunerii primei declaraţii fiscale.
Depunerea declaraţiei. Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:
- data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică;
- data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.
Înregistrarea din oficiu. În scopul administrării creanţelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pot să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii.
În cazurile persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal şi al subiecţilor de drept fiscal care nu şi-au îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepţia cazului în care înregistrarea fiscală se efectuează din oficiu.
Declararea filialelor şi sediilor secundare. Potrivit procedurii fiscale, contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea ANAF, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare. Prin completările aduse de O.G. nr.29/2011, prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea.
De asemenea, prin sediu secundar se înţelege şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.
Contribuabilii care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, nu au obligaţia declarării acestor sedii potrivit art. 74 din C. pr. fiscală.
Certificatul de înregistrare fiscală. Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depuse, organul fiscal eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau a cererii. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală. Acelaşi regim se aplică şi în cazurile cînd se depune cere de către solicitant, respectiv:
- pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reţinut este final;
- subiecţii de drept fiscal care nu şi-au îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală: în aceste situaţii, organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pot să facă înregistrarea din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale.
Declaraţia de menţiuni. În cazul modificărilor intervenite în datele declarate iniţial şi înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilii depun, odată cu declaraţia de menţiuni, şi certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia şi eliberării unui nou certificat. Declaraţia de menţiuni este însoţită de documente care atestă modificările intervenite.
Modificări ulterioare înregistrării fiscale în cazul comercianţilor. Un nou articol 771 prevede modificările intervenite în datele declarate iniţial de comercianţi sau de alte entităţi care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului se fac potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea comercianţilor. Modificările intervenite în datele declarate iniţial în vectorul fiscal se declară la organul fiscal.
■ Codul fiscal
Sediul permanent. Prin O.G. nr.30/2011 au fost aduse modificări la partea introductivă din Codul fiscal, pentru definirea unor termeni. Astfel, în legătură cu sediul permanent, textul modificat prevede persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi sediile permanente din România aparţinând persoanelor juridice străine beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare se va avea în vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bază.