1. Controlul asupra modului în care se aplică dispoziţiile reglementărilor contabile.
În acest sens, legiuitorul a stabilit faptul că activitatea de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a amenzilor se face de persoanele cu atribuţii de inspecţie fiscală şi control financiar, precum şi de personalul altor direcţii din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
2. Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la şase ani.
Sursa foto: Lege5 Online
Fapta este infracţiune numai dacă se comite cu intenţie directă. Infracţiunea incriminată de textul art. 4 din Legea nr. 241/2005, este o infracţiune de pericol.
3. Termenul de la care începe să curgă obligaţia de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu.
Până la modificarea din anul 2010, textul legal prevedea, ca şi situaţie premisă, condiţia somării persoanei de trei ori. Prin urmare, în toate cauzele în care cerinţa cu privire la somaţie nu era realizată, se dispunea scoaterea de sub urmărire penală sau achitarea contribuabilului în cauză.
Somaţia este o adresă pe care organul competent o emite către contribuabil prin care îi cere, cu respectarea legii, să prezinte documente legale sau bunuri aflate în patrimoniul contribuabilului. Somaţia trebuie să aibă destinatar determinat şi obiect bine precizat. De asemenea, este necesar să se facă dovada de către organul fiscal că somaţia a fost primită de contribuabil (sau reprezentant) sau că aceasta a fost comunicată potrivit dispoziţiilor legale.
4. Obiectul infracţiunii.
Obligaţia de prezentare a documentelor legale şi a bunurilor din patrimoniu este instituită în scopul prevenirii şi descoperii unei evaziuni fiscale pe de o parte, şi, pe de altă parte, în scopul evitării efectuării cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunii cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ.
Obligaţiile faţă de bugetul general consolidat se pot stabili în baza unor documente justificative. Dacă nu există documentele justificative, respectiv fără posibilitatea examinării documentelor legale şi a bunurilor din patrimoniul contribuabilului, este aproape imposibil să se stabilească obligaţiile faţă de bugetul general consolidat.
5. Subiecţii infracţiunii.
Observăm că textul care incriminează infracţiunea privind refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, nu cuprinde nici o circumstanţiere a subiectului activ al infracţiunii.
Prin urmare, legea nu face vorbire de calitatea de contribuabil pentru subiectul activ. Însă, din practică, obligaţia prezentării documentelor legale şi a bunurilor din patrimoniu revine fie contribuabilului persoană fizică, fie persoanei fizice desemnată de către contribuabilul persoană juridică, dar aceasta nu înseamnă că subiect activ nu poate fi şi o altă persoană fizică sau chiar persoana juridică care are obligaţia prezentării documentelor sau bunurilor solicitate de organele competente.
6. Scurte precizări privind refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu.
Elementul material al infracţiunii este necesar să îndeplinească patru cerinţe esenţiale:
• refuzul să fie nejustificat;
• refuzul să fie exprimat faţă de cererea organelor competente;
• obiectul refuzului să se refere la documentele legale ale contribuabilului sau la bunurile din patrimoniul acestuia solicitate de către organele competente;
• prezentarea documentelor sau bunurilor cerute să fie necesară pentru verificări financiare, fiscale sau vamale.
Unii autori consideră că nu poate exista infracţiunea privind refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale dacă refuzul este justificat.
Prin refuz nejustificat trebuie să se înţeleagă faptul că neprezentarea de către subiectul activ a documentelor sau bunurilor este nemotivată, adică prezentarea este posibilă, dar acesta nu o face. Este justificat, spre exemplu, refuzul motivat de faptul că documentele au fost distruse ori sustrase în totalitate.
Literatura de specialitate arată că refuzul poate fi manifestat expres sau tacit. Refuzul este expres atunci când din comportarea subiectului activ rezultă că acesta nu doreşte prezentarea documentelor sau a bunurilor. Refuzul este tacit atunci când făptuitorul nu se exprimă explicit în ceea ce priveşte neprezentarea documentelor sau a bunurilor, însă nu face nimic în sensul satisfacerii solicitării organelor competente.
Refuzul nejustificat trebuie să fie manifestat faţă de solicitarea unor organe abilitate (competente), respectiv organele nominalizate de legislaţia aplicabilă. Facem menţiunea că organele abilitate de lege pot solicita numai documentele legale ale contribuabilului sau bunurile din patrimoniu acestuia şi iar nu alte documente sau bunuri. De asemenea, organele abilitate de lege nu pot solicita documente sau bunuri aparţinând contribuabililor decât dacă acestea sunt necesare pentru verificări financiare, vamale sau fiscale.
7. Sancţionarea şi aspecte procesuale.
Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI.
