28 Ianuarie, 2020

Refuzul de comunicare a actului administrativ individual unilateral celui sancționat disciplinar

Prezentarea, de mai jos, a reglementărilor din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prilejuieşte discuţii pe două planuri: interpretarea sintagmei “data luării la cunoștință” şi regimul special aplicabil cadrelor militare, în situaţia sancţiunii disciplinare. 

Reglementările legate de sintagma “data luării la cunoștință” 

În discuţie este excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) teza a doua (“data luării la cunoștință”) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Iată care sunt dispoziţiile în materie, într-o prezentare extinsă.

Art. 11 –

(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

[...]

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere. 

Critica de neconstituţionalitate 

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 11 alin. (2) teza a doua (“data luării la cunoștință”) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De principiu, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea prin care se solicită anularea acestuia poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni, prevăzut la alin. (1), este termen de prescripție, iar termenul de un an, prevăzut la alin. (2), este termen de decădere. Așadar, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stabilește ca dată de referință pentru calcularea termenului de decădere de un an data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere. 

De ce petentul se află într-o situaţie aparte privind regimul care îi este aplicabil 

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 11 alin. (2) teza a doua – “data luării la cunoștință” – din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, întrucât îngrădesc dreptul unui salariat sancționat disciplinar printr-un act administrativ individual unilateral să se adreseze instanței de judecată peste termenul de un an, în situația în care celui sancționat nu îi este comunicată sancțiunea disciplinară în termenul prevăzut de lege.

În fapt, în anul 1974 autorul excepției a fost angajat ca subofițer în cadrul unui Inspectorat de Poliție, iar în anul 1987 a fost sancționat disciplinar și trecut în rezervă, prin Ordinul șefului Inspectoratului de Poliție Județean nr. XXX/1987. Față de această situație, în anul 2016 a solicitat comunicarea înscrisurilor care au stat la baza trecerii sale în rezervă.

Cel interesat a arătat, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, că emitentul Ordinului prin care a fost sancționat disciplinar, deși nu i l-a comunicat, afirmând că este clasificat secret de stat, nivelul “Secret”, invocă excepția tardivității acțiunii, motivând că a trecut mai mult de un an de la data la care a luat cunoștință de act. Consideră că sunt încălcate accesul la informație și dreptul la apărare. Autorul excepției afirmă că sancțiunea disciplinară aplicată prin Ordinul din1987 i s-a comunicat după înregistrarea pe rolul Curții de Apel București a cererii de chemare în judecată, cerere ce formează obiectul cauzei în care s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.

Astfel, față de refuzul de comunicare a actului administrativ individual unilateral celui sancționat disciplinar, nu se poate aprecia că cel interesat poate să facă o contestație în termen de 1 an de la data luării la cunoștință, având în vedere că nu cunoaște motivele de fapt și de drept ale emiterii și aplicării sancțiunii și nici alte elemente care să justifice sau nu o contestație.

Autorul excepţiei menționează că militarul este subiect al unui raport de muncă, raport juridic care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, și, de aceea, elementele principale care vizează cele trei aspecte ale raportului de muncă se referă în mod intrinsec la statutul cadrelor militare, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Nici procedura privind aplicarea sancțiunii disciplinare cadrului militar nu este una transparentă, previzibilă, care să dea dreptul cadrului militar sancționat să cunoască motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii și aplicării sancțiunii disciplinare. În acest context se afirmă că potrivit Regulamentului disciplinei militare în vigoare la acea dată, sancțiunile rămase definitive se comunică în scris celor în cauză. 

CCR pune analiza în termenii procedurii aplicabile cadrelor militare 

Curtea a reținut că toate criticile formulate de către autor, prin raportare la prevederile Constituției, vizează procedura privind cercetarea și aplicarea unei sancțiuni disciplinare unui cadru militar, procedură care însă nu este reglementată de textul de lege criticat, text care fixează termenul de decădere un an de sesizare a instanței de contencios administrativ cu cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual. Or, interpretarea și aplicarea textului de lege criticat, cu respectarea principiului tempus regit actum, la cazul concret al autorului excepției, sunt de competența instanței judecătorești care soluționează litigiul, iar nu de competența Curții Constituționale, nefiind o problemă de constituționalitate.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a sintagmei “data luării la cunoștință” cuprinsă în art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost formulată, a fost declarată inadmisibilă, prin Decizia nr. 460/2019 a CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 22 octombrie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 460/2019 ? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu