Creditorul care solicită despăgubirea pentru cheltuielile ce rezultă din notificările adresate debitorului din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către acesta din urmă are dreptul de a obține, în acest temei, în plus față de suma reprezentând creditul, o despăgubire rezonabilă pentru partea din aceste cheltuieli care depășește această sumă fixă. 

Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, răspunzând la întrebările preliminare din partea unei instanţe din Cehia, în cauza C‑287/17, în procedura Česká pojišťovna a.s. împotriva WCZ, spol. s r. o. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatele (1) și (3) din Directiva nr. 7/2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Česká pojišťovna a.s., pe de o parte, și WCZ, spol. s r. o., pe de altă parte, în legătură cu despăgubirea pentru cheltuielile ce rezultă din notificările pe care ea le‑a adresat WCZ din cauza efectuării cu întârziere a plăților primelor de asigurare datorate de aceasta din urmă înainte ca ea să introducă o acțiune destinată obținerii plății acestor prime. 

Faptele din litigiul principal și întrebarea preliminară

- Česká pojišťovna și WCZ au încheiat, la 7 noiembrie 2012, un contract de asigurare care a intrat în vigoare la aceeași dată.

- Prin scrisoarea din 10 martie 2015, Česká pojišťovna a informat WCZ cu privire la rezilierea contractului menționat începând de la 25 februarie 2015 din cauza neplății primelor de asigurare, și i‑a solicitat rambursarea primelor datorate, pentru perioada cuprinsă între 7 noiembrie 2014 și 25 februarie 2015, în cuantum de 1 160 CZK (aproximativ 44 de euro). În total, Česká pojišťovna a adresat WCZ patru notificări înainte de a sesiza instanța de trimitere.

- Česká pojišťovna solicită instanței menționate obligarea WCZ, pe de o parte, la plata sumei menționate, majorată cu dobânzile de întârziere legale, pentru perioada cuprinsă între 25 februarie 2015 și data plății primelor datorate, și, pe de altă parte, la rambursarea cheltuielilor legate de recuperarea creanței sale, în cuantum de 1 200 CZK (aproximativ 46 de euro). În plus, Česká pojišťovna solicită WCZ rambursarea cheltuielilor de judecată.

- Instanța de trimitere subliniază că articolul 6 din Directiva 2011/7 a fost transpus prin articolul 3 din Decretul guvernamental nr. 351/2013 și că, în dreptul ceh, accesoriile unei creanțe constau în dobânzile, dobânzile de întârziere și cheltuielile legate de prezentarea acesteia.

- După ce a constatat că dreptul național impune instanțelor să recunoască, cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuielile legate de o singură notificare trimisă pârâtului înainte de formularea unei acțiuni în justiție, instanța de trimitere ridică problema dacă trebuie recunoscut, în plus față de dreptul la o despăgubire fixă pentru cheltuielile de recuperare ce rezultă din articolul 6 din Directiva 2011/7, dreptul la o despăgubire pentru cheltuielile de notificare în temeiul normelor de procedură naționale. Instanța menționată arată astfel că, potrivit considerentului (19) al directivei, despăgubirea fixă în temeiul articolului 6 din aceasta trebuie să acopere tocmai cheltuielile de notificare suportate de creditor. Ar rezulta, potrivit acesteia, că recunoașterea dreptului la o despăgubire în mod cumulativ în temeiul articolului 6 menționat și al normelor procedurale naționale ar permite reclamantului să obțină de două ori aceeași despăgubire.

- O asemenea chestiune ar fi fundamentală în cadrul cauzei pendinte la instanța de trimitere, întrucât Česká pojišťovna solicită o despăgubire fixă în cuantum de 1 200 CZK (aproximativ 46 de euro), precum și despăgubirea pentru cheltuielile de reprezentare, inclusiv cheltuielile de notificare înainte de formularea acțiunii, care decurg din dreptul național. 

În aceste condiții, Tribunalul Districtual din České Budějovice, Republica Cehă a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2011/7 […] trebuie interpretat în sensul că impune instanței de judecată să acorde reclamantului căruia i‑a dat câștig de cauză într‑un litigiu având ca obiect recuperarea unei creanțe rezultate în cadrul unei tranzacții comerciale definite la articolul 3 sau la articolul 4 din directiva menționată suma de 40 de euro (sau echivalentul în moneda națională), precum și rambursarea cheltuielilor de judecată, inclusiv rambursarea cheltuielilor de notificare a pârâtului înainte de introducerea acțiunii, în cuantumul prevăzut de dispozițiile procedurale ale statului membru?” 

Soluţia dată de CJUE

Curtea de Justiţie a UE a stabilit următoarele:

Articolul 6 din Directiva nr. 7/2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că recunoaște creditorului care solicită despăgubirea pentru cheltuielile ce rezultă din notificările adresate debitorului din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către acesta din urmă dreptul de a obține, în acest temei, în plus față de suma fixă de 40 de euro, prevăzută la alineatul (1) al acestui articol, o despăgubire rezonabilă, în sensul alineatului (3) al aceluiași articol, pentru partea din aceste cheltuieli care depășește această sumă fixă. 

 Dreptul Uniunii

Reglementări din Directiva nr. 7/2011, astfel cum au fost reţinute de Curtea de Justiţie a UE

- Articolul 6

„(1)  Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru efectuarea cu întârziere a plăților în tranzacțiile comerciale devine exigibilă în conformitate cu articolul 3 sau 4, creditorul are dreptul de a obține de la debitor o sumă fixă de 40 [de euro], în calitate de despăgubire minimă.

(2) Statele membre se asigură că suma fixă menționată la alineatul (1) este exigibilă fără a fi necesară o notificare și reprezintă o despăgubire pentru cheltuielile de recuperare ale creditorului.

(3) În plus față de suma fixă menționată la alineatul (1), creditorul este îndreptățit să solicite o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru orice cheltuieli de recuperare care depășesc suma fixă respectivă angajate din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către debitor. Aceste cheltuieli ar putea să includă cheltuielile suportate, printre altele, în vederea angajării unui avocat sau a unei firme de colectare a debitelor.” 

Documentar

Legea nr. 72/2013

Legiuitorul român a făcut aplicarea Directivei nr. 7/2011 prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, act  normativ  publicat în Monitorul Oficial  nr. 182/2013, în vigoare de la data de 5 aprilie 2013. Reţinem din lege:

- ARTICOLUL 9 Cheltuieli pentru recuperarea creanței

Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanței, în condițiile neexecutării la timp a obligației de plată de către debitor.

- ARTICOLUL 10 Daune-interese minimale

(1) […] dacă sunt întrunite condițiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.

(2) Obligația de plată a sumei prevăzute la alin. (1) este scadentă de la data la care curge dobânda penalizatoare, […].

(3) Suma prevăzută la alin. (1) este suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.

Ai nevoie de Legea nr. 72/2013? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!