Rambursarea de TVA: regimul informaţiilor suplimentare cerute de organul fiscal

Materialul de mai jos se referă la informații care trebuie furnizate statului membru de rambursare în termen de o lună de la data la care cererea ajunge la persoana căreia îi este adresată, precum şi despre natura juridică a termenului și consecințele nerespectării acestui termen. 

Avem, aici, cererea de decizie preliminară formulată de Tribunalul Administrativ din Montreuil (Franța), adresată Curţii de Justiţie a UE, având ca referinţă reglementări din Directiva nr. 112/2006 – Articolul 171 – Rambursare a TVA şi Directiva nr. 9/2008 – Articolul 20 – Cerere de informații suplimentare din partea statului membru de rambursare — Informații care trebuie furnizate statului membru de rambursare în termen de o lună de la data la care cererea ajunge la persoana căreia îi este adresată — Natura juridică a termenului și consecințele nerespectării.

În pregătirea dezbaterii Curţii, au fost elaborate concluziile Avocatului general Hogan prezentate la 17 ianuarie 2019 în Cauza C-133/18 Sea Chefs Cruise Services GmbH împotriva Ministre de l’Action et des Comptes publics. 

Iată cum au fost sintetizate, de către Avocatul general, problemele ridicate de instanţa de trimitere.

- În cazul în care contribuabilul nu răspunde la o cerere de informații suplimentare din partea autorităților fiscale competente în termenul de o lună prevăzut de Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată prevăzută în Directiva 2006/112/CE către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, înseamnă că dreptul său de a solicita un credit TVA este astfel stins în mod automat? Aceasta este problema principală care se ridică în prezenta cerere de trimitere preliminară.

- În consecință, prezenta cerere de decizie preliminară privește interpretarea articolului 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9. Cererea de decizie preliminară a fost formulată la Tribunalul Administrativ din Montreuil, Franța, între Sea Chefs Cruise Services GmbH (denumită în continuare „Sea Chefs”), o societate cu sediul în Germania, pe de o parte, și Ministerul pentru sectorul public și conturile publice, din Franța, pe de altă parte, în legătură cu decizia acestuia de a respinge cererea Sea Chefs de rambursare a unui credit TVA pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2014.

- Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă termenul de o lună pentru furnizarea de informații prevăzut la articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9 constituie un termen obligatoriu, și anume un termen a cărui nerespectare determină pierderea dreptului la rambursare sau, în mod alternativ, această dispoziție poate fi interpretată în sensul că este posibilă regularizarea unei cereri de rambursare a TVA prin prezentarea unor probe în cadrul unei contestații în temeiul articolului 23 din directiva menționată. 

Cadrul juridic al UE

- Articolul 7 din Directiva 2008/9 prevede:

„Pentru a obține o rambursare a TVA în statul membru de rambursare, persoana impozabilă care nu este stabilită în statul membru de rambursare adresează o cerere de rambursare pe cale electronică statului membru și o înaintează statului membru în care este stabilită prin intermediul portalului electronic pus la dispoziție de către statul membru respectiv.”

- Articolul 8 din Directiva 2008/9 prevede:

„(1) Cererea de rambursare conține următoarele informații:

[…]

- Articolul 20 din aceeași directivă prevede:

„(1) În cazul în care statul membru de rambursare consideră că nu are toate informațiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică, informații suplimentare, în special de la solicitant, dar și de la autoritățile competente din statul membru de stabilire, pe parcursul perioadei de patru luni prevăzută la articolul 19 alineatul (2). În cazul în care informațiile suplimentare sunt cerute de la o altă sursă decât solicitantul sau o autoritate competentă dintr-un stat membru, cererea se transmite prin mijloace electronice numai dacă destinatarul cererii dispune de astfel de mijloace. Dacă este necesar, statul membru de rambursare poate solicita alte informații suplimentare. Informațiile solicitate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde depunerea facturii sau a documentului de import respectiv, în original sau în copie, în cazul în care statul membru de rambursare are îndoieli întemeiate cu privire la validitatea sau exactitatea unei anumite cereri. În acel caz, plafoanele menționate la articolul 10 nu se aplică.

(2) Statului membru de rambursare i se furnizează informațiile solicitate în temeiul alineatului (1) în termen de o lună de la data la care cererea este primită de persoana căreia îi este adresată.”

- Articolul 21 din aceeași directivă prevede:

„În cazul în care statul membru de rambursare cere informații suplimentare, acesta comunică solicitantului decizia sa de aprobare sau respingere a cererii de rambursare în termen de două luni de la data primirii informațiilor cerute sau, în cazul în care nu a primit răspuns la cererea sa de informații, în termen de două luni de la data expirării termenului prevăzut la articolul 20 alineatul (2). [...]” 

Litigiul principal și întrebările preliminare

- La 17 septembrie 2015, Sea Chefs a solicitat autorităților fiscale franceze rambursarea unui credit privind TVA în cuantum de 40 054,31 euro pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2014. Cuantumul creanței din cauza principală este limitat la suma de 32 143,47 euro.

- Prin decizia din 29 ianuarie 2016, cererea formulată de Sea Chefs a fost respinsă în întregime dat fiind faptul că reclamanta nu a răspuns la cererea de informații suplimentare pe care autoritățile fiscale franceze i-au adresat-o prin e-mail la 14 decembrie 2015.

- Prin cererea de chemare în judecată și prin memoriul înregistrate la 7 aprilie 2016 și la 2 ianuarie 2017, Sea Chefs a solicitat Tribunalulului Administrativ din Montreuil, Franța să dispună, printre altele, rambursarea unui credit privind TVA în cuantum de 32 143,47 euro pentru perioada relevantă.

- Directorul direcției de impozite pentru persoane impozabile nerezidente a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată pentru motivul că termenul de răspuns de o lună, potrivit articolului 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9 nu a fost respectat. Potrivit directorului în cauză, nerespectarea termenului de o lună ar fi determinat decăderea din dreptul de a formula cererea. De asemenea, directorul a susținut că este imposibilă regularizarea cererii privind rambursarea TVA-ului prin prezentarea de probe în fața instanței fiscale care se pronunță cu privire la dreptul de rambursare.

- Prin hotărârea pronunţată, Tribunalul Administrativ din Montreuil a suspendat procedura privind cererea de chemare în judecată a societății Sea Chef, a înaintat dosarul către Consiliul de Stat al Franței, cu mai multe întrebări.

- Tribunalul Administrativ din Montreuil consideră, printre altele, că în cazul în care autoritățile fiscale franceze nu dispun de toate elementele care să le permită să se asigure că persoana impozabilă nestabilită în Franța îndeplinește condițiile privind exercitarea dreptului la rambursarea TVA-ului care grevează bunurile livrate acesteia sau pentru serviciile prestate acesteia în Franța, acestea pot solicita respectivele informații de la persoana impozabilă pe cale electronică. Persoana impozabilă are la dispoziție o lună de la data primirii cererii de informații pentru a furniza aceste elemente.

- De asemenea, instanța menționată consideră că pentru a asigura eficacitatea sistemului TVA-ului, Directiva 2008/9 prevede termene care să asigure prelucrarea rapidă a cererilor de rambursare, iar solicitanții trebuie să le respecte. Cu toate acestea, Tribunalul Administrativ arată că nici Directiva 2008/9/CE și nicio dispoziție națională nu precizează consecințele nerespectării termenului de răspuns asupra dreptului la rambursarea TVA-ului. În special, potrivit instanței menționate, niciunul dintre aceste acte nu precizează în mod clar dacă persoana impozabilă are posibilitatea de a-și regulariza cererea în fața instanței fiscale sau dacă este decăzută din dreptul de a formula cererea.

- Sea Chefs a susținut în fața Tribunalului Administrativ din Montreuil că imposibilitatea de a-și regulariza cererea în cadrul unei contestații în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/9 este contrară principiului neutralității TVA-ului garantat de dreptul Uniunii. Neutralitatea TVA‑ului este asigurată prin dreptul de deducere integrală, principiu fundamental al TVA-ului care include dreptul la o cale de atac.

- De asemenea, Sea Chefs susține că imposibilitatea de a-și regulariza cererea privind rambursarea TVA‑ului este contrară principiului proporționalității TVA‑ului. Potrivit Sea Chefs, deși autoritățile fiscale trebuie să se asigure că persoana impozabilă își respectă obligațiile referitoare la declarare și la plată și poate impune alte obligații pentru perceperea corectă a TVA‑ului și pentru prevenirea evaziunii, autoritățile respective nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

- Potrivit Tribunalului Administrativ din Montreuil, problema compatibilității acestei norme de decădere cu principiile neutralității și proporționalității este decisivă pentru soluționarea litigiului cu privire la care această instanță trebuie să se pronunțe și prezintă un grad de dificultate ridicat.

- În aceste condiții, Tribunalul Administrativ din Montreuil a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

Dispozițiile alineatului II al articolului 20 din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 trebuie interpretate în sensul că acestea creează o regulă de decădere care implică faptul că o persoană impozabilă într-un stat membru care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată într-un stat membru în care aceasta nu este stabilită nu își poate regulariza cererea de rambursare în fața instanței fiscale dacă nu a respectat termenul de răspuns la o cerere de informații formulată de administrație în conformitate cu dispozițiile alineatului I al aceluiași articol sau, dimpotrivă, în sensul că această persoană impozabilă poate, în cadrul dreptului la o cale de atac prevăzut la articolul 23 din directivă și în lumina principiilor neutralității și proporționalității taxei pe valoarea adăugată, să își regularizeze cererea în fața instanței fiscale?” 

Concluziile Avocatului general

Avocatul general Hogan, propune Curții să răspundă la întrebarea adresată de Tribunal administratif de Montreuil (Tribunalul Administrativ din Montreuil) după cum urmează:

Articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare  trebuie interpretat în sensul că nu stabilește un termen obligatoriu, a cărui nerespectare să conducă la pierderea automată a dreptului la restituirea taxei pe valoare adăugată (TVA) dintr-un stat membru. Astfel, o persoană impozabilă poate să își regularizeze cererea de rambursare a TVA-ului prin prezentarea de probe în cadrul unei contestații în temeiul articolului 23 din această directivă. 

Documentar legislativ român

Codul de procedură fiscală

Art. 76. – Prelungirea termenelor

Termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situații temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.

Art. 77. – Termenul de soluționare a cererilor contribuabilului/plătitorului

(1) Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării probei și data obținerii acesteia, dar nu mai mult de:

a) două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;

b) 3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități sau instituții publice ori de la terțe persoane din România;

c) 6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități fiscale din alte state, potrivit legii.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. b) și c), organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul/plătitorul cu privire la prelungirea termenului de soluționare a cererii.

(4) În situația prevăzută la alin. (2) lit. a), termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/plătitorului.

(5) În situația în care, pe baza analizei de risc, soluționarea cererii necesită efectuarea inspecției fiscale, termenul de soluționare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea cererii, prevederile alin. (2) – (4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluționare aplicabil în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii este o inspecție fiscală parțială în sensul art. 115.

(6) Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendată în condițiile art. 127. În acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2). Perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul termenului prevăzut la alin. (5).

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu