Prin intermediul întrebării preliminare cu care a fost sesizată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene – CJUE – a avut a răspunde dacă articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că dreptul la o reducere a costului total al creditului în cazul unei rambursări anticipate a acestuia include și costurile care nu depind de durata contractului

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE.

Această cerere a fost formulată în cadrul a trei litigii între Lexitor sp. z o.o. (denumită în continuare „Lexitor”), pe de o parte, și Spółdzielcza Kasa Oszczędnościowo – Kredytowa im. Franciszka Stefczyka (denumită în continuare „SKOK), Santander Consumer Bank S.A. (denumită în continuare „Santander Consumer Bank”) și, respectiv, mBank S.A. (denumită în continuare „mBank”), pe de altă parte, în legătură cu reducerea costului total al creditelor de consum ca urmare a rambursării anticipate a acestora. 

Litigiile principale și întrebarea preliminară 

Cele trei litigii principale, conexate de instanța de trimitere, au la origine încheierea unor contracte de credit de consum între un consumator, în sensul articolului 3 litera (a) din Directiva 2008/48, și SKOK, Santander Consumer Bank și, respectiv, mBank. Fiecare dintre contractele de credit prevedea plata către instituția bancară în cauză a unui comision a cărui valoare nu depindea de durata contractului menționat, și anume 1 591,35 de zloți polonezi (PLN) (aproximativ 380 de euro), 4 845 PLN (aproximativ 1 150 de euro) și, respectiv, 3 070,40 PLN (aproximativ 730 de euro).

– După ce au efectuat rambursarea anticipată a creditelor lor, consumatorii au cesionat către Lexitor, societate de drept polonez care oferă servicii juridice consumatorilor, creanțele pe care le dețineau față de instituțiile bancare, rezultate din rambursarea anticipată.

– Ulterior, Lexitor, în calitatea sa de cesionar al creanțelor, a solicitat SKOK, Santander Consumer Bank și mBank rambursarea unei părți din valoarea comisioanelor plătite de consumatori, majorată cu dobânzi de întârziere.

– Întrucât instituțiile de credit nu au dat curs acestor cereri, Lexitor a sesizat instanța de trimitere cu trei cereri având ca obiect obligarea Santander Consumer Bank, a SKOK și, respectiv, a mBank la plata unei părți din aceste comisioane, corespunzătoare duratei restante a contractelor de credit, precum și a dobânzilor de întârziere.

– Pârâtele din litigiile principale au formulat opoziție împotriva somațiilor de plată pronunțate de instanța de trimitere.

– Instanța de trimitere Sąd Rejonowy Lublin‑Wschód w Lublinie z siedzibą w Świdniku (Tribunalul Districtual Lublin‑Wschód din Lublin, cu sediul în Świdnik, Polonia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

Articolul 16 alineatul (1) coroborat cu articolul 3 litera (g) din Directiva [2008/48] trebuie interpretat în sensul că, în situația realizării unei rambursări anticipate a sumelor datorate în temeiul unui contract de credit, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, inclusiv a costurilor a căror valoare nu depinde de durata acestui contract de credit? 

Considerentele CJUE cu privire la întrebarea preliminară 

– Cu titlu introductiv, Curtea a precizat că împrejurarea că litigiile principale opun numai profesioniști nu împiedică aplicarea Directivei 2008/48, întrucât domeniul de aplicare al acestei directive nu depinde de identitatea părților din litigiul în cauză, ci de calitatea părților contractului de credit. Or, în speță, creanțele care fac obiectul litigiilor principale rezultă din trei contracte de credit de consum încheiate între trei consumatori și cele trei pârâte din litigiile principale și au fost cesionate reclamantei din litigiile principale după rambursarea anticipată a contractelor menționate.

– Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48, citit în lumina considerentului (39) al acesteia, prevede dreptul consumatorului de a rambursa anticipat contractul și de a beneficia de o reducere a costului total al creditului, care constă în dobânda și în costurile aferente duratei restante a contractului.

– În ceea ce privește noțiunea „costul total al creditului”, articolul 3 litera (g) din directiva menționată o definește ca vizând toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor, cu excepția taxelor notariale. Această definiție nu conține, așadar, nicio limitare referitoare la durata contractului de credit în cauză.

– În această privință, astfel cum reiese în special din cererea de decizie preliminară și din observațiile prezentate atât de pârâtele din litigiile principale, cât și de celelalte părți interesate din prezenta cauză, referirea la „durata restantă a contractului” care figurează la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48 ar putea fi interpretată atât în sensul că costurile vizate de reducerea costului total al creditului sunt limitate la cele care depind în mod obiectiv de durata contractului sau la cele care sunt prezentate de creditor ca raportându‑se la o etapă specifică a încheierii sau a executării contractului, cât și în sensul că metoda de calcul care trebuie să fie utilizată pentru a face această reducere constă în luarea în considerare a tuturor costurilor suportate de consumator, a căror valoare este ulterior redusă în mod proporțional cu durata restantă a contractului.

– Efectivitatea dreptului consumatorului la reducerea costului total al creditului ar fi diminuată dacă reducerea creditului s‑ar putea limita la luarea în considerare doar a costurilor prezentate de creditor ca depinzând de durata contractului, din moment ce costurile și repartizarea acestora sunt determinate în mod unilateral de bancă, iar facturarea costurilor poate include o anumită marjă de profit.

– În cazul unei rambursări anticipate a creditului, creditorul recuperează în avans suma împrumutată, aceasta din urmă fiind astfel disponibilă pentru încheierea, dacă este cazul, a unui nou contract de credit.

Faţă de considerentele avute în vedere, din care le-am reţinut numai pe cele de mai sus, Răspunsul dat de CJUE la întrebarea preliminară ce i-a fost adresată a fost următorul:

Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că dreptul consumatorului la reducerea costului total al creditului în caz de rambursare anticipată a creditului include toate costurile impuse consumatorului. 

Hotărârea CJUE din 11 septembrie 2019 în cauza C‑383/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Districtual Lublin‑Wschód din Lublin, cu sediul în Świdnik, Polonia, în procedura Lexitor sp. z o.o. împotriva Spółdzielcza Kasa Oszczędnościowo – Kredytowa im. Franciszka Stefczyka, Santander Consumer Bank S.A., mBank S.A. 

Cadrul juridic: Directiva 87/102/CEE 

Notăm şi principalele reglementări din Directiva vizată, astfel cum au fost reţinute de Curte.

– Potrivit articolului 3 din această directivă:

„În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

(a) «consumator» înseamnă o persoană fizică care, în cadrul operațiunilor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale sau profesionale;

[…]

(g) «costul total al creditului pentru consumatori» înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii;

[…]”

– Articolul 16 din directiva menționată, intitulat „Rambursarea anticipată”, prevede:

„(1) Consumatorul trebuie să aibă dreptul să se libereze în tot sau în parte de obligațiile sale în baza unui contract de credit, în orice moment. În aceste cazuri, acesta trebuie să aibă dreptul la o reducere a costului total al creditului, care constă în dobânda și în costurile aferente duratei restante a contractului.

(2) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație rezonabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într‑o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

O astfel de compensație nu poate fi mai mare de 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și rezilierea convenită a contractului de credit este mai mare de un an. În cazul în care perioada nu este mai mare de un an, compensația nu poate depăși 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat.

(3) Nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată în cazul în care:

(a) rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată;

(b) contractul de credit este acordat sub forma unei facilități de tip «descoperit de cont» sau

(c) rambursarea anticipată intervine într‑o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

(4) Statele membre pot prevedea că:

(a) o astfel de compensație poate fi solicitată de creditor numai cu condiția ca suma rambursată anticipat să depășească pragul definit de legislația națională. Pragul în cauză nu poate depăși suma de 10 000 [de euro] pe orice perioadă de douăsprezece luni;

(b) creditorul poate pretinde în mod excepțional o compensație mai mare dacă poate dovedi că prejudiciul suferit ca urmare a rambursării anticipate depășește suma stabilită în conformitate cu alineatul (2).

În cazul în care compensația solicitată de creditor depășește prejudiciul suferit în mod efectiv, consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare.

În acest caz, prejudiciul constă în diferența dintre rata dobânzii convenită inițial și rata dobânzii la care creditorul poate da cu împrumut pe piață suma rambursată anticipat la momentul rambursării anticipate și ia în considerare efectul rambursării anticipate asupra costurilor administrative.

(5) Orice compensație nu depășește cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit‑o în perioada dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit.”

– Potrivit articolului 22 din aceeași directivă, intitulat „Armonizarea și natura imperativă a prezentei directive”:

„(1) În măsura în care prezenta directivă conține dispoziții armonizate, statele membre nu pot menține sau introduce în legislația lor națională dispoziții diferite față de cele stabilite în prezenta directivă.

[…]

(3) Statele membre se asigură, de asemenea, că dispozițiile pe care le adoptă în transpunerea prezentei directive nu pot fi eludate, ca urmare a modului în care sunt formulate contractele, în special prin integrarea tragerilor sau a contractelor de credit care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în contracte de credit al căror caracter sau scop ar face posibilă evitarea aplicării acestei directive.”


comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here