17 Februarie, 2018

Propuneri pentru revizuirea articolului 138 din Constituţia României – Bugetul public naţional (I)

Este cunoscut faptul că între principalele teme ale guvernanţilor pentru anul 2013 este finalizarea procesului de revizuire a Constituţiei. În cadrul acestui proces considerăm că este necesar a se avea în vedere şi revederea articolului 138, intitulat „Bugetul public naţional”.

Prin art. 138 din Constituţia României se reglementează „Bugetul public naţional”, care „cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”.

Din 1990 şi până în prezent au existat şi există mai multe bugete şi alte forme de constituire a veniturilor bugetare (în special pe calea a zeci de fonduri speciale în fiecare an) în afara celor prevăzute prin art. 138 din Constituţia României. Numai în condiţiile în care toate aceste bugete şi alte forme de constituire a veniturilor bugetare sunt înscrise în „Bugetul public naţional” există un document de sinteză la nivel naţional, în care se reflectă întreaga politică fiscală a statului şi care prezintă cu claritate strategia guvernamentală în toate domeniile vieţii economice şi sociale.

Reglementarea de această manieră a bugetului public naţional conduce la ideea că legea fundamentală română ţine cont de principiul unităţii bugetare, potrivit căruia toate veniturile şi toate cheltuielile bugetare este necesar ar fi înscrise într-un singur document, acesta fiind “Legea bugetului public naţional”, care ar trebui să constituie, ca importanţă, a doua lege după Constituţia României.

Efectiv însă nu a existat şi nu există o “Lege a bugetului public naţional” şi nu s-a elaborat niciodată un “buget public naţional”, prevederile art.137 din Constituţia României rămân numai în plan teoretic, fără nici o aplicabilitate practică.

Având în vedere că este inadmisibil nerespectarea unei dispoziţii constituţionale (concret, a art.137 din Constituţia României), se impune emiterea, în fiecare an, a „Legii bugetului public naţional” şi elaborarea efectivă a „Bugetului public naţional”, în care să se înscrie toate veniturile cuvenite statului, indiferent de sursă, de denumirea sub care se prezintă acestea, de beneficiar, cu temeiul legal în baza căruia se constituie fiecare sursă de venit. În Anexa nr. 1 se prezintă textul actual al articolului 138 „Bugetul public naţional” din Constituţia României şi cel propus prin Proiectul de lege privind revizuirea constituţiei României.
 
***
 
Din evoluţia finanţelor publice este remarcabilă apariţia bugetului statului în ansamblul mijloacelor şi procedeelor financiare publice statale, apariţie determinată de necesitatea existenţei unui mijloc de corelare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, corelare esenţială pentru o derulare riguroasă a activităţii instituţiilor publice.

Este cunoscut faptul că politica fiscală se manifestă prin bugetul public naţional, care cuprinde partea de venituri şi pe cea de cheltuieli.

În accepţiunea sa cea mai simplistă, politica fiscală cuprinde ansamblul modalităţilor prin care se obţin veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în bugetul public naţional.

În partea de venituri a bugetului public naţional se concentrează toate veniturile publice, din toate bugetele şi orice altă sursă de venituri bugetare.

Efectiv nu există venit cuvenit statului  care să nu se reflecte, să nu fie înscris în bugetul public naţional.

La fel stau lucrurile şi cu cheltuielile publice: nu se pot efectua cheltuieli publice dacă nu sunt înscrise în partea de cheltuieli din bugetul public naţional, care este documentul de sinteză cel mai important dintr-un stat.

Chiar dacă într-o ţară există mai multe bugete şi alte forme de constituire a veniturilor bugetare, toate acestea trebuie  cuprinse, înscrise într-un buget centralizator, respectiv în bugetul public naţional.

Numai în aceste condiţii bugetul public naţional reprezintă singurul document de sinteză, în care se reflectă întreaga politică fiscală a unui stat şi care dă indicii clare asupra strategiei guvernamentale în toate domeniile vieţii social-economice cotidiene.

Având în vedere acest lucru credem că legile bugetare anuală reprezintă, după Constituţie, cele mai importante acte normative ale Parlamentului, de conţinutul lor depinzând incontestabil îndeplinirea de către stat a funcţiilor sale şi modul nostru, al tuturor, de viaţă.

Am subliniat aceste aspecte pentru a se înţelege cât mai bine problemele care se ridică în legătură cu bugetul public naţional din România.

Prin articolele 137, 138 şi 139 din Constituţia României se prevede:

Art. 137. Sistemul financiar

(1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.

Art. 138. Bugetul public naţional

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Art. 139. Impozite, taxe şi alte contribuţii

(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.

(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.”

cr1
Sursa foto: Lege5 Online

Reglementarea de această manieră a bugetului public naţional conduce la ideea că legea fundamentală română ţine cont de principiul unităţii bugetare, potrivit căruia toate veniturile şi cheltuielile bugetare este necesar ar fi înscrise într-un singur document, acesta fiind bugetul public naţional. 

În acest mod se poate surprinde o imagine clară şi cuprinzătoare asupra situaţiei financiare a statului, iar din punct de vedere funcţional bugetul unitar oferă Parlamentului posibilitatea corelării veniturilor cu cheltuielile bugetare şi a aprecierii politicii financiare a Guvernului.

Din prevederile art.138 din Constituţie rezultă că toate resursele financiare publice la nivel naţional sunt reflectate în bugetul  public naţional.

Prevederile constituţionale, în special cele care definesc “bugetul public naţional”, sunt deosebit de importante pentru definirea a însăşi noţiunii de finanţe publice şi politică financiară, respectiv politica fiscală.

Din dispoziţiile art. 138 din Constituţia României, rezultă că “finanţele publice”, la nivel naţional, îşi găsesc reflectarea în “bugetul public naţional”, reglementat prin “Legea bugetului public naţional”.

Mai precis, un asemenea document, respectiv “Legea bugetului public naţional”, ar trebui să constituie, ca importanţă, a doua lege după Constituţia României.

Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare, la nivel naţional, ar trebui să se reflecte în “bugetul public naţional”, care s-ar prezenta sub forma unei liste cu două coloane: partea de venituri şi partea de cheltuieli.

În „Legea bugetului public naţional” este necesar să se centralizeze toate veniturile şi cheltuielile înscrise în  bugetul de stat,  bugetul asigurărilor sociale de stat şi în bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

Efectiv însă nu a existat şi nu există o “Lege a bugetului public naţional” şi nu s-a elaborat niciodată un “buget public naţional”
.

Mai mult, începând cu anul 1991, anul adoptării Constituţiei  României, s-au constituit peste 100 „fonduri speciale”, apariţia acestora fiind impusă de necesităţile financiare ale ţării, de nevoia de a finanţa diferite servicii şi lucrări pentru care nu s-au găsit suficiente resurse bugetare.

Reglementarea fondurilor speciale, printr-o legislaţie haotică, uneori chiar prin acte normative fără putere de lege, precum ordine ale unor ministere şi/sau instituţii centrale, a făcut şi face imposibilă inventarierea clară şi precisă a acestora, a perioadei pe care au avut aplicabilitate şi chiar a modului concret de calculare a cuantumului bănesc datorat [1].

Anual au fost în vigoare, în medie, 25 – 30 de fonduri speciale prin care s-au creat obligaţii de plată pentru unităţile economice de stat,  private şi persoanele, care obţineau venituri din salarii sau asimilate salariilor.

Important este a se reţine faptul că prin aceste fonduri speciale s-au constituit, la dispoziţia unor ministere sau instituţii centrale, importante sume de bani.

Altfel exprimat, existenţa acestor fonduri speciale a mărit „povara fiscală” a salariaţilor şi agenţilor economici care, incluzându-le în preţurile produselor livrate, au transferat această supraimpozitare (indirectă şi deghizată) asupra cetăţeanului de rând.

S-a ajuns şi în cazul constituirii şi utilizării fondurilor speciale la circumstanţe agravate date de faptul că:

– contribuabilii la aceste fonduri nu au beneficiat, în general, în nici o condiţie şi sub nici o formă, de pe urma contribuţiilor achitate pentru constituirea acestora;

– modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a acestor fonduri au scăpat, în general,  de sub un control riguros, precum  cel al Curţii de Conturi.

Printr-o serie de reglementări, fluctuante şi destul de confuze în interpretare, s-au prevăzut şi sarcini în seama unor organe, pentru efectuarea de verificări, mai mult pe linia virării acestor contribuţii de către agenţii economici.

Cele mai multe dintre aceste prevederi au rămas fără aplicabilitate practică întrucât instituţiile publice respective (precum serviciile publice deconcentrate ale unor ministere şi instituţii centrale, beneficiari ai veniturilor respective), nu au dispus de personal suficient (numeric), cu pregătirea şi experienţa necesară efectuării unor asemenea verificări şi nici de logistica necesară.

Exemplul cel mai elocvent în acest sens este cel cu privire la executarea silită.

Aceasta a făcut ca, frecvent  sarcinile de control şi executare silită să cunoască variaţii continue, fiind trecute de la ministerul sau instituţia centrală, titulară a fondului respectiv, la organele Ministerului Finanţelor Publice şi invers, în funcţie de aprecierile persoanelor cu funcţii de decizie dintr-un anumit moment.

În general, organele Ministerului Finanţelor Publice au fost sufocate de multitudinea obligaţiilor de plată, unele deosebit de mari (în unele cazuri, de zeci şi sute de miliarde lei ROL, numai de la un singur agent economic), de la un număr foarte mare de agenţi economici, fiind efectiv puse în situaţia de a nu mai putea verifica şi încasa, în perioada de prescripţie, toate obligaţiile cuvenite bugetului.

În  aceste condiţii, organele fiscale efectiv nu mai aveau şi nu au posibilitatea să se  mai ocupe şi de verificarea contribuţiilor la fondurile speciale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa după cum am mai arătat, sarcina verificării obligaţiilor de plată datorate fondurilor speciale s-au schimbat frecvent de la un organ la altul, iar actele de reglementare au ridicat serioase probleme, atât în cunoaştere, interpretare şi aplicare corectă, cât şi sub aspectul legalităţii şi chiar al constituţionalităţii lor.

Toate aceste numeroase şi grave prejudicii aduse veniturilor bugetare au fost posibile şi datorită unei legislaţii fiscale haotice.

Totodată, prin Legea  nr. 500/2002 privind finanţele publice [2], se mai introduc, în afara celor două componente ale bugetului public naţional, respectiv bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat,  atât bugetele fondurilor speciale, cât şi alte 6 bugete, aşa după cum se poate constata din simpla lecturare a art. 1 al actului normativ, respectiv :

1) bugetul trezoreriei statului;

2) bugetele instituţiilor publice autonome;

3) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

4) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

5) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

6) bugetele fondurilor externe nerambursabile.

Bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor nu sunt înscrise în Legea privind finanţele publice nr.500/2002, întrucât acestea sunt reglementate, distinct, prin Legea finanţele publice locale nr.189/1998.

Prin elaborarea a numeroase fonduri şi bugete, în afara celor prevăzute prin Constituţie, s-a făcut nu numai o abatere cu efecte dăunătoare de la principiul unităţii bugetare, dar şi o încălcare a legii supreme, care nu a prevăzut în cuprinsul său (respectiv prin art. 138) existenţa acestora, cu atât mai mult cu cât nici nu există o lege distinctă pentru fiecare.

De reţinut că prin dispoziţiile legale anterioare, respectiv prin Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice [3], se prevedea expres că:

Art. 19 -  (1) Constituirea şi utilizarea de mijloace financiare aparţinând statului, în afara bugetului, sunt   interzise.

(2) Fondurile speciale, aprobate prin legi speciale, se constituie în afara bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3) Proiectele bugetelor fondurilor speciale se elaborează de către Ministerul Finanţelor pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea fondurilor respective.

(4) Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se efectuează potrivit legilor de constituire a acestor fonduri şi prevederilor din prezenta lege.

(5) Pe măsura stabilizării şi restructurării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul analizează şi propune Parlamentului desfiinţarea fondurilor speciale constituite în afara bugetului de stat ori a bugetului asigurărilor sociale sau includerea acestora în bugetele respective”.

Din prevederile de mai sus se desprind următoarele concluzii:

1. Prin art.19 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 se interzice clar, precis şi la modul imperativ constituirea şi utilizarea de mijloace financiare în afara celor înscrise în bugetul de stat, aceasta fiind o transpunere în practică a principiului unităţii bugetare.

2. Nu mai departe decât la următorul aliniat al art.19 din Legea nr. 72/1996 se introduce o excepţie de la dispoziţiile anterioare, în sensul că se pot constitui, în afara celor 3 componente ale bugetului public naţional prevăzute prin Constituţie, şi fondurile speciale, aprobate prin legi speciale.

3. Tot la art.19 din Legea nr. 72/1996, dar la alin. (5) s-a prevăzut că în următorii ani se va proceda la desfiinţarea fondurilor speciale.

Cu toate că au trecut peste 15 ani de când s-a dispus, prin lege, desfiinţarea fondurilor speciale, se constată că acestea nu au fost desfiinţate, din contră, în unii ani numărul acestora a crescut.

Prin art. 78 din „Legea  nr. 500/2002 privind finanţele publice” (lege care, prin art. 80, a abrogat Legea nr. 72/1996) se prevede (sublinierile ne aparţin):

Art. 78. Fondurile speciale

(1) Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, care se constituie şi se administrează în afara bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt: bugetul Fondului pentru asigurările sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor de şomaj. Aceste bugete se aprobă ca anexă la legea bugetului de stat şi, respectiv, la legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Proiectele acestor bugete se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite responsabili cu gestionarea bugetelor respective.

(3) Elaborarea, aprobarea şi execuţia acestor bugete se efectuează potrivit legilor de constituire a acestora şi prevederilor prezentei legi.”

De reţinut că, dacă până la apariţia Legii nr. 500/2002 apar numai fondurile speciale în afara Legii bugetului public naţional, prin această lege (pe lângă faptul că se menţin zeci de „puşculiţe” numite „fonduri speciale”, scăpate de sub orice control, folosite după bunul plac de unii ordonatori de credite) se înfiinţează alte 6 bugete (deosebit de mari şi de importante), distinct de cele prevăzute prin art.137 din Constituţia României.

A doua parte a acestui articol poate fi citită AICI.


[1] Pentru informaţii suplimentare în acest sens a se vedea articolul „Inventarul plăţilor legale”, autor N. Grigorie – Lăcriţa, publicat în revista „Tribuna Economică” nr.1/2003.

[2] Legea  nr. 500/2002 privind finanţele publice a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 597 din 13 august 2002 şi ia intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2003.

[3] Legea nr. 72/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 152 din 17 iulie 1996, în vigoare până la data de 31 decembrie 2002.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Activitatea profesională, didactică, ştiinţifică şi publicistică desfăşurată de Nicolae Grigorie, în general sub semnătura Nicolae Grigorie Lăcriţa, sau N. Grigorie Lăcriţa , în perioada 1993 – 2016, arată o personalitate complexă, dedicată creației, științei și dezvoltării relației cu publicul pe care l-a servit permanent de-a lungul carierei. Conceptele sale despre viață și conduita publică au determinat lumea academică, științifică și culturală să-l recunoască drept o personalitate veritabilă a comunității craiovene şi naţionale, cu o activitate publicistică de anvergură națională, beneficiar al numeroase aprecieri din partea publicațiilor de specialitate, al mass-media şi al unor foruri academice. Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Craiova, curs de zi, secţia Finanţe, promoţia 1975, primind „DIPLOMA DE LICENŢĂ în ştiinţe economice, specializarea FINANŢE”, înregistrată la Minister sub nr. 222.769 şi la Universitate sub nr. 2.827/13 aprilie 1976, examenul de diplomă fiind promovat cu media 10 (zece). După terminarea facultăţii, a lucrat în diferite unităţi de producţie, în compartimentele financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţurilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii. În decembrie 1978, în timp ce lucra ca economist în compartimentul financiar – contabilitate din cadrul Schelei de Extracţie Petrol şi Gaze din Craiova, a susţinut şi promovat examenul de înscriere la doctorat, fiind admis începând cu 15 ianuarie 1979 sub îndrumarea eminentului prof. univ. dr. Alexandru Gheorghiu din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, având ca temă „Perfecţionarea metodologiei de calcul şi a sistemului informaţional privind amortizarea mijloacelor fixe în industria extractivă de petrol şi gaze”. ● Având şi o anumită pregătire tehnică, prin aprofundarea temeinică a specificului şi a particularităţilor industriei extractive de petrol şi gaze (domeniu pe care avea de elaborat şi teza de doctorat), a reuşit să realizez o noutate tehnică intitulată „Instalaţie pentru topirea RAG-ului”, care, prin aplicarea în practică, a condus la însemnate economii de cheltuieli, fapt pentru care i s-a acordat „Certificatul de inovator” nr. 23/22.09.1976. ● În urma activităţii desfăşurate şi a promovării, cu nota maximă, a celor 3 examene şi a celor 3 referate, în cadrul unor comisii formate din cadre didactice de elită din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, a obţinut, în aprilie 1982, titlul de „doctor în economie”, confirmat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Învăţământului nr. 3.812 din 13 decembrie 1982. ● În martie 1990 a participant la constituirea „Asociaţiei Meseriaşilor şi Comercianţilor Particulari din România, Filiala judeţului Dolj”, primind calitatea de „Membru fondator al Asociaţiei Meseriaşilor şi Comercianţilor Particulari din România, Filiala judeţului Dolj”. ● Tot în martie 1990 a participat la constituirea Filialei Dolj a Asociaţiei Generale a Economiştilor din România (A.G.E.R.), fiind ales în Biroul Executiv şi delegat pentru Congresul de Constituire a A.G.E.R. din România. A participant la Primul Congres de Constituire a A.G.E.R. din România, ţinut la Bucureşti în zilele de 3 – 4 martie 1990, primind calitatea de „Membru fondator al A.G.E.R.”. ● În martie 1990, alături de alte 4 persoane, a constituie un grup de iniţiativă „pentru reluarea activităţii Camerei de Comerţ Oltenia”, eforturile depuse având ca rezultat reluarea activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie „Oltenia”, în cadrul căreia a fost ales Membru al Colegiului de Conducere, primind şi calitatea de „Membru fondator al Camerei de Comerţ şi Industrie Oltenia”. Cu ocazia aniversării a 135 de ani de la înfiinţare şi la 10 ani de la reluarea activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie „Oltenia”, i s-a acordat, în semn de apreciere a activităţii desfăşurate, „Diploma Jubiliară”, „Medalia Jubiliară”, şi „Brevet”. Activitatea desfăşurată este bine pusă în evidenţă în paginile 218, 219, 220, 221 şi 223 din cartea „Istoria Camerei de Comerţ şi Industrie «Oltenia»”, editată de Camera de Comerţ şi Industrie „Oltenia” şi de Academia Română, Institutul de Cercetări Socio – Economice din Craiova, prin Editura Camerei de Comerţ şi Industrie „Oltenia”, Craiova 2000. ● A fost membru în comitetul de organizare şi principalul referent în cadrul unor campanii de popularizare a legislaţiei fiscale în rândul contribuabililor. Exemplificativ în acest sens este campania de popularizare a legislaţiei fiscale în rândul contribuabililor organizată, în anii 2005 şi 2006, de Grupul de presă şi editură „Tribuna economică”, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice şi cu Camera de Comerţ şi Industrie a României, în judeţele Argeş, Vâlcea, Gorj şi Sibiu, sub antetul „Seminariile Tribunei economice” (a se vedea în acest sens materialele cu aceste dezbateri publicate în revistele „Tribuna economică”: nr. 11/2005, p. 37-41; nr. 13/2005, p. 32-39; nr. 21/2005, p. 47-58; nr. 22/2005, p. 42-45; nr. 24/2005, p. 32-59; nr. 25/2005, p. 34-44; nr. 28/2006, p. 62-69; nr. 29/2006, p. 71-77). ● În perioada 1991 – 2012 a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în activităţile de impozite şi taxe (control fiscal), metodologie şi asistenţă contribuabili. ● În anul 2001 a participat la concursul desfăşurat în cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, Facultatea de Management Financiar Contabil Craiova, Catedra de Ştiinţe Economice, având ca discipline în cadrul postului scos la concurs „Finanţe publice şi fiscalitate” şi „Fiscalitate”, concurs în urma căruia a obţinut titlul de „conferenţiar universitar”, confirmat de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în reuniunea din 25 mai 2001 şi acordat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3.950/05.06.2001. ● A fost fondator şi redactor şef a revistei „Ghid Fiscal”, ISSN 1.582 – 5.493, publicată (pe cont propriu) în perioada 1999 – 2005, al cărei tiraj a ajuns, în perioada de vârf, la 28.000 de exemplare, cu o desfacere în 17 judeţe. ● A fost membru în „Colectivul ştiinţific” şi în colectivul de „Editori” ai revistei „Consultant fiscal”, ISSN 1844 – 3591, revistă editată de Corpul Consultanţilor Fiscali din România, membră a Confederaţiei Fiscale Europene şi a Uniunii Profesiilor Liberale din România, site: www.ccfiscali.ro, e-mail: office@ccfiscali.ro. ● A fost membru al Colectivului de redacţie al revistei „Curierul fiscal”, ISSN 1841 – 7779. ● Activitatea desfăşurată, în deplină corectitudine, cu profesionalism şi prin eforturi deosebit de mari: 1) în diferite unităţi de producţie, în compartimentele: financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţurilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii; 2) la Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, cu mari responsabilităţi în interpretarea şi în aplicarea corectă a legislaţiei fiscale; 3) în calitate de conferenţiar universitar, predând disciplinele „fiscalitate” şi „finanţe publice”; 4) pe linie de cercetare ştiinţifică, l-a ajutat să elaborez, până la 31 decembrie 2017: ► 96 de cărţi publicate, cu ISBN, cu circa 25.200 de pagini, prin 11 edituri. ► 47 de lucrări publicate, cu ISSN, cu 3.134 de pagini (în categoria de „lucrări” sunt incluse materialele publicate pe un număr întreg de revistă, cu ISSN, având ca autor, fie unic, fie coordonator, pe N. Grigorie Lăcriţa). ► 170 de studii publicate, cu 3.264 pagini. ► 1.237 de articole publicate în 18 reviste de specialitate, pe suport hârtie, cu 9.883 de pagini, dintre care 4 articole în reviste B+. ► peste 1.000 de articole, în format electronic, postate pe portalul online al unor reviste, ziare, societăţi cu produse informatice de legislaţie, şi/sau pe Internet. Spre exemplu, peste 600 de articole sunt postate pe Site-urile unor societăţi cu produse informatice de legislaţie, precum: 1) peste 300 de articole pe portalul online de informare legislativă „Legestart.ro”, produs realizat de Indaco Systems, în care unele articole (singure) au înregistrat până la 130.000 de vizualizări; 2) peste 150 de articole pe portalul online „Info legal”, Site al editurii C.H. Bekc; 3) peste 150 de articole postate pe portalul online legislativ Eurolex. ► peste 200 de articole publicate în 11 ziare, pe format de hârtie, din care deţine câte un exemplar în arhiva personală; alte câteva sute de articole, din care deţine numai evidenţa, sunt publicate în diferite ziare locale şi centrale. ● Cărţile, lucrările, studiile şi cele peste 1.200 de articolele elaborate de N. Grigorie-Lăcriţa sunt prezentate şi pe circa 200 de pagini de Internet şi pe Wikipedia, lucru care se poate verifica uşor şi de oricine. ● Are articole şi studii publicate în reviste de specialitate, din ţară şi din străinătate, recunoscute în domeniu, astfel: a) 10 articole publicate în reviste indexate în baze de date internaţionale: EBSCO, RePEc, IDEAS/EconPapers, D.O.A.J., SOCIONET, SCIRIUS, SUWECO, IndexCopernicus, EconLit; b) 150 articole publicate în reviste naţionale recunoscute de CNCSIS, precum: revista Tribuna economică, revista Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, revista Finanţe publice şi contabilitate. ● Peste 50 de articole sunt publicate în volumul unor manifestări ştiinţifice (simpozioane, congrese, conferinţe, naţionale şi internaţionale etc.). ● Peste 100 de studii şi articole au fost transmise unor instituţii ale statului (conducătorilor acestora) cu putere de decizie în îmbunătăţire legislaţiei fiscale; cele mai multe au fost înaintate prin registratura Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, unde a fost salariat, iar altele au fost trimise prin poştă sau prin e-mail. ● Este autorul unor lucrări de referinţă în domeniul fiscalităţii, precum: „Sistemul de pensii bazat pe contribuţii şi venituri corelate” (Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 2005. ISBN 973-688-031-1), Sistemul de pensii bazat pe principiul contributivităţii. Necesitate. Posibilităţi de aplicare. Metodologie de calcul (Editura Sitech, Craiova, 2010. ISBN 978-606-11-0698-1), „Impozitarea progresivă (Editura Tehnică, Bucureşti, 2010. ISBN 978-973-31-2367-5), „Impozitarea progresivă sau pe bază de cotă unică?” (Editura Sitech, Craiova, 2010. ISBN 978-606-11-0722-3), a 9 dicţionare fiscale („Dicţionarul Codului fiscal”, „Dicţionarul Codului de procedură fiscală”, „Dicţionar fiscal pentru contribuabili”, „Dicţionar legislativ fiscal” etc.), al unui „Lexicon fiscal” etc. ● În toate cele peste 3.000 de cărţi, studii şi articole publicate, în format pe hârtie, în format electronic şi pe Internet, a fost fie autor unic, fie autor coordonator, având 68 de coautori. ● Dintre miile de propuneri şi soluţii exprimate pentru îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a reglementărilor de aplicare a acesteia, peste 100 de propuneri făcute de N. Grigorie Lăcriţa au fost adoptate în legislaţia fiscală şi în legislaţia muncii, contribuind la perfecţionarea sistemului fiscal, al celui de pensii, al asigurărilor sociale de sănătate, de şomaj şi a legislaţiei muncii. Cu titlu de exemplu, ultima dintre propunerile făcute (repetat şi insistent, de peste 20 de ani) de N. Grigorie Lăcriţa, care a fost adoptată în legislaţie, constă în faptul că, începând cu veniturile aferente lunii februarie 2017, prin O.U.G. nr. 3/2017 au fost eliminate, din Codul fiscal, prevederile prin care se dispunea limitarea bazei de calcul a contribuţiei pentru pensie, şi a contribuţiei pentru sănătate, la a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. ● A desfășurat o activitate de pionierat prin cercetarea şi abordarea unor noi domenii ale fiscalităţii, precum: 1. „Fiscalitatea şi matematica”. Prin articolele publicate pe această temă (de peste 15 ani) se demonstrează faptul că, frecvent are loc interpretarea şi aplicarea greşită a unor prevederi fiscale, inclusiv în mass-media, şi aceasta din cauză că unele noţiuni matematice, precum „procent” şi „punct procentual”, nu sunt folosite cu sensul şi cu conţinutul lor real. 2. „Fiscalitatea şi religia”. Dintre zecile de articole publicate pe această temă, edificator în acest sens fiind fie şi numai cele intitulate „Impozitele în evoluţia lor, de la relatările din Biblie, până în zilele noastre”, „Fiscalitatea, naşterea, viaţa şi răstignirea mântuitorului Iisus Hristos”, publicate în mai multe reviste, inclusiv religioase (precum în periodicul de informare şi educaţie creştin-ortodoxă „Pelerinul de Sibiu” etc.), ziare şi pe zeci de pagini de Internet (site-uri). Articolele în care s-a îmbinat fiscalitatea cu religia constituie o abordare unicat în România, atât din punct de vedere fiscal (prin prezentarea, pe bază de surse biblice, a începuturilor fiscalităţii în lume), cât şi din punct de vedere religios. 3. „Fiscalitatea şi norma lingvistică”, edificatoare în acest sens fiind articolele „Legislaţia fiscală şi norma lingvistică” şi „Scrierea cu diacritice: indicator al gradului de cultură şi de profesionalism, condiţie esenţială pentru elaborarea, interpretarea şi aplicarea corectă a textelor şi a prevederilor legale”. Asemenea articole au contribuit, şi contribuie tot mai mult, la folosirea unui limbaj corect, atât în formularea unor prevederi legale, cât şi în exprimarea curentă, inclusiv în mass-media. Spre exemplu, în cazul creşterii cotei de t.v.a. de la 19% la 24%, frecvent s-au folosit, şi se mai folosesc încă (inclusiv în mass-media), exprimările greşite, precum „cota de t.v.a. a crescut cu 5%, de la 19% la 24%”, „cota de t.v.a. a crescut cu 5%”, „t.v.a.-ul a crescut cu 5%”, în locul exprimărilor corecte „cota de t.v.a. a crescut cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%”, „cota de t.v.a. a crescut cu 5 puncte procentuale”, „t.v.a.-ul a crescut cu 5 puncte procentuale”. Articolul „Scrierea cu diacritice: indicator al gradului de cultură şi de profesionalism, condiţie esenţială pentru elaborarea, interpretarea şi aplicarea corectă a textelor şi a prevederilor legale”, care este şi de un farmec aparte, a avut şi are un impact-şoc pozitiv, în scrierea corectă cu diacritice, în mass-media, în elaborarea prevederilor legale şi în rândul a sute de mii de persoane. 4. A publicat zecile de articole pe o temă neabordată până în prezent în România: prezentarea impozitelor pe baza relatărilor din Biblie. Şi aceasta pentru că (1) orice studiu despre impozite trebuie să înceapă cu studiul Bibliei, (2) fiscalitatea (impozitarea) s-ar realiza cu adevărat echitabil în condiţiile în care ar avea la bază învăţămintele din Sfânta Scriptură, şi (3) viaţa ilustrează cu multă forţă adevărul că: „Biblia este ceasul vremii şi al istoriei”. (Vasile Raut). „Biblia este o carte a credinţei, o carte a învăţăturii, o carte a moralei, o carte a religiei, o carte prin care Dumnezeu ni se face cunoscut: dar de asemenea o carte care îi arată omului responsabilitatea sa şi relaţia pe care trebuie sa o aibă cu aproapele sau”. (Daniel Webster). „Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile”. (George Washington). Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. definiţie celebră de Petre Ţuţea. „Cineva a afirmat ca avem peste 35 de milioane de tratate juridice pentru a impune Cele 10 Porunci.” (Bert Masterson), dar fără prea mari rezultate. „Am mai văzut sub soare că în locul rînduit pentru judecată domneşte nelegiuirea şi în locul dreptăţii este răutatea”. (Biblia, Eclesiastul 3.16). „Cine are minte, să ia aminte!”„Cine are urechi de auzit să audă”. (N. T., Luca, 8.3). Prin asemenea abordări, unice în România, unele chiar şi pe plan mondial, precum articolele privind „Fiscalitatea şi religia”, publicate inclusiv în reviste de informare şi de educaţie creştin-ortodoxă, în limba română şi în limba engleză, unele de circulaţie internaţională, a contribuit şi la lărgirea şi la diversificarea domeniilor de cercetare şi de aplicare interdisciplinară ale fiscalităţii. ● Cărţile, lucrările, studiile şi articolele publicate de N. Grigorie Lăcriţa au contribuit substanţial (1) la cunoaşterea, la interpretarea şi la aplicarea corectă a legislaţiei fiscale în rândul a peste un milion de contribuabili, şi (2) la îmbunătăţirea legislaţiei fiscale şi a legislaţiei muncii. Un impact foarte mare l-au avut şi îl au articolele publicate în format electronic, în special pe Internet. Spre exemplu, articolul https://legestart.ro/procedura-care-trebuie-urmata-pentru-restituirea-taxei-pe-poluare-pentru-autoturisme/, publicate pe portalul online de informare legislativă „Legestart.ro”, produs realizat de Indaco Systems, care a înregistrat aproape 130.000 de vizualizări numai pe acest portal, în perioada 5 septembrie 2012 (data publicării) – 21 martie 2016: 1) a fost folosit de câteva sute de mii de persoane pentru a depune cereri prin care au solicitat şi au recuperat taxei pe poluare pentru autoturismele cumpărate; 2) a avut un impact atât de mare încât a determinat Guvernul să adopte o Hotărâre prin care s-a dispus restituirea acestei taxe către toţi cei îndreptăţiţi (existenţi deja în baza de date a organelor fiscale), printr-o simplă şi singură cerere, şi după metodologia propusă de autor. Aceasta ca urmare a faptului că, problema restituirii, de către organele fiscale şi de justiţie, a taxei pe poluare, către câteva sute de mii de persoane, a ajuns să constituie o problemă socială, generatoare de numeroase şi serioase neajunsuri cauzate de întocmirea dosarelor, destul voluminoase, mari consumatoare de cheltuieli materiale şi cu munca vie, atât în rândul contribuabililor, dar şi al organelor fiscale şi de justiţie, sufocate efectiv atât cu întocmirea, cât şi cu rezolvarea acestora. ● În calitate de cadru didactic universitar într-o universitate privată şi de salariat în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj a convins sute de persoane (fără studii superioare) să urmeze cursurile universitare. Cu titlu de exemplu este de menţionat faptul că, numai în anul universitar 2004 – 2005, a reuşit să conving circa 100 de persoane să se înscrie pentru a urma cursurile universitare, lucru binecunoscut atât la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, cât şi la Facultatea de Management Financiar Contabil Craiova, a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti, la care s-au constituit grupe speciale/distincte cu aceşti studenţi-salariaţi. Aceşti studenţi-salariaţi proveneau atât din cadrul instituţiei în care lucra (peste 60 numai din Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj), dar şi din alte instituţii importante ale statului (precum Casa de pensii, Casa de sănătate, Direcţia de şomaj, primării, consilii locale etc.), din diverse unităţi cu care avea legături pe linie profesională ca specialist în domeniul fiscalităţii. Alte dovezi ale recunoaşterii realizărilor profesionale, de către specialişti şi instituţii. ● Citat în lucrări din literatura de specialitate. ● Colaborator permanent la peste 17 reviste, cu articole pe teme de fiscalitate, dintre care sunt de menţionat: „Tribuna Economică”. „Impozite şi taxe”. „Finanţe publice şi contabilitate”. „Consultant fiscal”. „Curierul fiscal”. „Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor”. „Controlul economic financiar”. „Consulting Review”. „Economie şi administraţie locală”. „Expertiză şi auditul afacerilor”. „Euroconsultanţă”. „Gestiunea şi contabilitatea firmei”. „Ghid juridic”. „Ghid juridic pentru societăţile comerciale”. „Pelerinul de Sibiu”. „Raporturi de muncă”. „Revista Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZP)” etc. ● Membru al Societăţii „CESMAA” – Centrul European de Studii Manageriale pentru Administrarea Afacerilor din România. ● „Cetăţean de onoare” al comunei în care s-a născut (Lăcriţa – Robăneşti). S-a născut în localitatea Lăcriţa, fostă comună, care după organizarea administrativă a României din anul 1968 a fost inclusă în comuna Robăneşti, din judeţul Dolj. Denumirea de „Lăcriţa” a fost adăugată la numele sub care semnează materialele publicate şi sub care este cunoscut în ţară, în mediul academic, şi de specialiştii din domeniul fiscalităţii. ● Expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, înscris în Tabloul experţilor contabili, Filiala Dolj, cu carnetul nr. 2.134/1996. ● Expert evaluator, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, înscris în Tabloul experţilor evaluatori, cu carnetul nr. 17.334/2001. ● Grupul de presă şi editură „Tribuna economică” Bucureşti, editor a 11 dintre cele mai apreciate reviste din ţară din domeniul economic, i-a acordat, în anul 1999, premiul „LAURII Tribunei economice”, primind „Diploma”, „Medalia” şi „Coroana de LAUREAT” pentru contribuţia la abordarea problemelor fiscalităţii. De asemenea, în anul 2004 i s-au acordat, pentru a doua oară, „LAURII Tribunei economice”, primind „Diploma” şi „Medalia”. ● Participarea în cadrul a numeroase emisiuni de radio şi de televiziune pe teme de cunoaştere, interpretare şi aplicare corectă a unor prevederi din legislaţia fiscală. Dintre acestea sunt edificatoare (cu titlu de exemplu) emisiunile de la: 1) Studioul Teritorial de Radio Oltenia Craiova, emisiunea „Studioul cetăţeanului”, realizată în fiecare zi de joi, orele 12,00 – 13,00, de Romulus Cincă”, din zilele de: 28 ianuarie 2010; 22 februarie 2010; 27 mai 2010, 2 septembrie 2010 etc.; 2) posturile de televiziune: TVR Craiova, din 18 martie 2008, orele 17,00 – 17,45, reporter Urucu Paulina; TVR Oltenia, din 20 martie 2008, orele 18,00 – 17,00, reporter Vlădoiu Rodica, emisiunea „Info 3” etc. ● A participat, până la cel mai înalt nivel (prezidenţial, parlamentar şi guvernamental), cu elaborarea unor materiale în vederea fundamentării unor soluţii practice la unele dintre cele mai controversate probleme pe teme de fiscalitate, soluţiile oferite, apreciate la modul superlativ, fiind avute în vedere în adoptarea unor decizii la nivel naţional (macroeconomic). Cu titlu de exemplu se menţionează elaborarea studiului „Impozitarea progresivă sau pe bază de cotă unică?” solicitat de Dl. Preşedinte Ion Iliescu, prin Dl. consilier prezidenţial Octavian Ştireanu, studiu foarte apreciat, care a şi fost folosit cu succes în susţinerea menţinerii impozitării progresive în anii 2003 şi 2004. ● Inclus în prestigioasa Enciclopedie a personalităţilor din România Hübners Who is Who, cu o existenţă din anul 1978, care apare în 10 ţări europene, fiind cea mai mare editură Who is Who din Europa, care îşi propunea să păstreze pentru posteritate biografiile celor mai importante personalităţi contemporane. ● Începând cu anul 2016, este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (UZP) din România şi colaborator al revistei editate de UZP. ● Este considerat ca fiind promotorul autentic al „jurnalismului de ştiinţă fiscală, creativ, de popularizare şi de utilitate pe plan economic şi social”, apreciere confirmată fie şi numai prin: 1) cele peste 100 de propuneri ale sale care au fost adoptate în îmbunătăţirea sistemului fiscal, al celui de pensii, al asigurărilor sociale de sănătate, de şomaj şi al muncii, 2) cei peste un milion de utilizatori ai cărţilor, lucrărilor şi articolelor publicate de domnia sa, care au contribuit substanţial: a) la cunoaşterea, la interpretarea şi la aplicarea corectă a legislaţiei fiscale; b) la obţinerea, de către contribuabili, a unor drepturi şi la diminuarea unor obligaţii fiscale (stabilite abuziv sau din eroare); c) cele circa 200 de pagini de Internet care prezintă în jur de 1.500 de articole ale sale (unele articole având până la 200.000 de accesări, pe toate Site-urile), edificator în acest sens fiind menţiunile anterioare. ● Permanenta conexare la schimbările legislative l-a făcut pe Nicolae Grigore Lăcrița să fie unul dintre cei mai solicitați colaboratori ai publicațiilor de larg tiraj, centrale şi din Oltenia. Spre exemplu, cotidianul „Ediție Specială” din Craiova i-a dedicate pagini în numere consecutive pentru publicarea analizelor și articolelor de informare legislativ – fiscală. Coordonatorii publicației au făcut public faptul că tirajul cotidianului își dubla tirajul când erau publicate articole semnate de Nicolae Grigore Lăcrița. Soluțiile indicate de către domnia sa la diverse problem de actualitate din domeniul fiscalității s-au dovedit întemeiate, bazate pe experiență și validate de necesitate și practică. ● Cu ocazia pensionării, în 20 septembrie 2012, i s-a acordat, de Ministerul Finanţelor Publice „Diploma de excelenţă” „pentru întreaga activitate profesională desfăşurată în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi pentru rezultatele, devotamentul cinstea şi corectitudinea înregistrată de-a lungul timpului”. ● Familia sa este „o familie de succes prin puterea minţii”, permanent fiind convinsă că „zestrea cerebrală” este adevărata şi cea mai mare bogăţie a unui om în societatea actuală, şi cu atât mai mult în cea viitoare, care va fi bazată pe puterea minţii, pe informaţie, pe cunoaştere. Soţia sa, Grigorie Eugenia, s-a realizat, ca eminent medic stomatolog şi ca desăvârşită soţie şi mamă, numai prin muncă, prin corectitudine, prin profesionalism şi prin credinţă. Cele două fiice au fost educate în spiritul muncii, al cinstei, al credinţei, al succesului după criteriile valorii-muncă, ceea ce le-a ajutat să aibă o viaţă exemplară şi să ajungă la rezultate excepţionale pe baza acestor criterii (eleve merituoase, olimpice pe ţară, studente şi medici de succes numai prin puterea minţii lor). Ambele sunt medici: cea mare, Grigorie Oana, este medic ginecolog într-o ţară a Uniunii Europene; cea mică, Grigorie Diana, este medic pediatru în Craiova, căsătorită cu Belu Ovidiu, un soţ pe măsura şi pe dorinţa sa şi a familiei, cu care are un copil. Crezul vieţii sale a izvorât (1) din familie (de la Mama sa, o femeie simplă, dar plină de înţelepciune, dedicată familiei şi muncii, cu credinţă în Dumnezeu), (2) din Biblie, şi (3) din cele învăţate, din studiu (fiind şi un foarte bun autodidact) şi din viaţă. Din familie a înţeles că „Noi n-avem nici avere, şi nici pe cineva care să ne ajute. Avem doar o singură posibilitate de reușită în viaţă: să fim cinstiţi, să muncim, să ne (auto)educăm, să învăţăm, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om, singura în stare să-i asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume” (exprimat, acum, de N. Grigorie Lăcriţa, sub formă de citat). Din Biblie a învăţat „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei”. [Biblia, Proverbele 23 (12)] şi „Ori te-or asculta, ori nu, tu fiul omului, să nu te temi de ei şi de vorbele lor să nu te sperii; deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, ai să trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de vorbele lor, să nu te sperii, ci să le spui cuvintele Mele, ori te-ar asculta, ori nu te-ar asculta.”. (Biblia, Iezechiel 2:5-7). De tânăr a înţeles, din lecţiile vieţii, că orice om care doreşte să ajungă „un om de succes prin puterea minţii sale”, trebuie să fie pregătit pentru că „Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea, vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un mare om.”. (Mahatma Gandhi). ● Este pensionar începând cu data de 20 septembrie 2012. ● Autor al numeroase lucrări de referință în domeniul fiscalității, promotor al comunicării directe cu publicul larg printr-o manieră care l-a consacrat drept „jurnalist de știință fiscală”, Nicolae Grigore Lăcrița a primit cele mai importante recunoașteri ale carierei impresionante nu doar din partea breslei și a lumii academic și științifice, ci și din partea publicului. Tirajele impresionante ale volumelor pe care le-a semnat l-au așezat în galeria specialiștilor cărora societatea le datorează echilibrul deciziilor și consecvența susținerii argumentației în orice împrejurare. Adeseori critic cu privire la măsuri legislative adoptate inoportun, Nicolae Grigore Lăcrița și-a făcut din a fi în serviciul publicului un crez pe care l-a respectat. Am apreciat mereu precizia, substanțialitatea și claritatea prezentărilor, cu un limbaj și argumentație pe înțelesul tuturor, fără a face rabat de la criteriile științifice, fiind una dintre personalitățile contemporane ale Olteniei şi ale României. Mihai Firică – jurnalist și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Fara comentarii

Scrie un comentariu