Senatorii au adoptat o propunere legislativa pentru completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii care propune introducerea in lege a doua noi tipuri de contracte de munca:
- Contractul de muncă “la cerere”, care, potrivit expunerii de motive, prezintă următoarele avantaje:
- angajatorul are o mai mare flexibilitate în organizarea activităţii, având posibilitatea de a dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie de serviciile prestate de către un anumit salariat şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective;
- angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, nemaiavând obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru;
- se reduce sarcina administrativă, în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, alternativa fiind ca angajatorul sa încheie în paralel câte un contract de muncă cu timp parţial cu fiecare angajat.
2. Contract de muncă cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat reprezintă contractul individual de muncă în baza caruia un angajat încheie un contract de muncă cu mai mulţi angajatori pentru efectuarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii.
Avantajele acestui tip de contract sunt următoarele:
- stabilirea răspunderii în solidar a angajatorilor semnatari ai contractului, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care decurg din contract şi din legislaţia muncii va creşte gradul de protecţie a angajatului în ceea ce priveşte obţinerea de către acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, având posibilitatea săîl aleagă pe cel mai eligibil;
- reglementare flexibilă permite părţilor implicate să proiecteze schema de partajare a angajaţilor în funcţie de propriile nevoi;
- obligaţiile privind remuneraţia, impozitele şi contribuţiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord;
- se reduce sarcina administrativă în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralel încheie un contract de muncă cu timp parţial cu acelaşi angajat.
În expunerea de motive se aminteşte de asemenea despre Ordonanţele de urgenţă nr. 36 şi 37, prin care Guvernul a încercat flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la realităţile socio-economice actuale în raport cu evoluţia dinamică a pieţei muncii.
A fost reglementată şi utilizarea semnăturii electronice în domeniul relaţiilor de muncă, angajatorul putând suporta, pentru el şi pentru angajaţii săi, cheltuielile pentru achiziţionarea semnăturilor electronice utilizate pentru semnarea înscrisurilor/documentelor din domeniul relaţiilor de muncă/securităţiişisănătăţii în muncă. Aceste cheltuieli sunt deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal.
De asemenea, a fost flexibilizată telemunca, în sensul că, în clauza privind desfăşurarea activităţii în regim de telemunca nu mai trebuie specificat locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite de părţi. A fost,de asemenea, prevăzută posibilitatea ca anumiţi angajatori, respectiv microîntreprinderile, să nu mai întocmească fişa de post sau regulamentul intern, atribuţiile salariaţilor putând să fie specificate verbal, în vederea asigurării unei debirocratizări consistente la nivelul relaţiilor de muncă.
Însă, aşa cum este precizat în nota de fundametare ce însoţeşte proiectul, aceste modificări ale legislaţiei dreptului muncii nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile din ce în ce mai diverse ale pieţei muncii, în care interacţiunile dintre angajator şi salariaţi pot căpăta forme diverse în contexte atipice. Atât angajatorii, cât şi angajaţii au nevoie de ocombinaţie între scheme de flexibilitate spaţială cu cea temporală.
Proiectul poate fi consultat AICI.
Rapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii.