În general, din partea persoanelor în vârstă sunt cele mai multe solicitări pentru întocmirea testamentelor.
Motivaţia fiecărei persoane care solicită autentificarea unui testament este o chestiune personală şi nu este relevată notarului în cele mai multe cazuri. Totuşi, există câteva situaţii determinante pentru încheierea actului de ultimă voinţă:
1. situaţia în care o persoană este îngrijită la bătrâneţe de cineva care nu este rudă cu aceasta şi pe care doreşte să o gratifice;
2. o persoană este îngrijită de unul dintre moştenitorii săi legali şi prin testament i se lasă o cotă mai mare decât ar fi putut obţine pe calea moştenirii legale;
3. când nu există moştenitori legali;
4. de multe ori soţii îşi lasă testamente reciproce;
5. testatorul poate dori ca averea să fie repartizată în alte cote decât cele stabilite de lege;
6. unele persoane doresc să gratifice ONG-uri sau lăcaşe de cult;
7. testatorul doreşte să precizeze chestiuni personale sau familiale de suflet, cât şi rânduieli legate de înhumare şi obiceiuri sau tradiţii;
8. de fiecare dată cand o persoană are anumite preferinţe în repartizarea averii între moştenitori, altele decât cotele şi ordinea stabilite în cadrul moştenirii legale, cu respectarea limitelor legale de a dispune prin liberalităţi.
În privinţa exheredării, privită ca o motivaţie a întocmirii testamentului, notarii constată o incidenţă redusă. De cele mai multe ori, înlăturarea unui moştenitor are loc prin efectul indirect al executării dispoziţiilor testamentare.
De asemenea, trebuie precizat că majoritatea moştenirilor sunt cele între rude de gradul I (copiii vin la moştenirea părinţilor), iar aici se ţine cont de rezerva legală a descendenţilor – prin urmare, nu va putea opera exheredarea totală, ci numai în limita rezervei.
Cuprinsul testamentului este format în primul rând de legate, care sunt dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile individuale. Acesta mai poate conţine exheredări (înlăturarea de la succesiune a unor moştenitori legali), revocări totale sau parţiale ale unui testament anterior, precum şi alte dispoziţii de ultimă voinţă, cum ar fi cele privitoare la funeralii sau chestiuni personale şi familiale fără conţinut patrimonial.
Pentru încheierea valabilă a testamentului există condiţii de fond (ex.: capacitatea prevăzută de lege, consimţămantul neviciat) şi condiţii de formă (datorită importanţei acestui act juridic, legea impune sub
sancţiunea nulităţii absolute anumite forme testamentare în care va fi exprimată voinţa testatorului): forma scrisă – legislaţia noastră nu recunoaşte valabil testamentul verbal, forma actului separat – datorită caracterului strict personal şi unilateral, legea nu permite ca două sau mai multe persoane să testeze pe acelaşi act, una în favoarea celeilalte.
Dintre formele pe care le poate îmbrăca testamentul, cele mai întalnite sunt testamentul olograf şi testamentul autentic.
Testamentul este olograf când ”este scris în tot şi datat de mâna testatorului”. Pentru validitatea acestuia, scrierea integrală, datarea şi semnarea de către testator sunt obligatorii, lipsa oricăreia dintre acestea atrăgând sancţiunea nulităţii absolute. Dintre avantajele întocmirii testamentelor în forma olografă, găsim optiunea întocmirii de către oricine ştie să scrie, în orice loc şi moment s-ar găsi testatorul, lipsa cheltuielilor, asigurarea secretului dispoziţiilor cuprinse în acesta.
„Existând posibilitatea distrugerii sau ascunderii acestuia de către persoane care ar fi dezavantajate de dispoziţiile testamentare, ca masură de protecţie, există posibilitatea depozitării la un birou notarial, faptă care nu-l transformă într-un testament autentic, însă protejează înscrisul conform voinţei testatorului”, explică notarul Vlad Velicu.
Testamentul autentic este acela făcut pe teritoriul ţării în forma autentică, în faţa notarului public. Acest act are autoritate publică, este verificat de notar pentru a nu cuprinde dispoziţii contrare legii sau bunelor moravuri şi se bucură de forţa probantă a actelor autentice.
Cum poţi revoca un testament
Un caracter esenţial al testamentului este posibilitatea revocării acestuia care poate fi: voluntară, când este făcută de către testator, sau judecatorească, atunci când este pronunţată de către instanţa pentru
anumite fapte culpabile.
Revocarea voluntară expresă poate fi făcută printr-un testament ulterior, încheiat cu respectarea condiţiilor impuse de lege sau printr-o declaraţie autentificată de către un notar public.
Testamentele pot fi revocate tacit atunci când rezultă indirect, dar neindoielnic din anumite acte sau fapte ale testatorului sau cunoscute de acesta, de exemplu, întocmirea unui testament nou, care fără să prevadă revocarea celui anterior, conţine dispoziţii contrare cu cele anterioare sau înstrăinarea obiectului ce făcea obiectul testamentului.
Cum poţi dezmoşteni pe cineva
Prin testament, se pot înlătura de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali, pe calea exheredării (dezmoştenirii).
Av. COLTUC MARIUS VICENTIU
