Codul de procedură civilă reglementează o procedură specială, mai simplă, atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.
Reţineţi că aceste dispoziţii NU se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
De asemenea, procedura nu se aplică cererilor referitoare la: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moştenire; insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Unde ne judecăm
În primă instanţă, cererea se adresează judecătoriei, competenţa teritorială fiind cea stabilită de dreptul comun.
Formularea cererii
Reclamantul declanşează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.
Cererea, al cărei formular şi pe site-ul Ministerului Justiţiei (www.just.ro), şi pe portalul instanţelor de judecată (portal.just.ro), conţine – alături de datele de identificare a părţilor – În cazul cererilor evaluabile în bani, valoarea obligaţiei principale, fără dobânzi, cheltuieli de judecată şi alte venituri accesorii.
Dacă reclamantul solicită dobânzi contractuale (de exemplu, în cazul unui credit), trebuie precizată rata dobânzii şi data de la care ar trebui să curgă dobânda. În cazul în care se solicită plata unor dobânzi diferite, trebuie completată rata dobânzii şi perioadele în care ar trebui să curgă fiecare dintre dobânzi.
Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul înţelege să se folosească.
În cazul în care solicitaţi restituirea cheltuielilor de judecată (de exemplu, onorariul avocatului), trebuie făcută precizare în cerere.
Taxe. Cererile de valoare redusă se taxează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 lei, şi cu 200 lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte 2.000 lei.
Cum se derulează procedura în instanţă
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.
Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.
După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant.
Pârâtul are la dispoziţie un termen de 30 de zile, de la data la care a primit actele de la instanţă, să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească, instanţa urmând să comunice de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât.
Soluţionarea cererii. Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.
Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.
Cheltuieli de judecată. Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.
Căi de atac. Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare. Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.
Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.
“Lipsa de oralitate” este corectă?
Într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de valoare redusă a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.025-1.032 din Codul de procedură civilă, pe care le-am prezentat, sintetizate, mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea a susţinut, în esenţă, că procedura cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de Codul de procedură civilă limitează accesul la şedinţa publică şi pronunţarea sentinţei judecătoreşti în şedinţă publică.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă, Curtea Constituţională a reţinut că, chiar dacă ne aflăm în prezenţa unei proceduri speciale, facultative, fiind, de regulă, scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare sunt respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură, acestea putând formula întâmpinare, răspuns la întâmpinare sau cerere reconvenţională. Hotărârea pronunţată asupra cererii se comunică părţilor, care pot formula apel în termenul prevăzut de lege.
Curtea observă că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură scrisă, care se desfăşoară în camera de consiliu, astfel încât nu presupun expunerea publică a unor date privind viaţa intimă a părţilor din litigiu.
Părţile au, în cadrul procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, posibilitatea formulării şi depunerii apărărilor pe care le consideră necesare, iar împotriva hotărârii instanţei părţile pot uza de căile de atac deschise de lege.
Dreptul la informare, reglementat de art. 31 din Constituţie, consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Din această perspectivă, dreptul părţilor la o şedinţă publică şi pronunţarea hotărârii în şedinţă publică au un conţinut diferit de acela al dreptului la informaţie garantat de art. 31 din Legea fundamentală.
CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 101/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 364 din 12.05.2016.
Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
