În oricare dintre ţările membre ale Uniunii Europene, aplicarea legislaţiei interne presupune, în frecvente cazuri, şi cunoaşterea legislaţiei în materie a Uniunii Europene.
Problema este deosebit de importantă întrucât, în caz de conflict între prevederile legislaţiei interne şi cele ale Uniunii Europene, se aplică prevederile în materie din legislaţia Uniunii Europene.
Spre exemplu, prin art. 1 alin. (4) din Codul fiscal se dispune:
„Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal
[…](4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.[…]”
În activitatea practică se constată că un număr mare de contribuabili, organe fiscale şi specialişti din diferite domenii de activitate se confruntă cu serioase probleme privind „decodificarea” denumirii şi numărului diferitelor tipuri de acte normative ale Uniunii Europene.
Edificator în acest sens este şi „Numărul CELEX” care stă la baza identificării diferitelor tipuri de acte ale Uniunii Europene.
Efectiv fără a cunoaşte modul interpretare a numărul CELEX, de decodificare a combinaţiei de cifre şi litere care formează acest număr (în care poziţia fiecărui element are un înţeles specific), nu pot fi nici căutate (cu uşurinţă) şi nici interpretate corect numeroase acte din legislaţia Uniunii Europene.
Efectiv fără a cunoaşte modul de decodificare, de interpretare a numărul CELEX, nu poate fi nici căutate (cu uşurinţă) şi nici interpretate corect numeroase acte din legislaţia Uniunii Europene.
Scopul acestui material este de a aduce clarificări privind modul corect de interpretare a numărul CELEX , număr pe baza căruia pot fi nici căutate cu uşurinţă şi interpretate corect numeroase acte din legislaţia Uniunii Europene.
Numărul CELEX este format din următoarele elemente:
a. Codul sectorului din care face parte actul respectiv, reprezentat printr-o cifră.
Convenţional, prima cifră a numărului de referinţă CELEX indică:
- Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi tratatele care le modifică sau le completează
- Legislaţia care decurge din relaţiile externe ale Uniunii Europene sau ale statelor membre (când relaţiile externe ale acestora au legătură cu cele ale UE)
- Legislaţia secundară
- Legislaţia complementară (decizii ale reprezentanţilor statelor membre întruniţi în Consiliu Europei, convenţii internaţionale încheiate între statele membre în conformitate cu dispoziţiile tratatelor etc.)
- Avizele, rezoluţiile, poziţiile comune, proiectele legislative ale instituţiilor comunitare
- Jurisprudenţa CJCE (Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene)
- Dispoziţiile naţionale de transpunere a directivelor comunitare
- Întrebările adresate Parlamentului European
- Actele consolidate (acte neoficiale care reunesc în acelaşi text actul de bază împreună cu toate amendamentele şi rectificările. Se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, editat de Uniunea Europeană şi sunt folosite doar ca instrumente de lucru)
b. Anul format din patru cifre: în cazul legislaţiei primare şi secundare, anul de publicare a actului; în cazul jurisprudenţei, anul în care s-a introdus acţiunea.
c. Tipul actului, reprezentat printr-o literă. Convenţional, fiecare literă indică un anumit tip de act.
d. Indicativul numărului actului comunitar, care trebuie să cuprindă întotdeauna patru cifre. În cazul în care numărul actului este alcătuit din mai puţin de patru cifre, acesta este precedat de zerouri pentru a forma un grup de patru cifre.
În legislaţia secundară, în cadrul numărului CELEX sunt folosite următoarele litere pentru a identifica diferite tipuri de acte:
- R – regulamente
- L – directive
- D – decizii şi decizii sui generis
- S – decizii de interes general CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului)
- E – poziţii comune, acţiuni comune şi strategii comune PESC (Politica externă şi de securitate comună)
- F – poziţii comune şi decizii-cadru JAI (Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne)
- M – neobiecţiune la o concentrare notificată
- J – neobiecţiune la o societate mixtă notificată
- B – buget
- K – recomandări CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului)
- O – orientări BCE (Banca Centrală Europeană)
- H – recomandări
- A – avize
- G – rezoluţii
- C – declaraţii
- Q – regulamente de procedură şi acorduri inter-instituţionale
- X – alte acte
Exemplul nr. 1
Numărul CELEX al Regulamentului nr. 861/2010 este 3-2010-R-0861 (corect numărul se exprimă prin 32010R0861 dar liniuţele au fost introduse, în acest prim exemplu, de autori pentru a se înţelege cu uşurinţă şi cât mai bine problema în discuţie), unde:
- 3 – reprezintă Legislaţia secundară
- 2010 – reprezintă anul publicării
- R – reprezintă tipul de act, adică regulament
- 0861 – reprezintă numărul actului (format obligatoriu din 4 cifre)
În jurisprudenţă, în cadrul numărului CELEX sunt folosite următoarele litere pentru a identifica diferite tipuri de acte:
- A – hotărâri ale Tribunalului de Primă Instanţă
- J – hotărâri ale CJCE (Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene)
- O – ordonanţe
- V – avize ale CJCE (Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene)
În continuare, prezentăm două exemple reprezentative de formare a numărului CELEX:
Exemplul nr. 2
Numărul CELEX al Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene este 32000L0031, unde:
- 3 – indică numărul codului sectorului documentar CELEX, în cazul de faţă, sectorul legislaţiei secundare;
- 2000 – indică anul de adoptare a actului;
- L – indică tipul actului, în cazul de faţă, directivă;
- 0031 – este indicativul numărului actului comunitar, şi anume directiva numărul 31.
Întrucât indicativul numărului actului comunitar trebuie să cuprindă întotdeauna patru cifre, în cazul de faţă în care numărul actului (care este 31) este alcătuit din două cifre (adică din 3 şi 1), faţă de numărul minim de patru cifre, acesta este precedat de două zerouri pentru a forma grupul de patru cifre.
Exemplul nr. 3
Numărul CELEX al Hotărârii CJCE în cauza C–6/90 este 61990J0006, unde:
- 6 – indică numărul codului sectorului documentar CELEX, în cazul de faţă, sectorul jurisprudenţei;
- 1990 – indică anul în care s-a introdus acţiunea;
- J – indică tipul actului, în cazul de faţă, Hotărâre a CJCE;
- 0006 – este indicativul numărului cauzei.
Aşa după cum este cunoscut, cele mai utilizate produse informatice din România sunt Indaco Systems şi „LEX EXPERT”..
Pe fiecare din aceste sisteme accesând „Legislaţia Uniunii Europene” se poate căuta, după diferite criterii, orice act emis de Uniunea Europeană.
La fiecare dintre aceste acte apare: „Descriptor CELEX”, „Descriptor natural” şi „Descriptor serial”.
Exemplul nr. 4
„REGULAMENTUL (CE, Euratom, CECO) NR. 259/68 din 29 februarie 1968 de stabilire a statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi a regimului aplicabil altor agenţi ai acestor comunităţi şi de instituire a unor măsuri speciale aplicabile temporar funcţionarilor Comisiei”.
EMITENT: Consiliul
PUBLICAT ÎN: Jurnalul Oficial nr. L 56 din 4 martie 1968, p. 1 – 7
Ediţia specială 2007, în limba română, a Jurnalului Oficial: cap. 01, vol. 08, p. 12 – 164
Descriptor CELEX: 31968R0259
Descriptor natural: Regulament 259 1968
Descriptor serial: Regulament 68 259
Interpretarea fiecărui „Descriptor” se face astfel:
1 . Descriptor CELEX: 31968R0259
- 3 – reprezintă Legislaţia secundară
- 1968 – reprezintă anul publicării
- R – reprezintă tipul actului, adică regulament
- 0259 – reprezintă numărul actului (formatat cu „0” in faţă la 4 caractere)
2. Descriptor natural: Regulament 259 1968.
- 259 – reprezintă numărul actului
- 1968 – reprezintă anul publicării
3. Descriptor serial: Regulament 68 259.
- 68 – reprezintă anul publicării (scris doar cu două cifre – a se vedea explicaţia de mai jos
- 259 – reprezintă numărul actului.
Foarte important este a se reţine distincţia dintre „Descriptor natural” şi „Descriptor serial”.
La „Descriptor natural” este înscris prima dată numărul actului şi a doua oară anul publicării acestuia.
La „Descriptor serial” se procedează invers: prima dată este înscris anul publicării acestuia şi a doua oară numărul actului.
Pentru a se evita producerea unor confuzii între „anul publicării” unui act şi „numărul” acestuia este deosebit de important a se reţine următorul aspect: până în anul 1999 (deci inclusiv anul 1998), la „Descriptor serial” se proceda la folosirea a numai două cifre pentru înscrierea anului publicării (respectiv a ultimelor două cifre din acesta).
Exemplul nr. 5
La „REGULAMENTUL (CE, Euratom, CECO) NR. 259/68 din 29 februarie 1968”, la „Descriptor serial” este înscris anul 1968 prin ultimele două cifre, respectiv prin „68”.
Aspectul este important de reţinut întrucât numeroase acte, emise până în anul 1999, au „numărul actului” exprimat prin două cifre, unele foarte apropiate de „numărul anului”, exprimat tot prin două cifre, ceea ce poate genera confuzii între „numărul actului” şi „numărul anului”.
Alte exemple:
- DECIZIA 77/63/CEE din 21 decembrie 1976. Descriptor serial: Decizie 77 63.
- DIRECTIVA 77/91 din 13 decembrie 1976. Descriptor serial: Directivă 77 91.
- DIRECTIVA 90/88/CEE din 22 februarie 1990. Descriptor serial: Directivă 90 88.
- DIRECTIVA 92/83/CEE din 19 octombrie 1992. Descriptor serial: Directivă 92 83.
- DIRECTIVA 92/84/CEE din 19 octombrie 1992. Descriptor serial: Directivă 92 84.
- DIRECTIVA 92/85/CEE din 19 octombrie 1992. Descriptor serial: Directivă 92 85.
- DIRECTIVA 92/91/CEE din 3 noiembrie 1992. Descriptor serial: Directivă 92 91.
- DIRECTIVA 93/98/CEE din 29 octombrie 1993. Descriptor serial: Directivă 93 98.
- DIRECTIVA 96/97/CE din 20 decembrie 1996. Descriptor serial: Directivă 96 97.
- DIRECTIVA 96/99/CE din 30 decembrie 1996. Descriptor serial: Directivă 96 99
Bibliografie
A se vedea oricare dintre actele Uniunii Europene, cele la care se face trimitere în acest material fiind alese întâmplător şi prezentate ca exemplu pentru a se înţelege cât mai bine problema în discuţie.
