1. Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovaţiei. Caracterul irevocabil al declaraţiei de recunoaştere a vinovaţiei

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de dispoziţiile procedurale actuale – art. 374 alin. 4 şi art. 375 din noul Cod de procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condiţiile din dispoziţiile menţionate.

Potrivit art. 374 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală .

Art. 375 alin. 1 din noul Cod de procedură penală arata ca, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. 4, instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri (375 alin. 2 din noul Cod de procedură penală).

 Potrivit art. 375 alin. 3 din noul Cod de procedură penală,  dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. 5 – 10.

În litigiul supus analizei instanţei de apel, astfel cum rezultă din hotărârea apelată (hotărârea instanţei de fond), au fost aduse la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 şi art. 375 din noul Cod de procedură penală, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile care reglementează procedura în cazul recunoaşterii de vinovăţie, consecinţele accesării acesteia, precum şi efectele pe care le produce, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului.

Astfel, instanţa a atras atenţia inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecinţelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, dând citire actului de sesizare a instantei (n.n-a rechizitoriului), procedând la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoaşterii faptelor descrise în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Această ascultare a inculpatului cu privire la recunoaşterea vinovăţiei nu are natura juridică a unui mijloc de probă, ci reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală. Caracterul obligatoriu al acestei activităţi procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificată.

După ascultarea inculpatului, instanţa de fond a admis cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală. După acest moment inculpatul nu mai poate renunţa pe parcursul procesului penal asupra opţiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres: de pildă, renunţarea la apel).

Ca urmare, nefiind prevăzută posibilitatea de revenire asupra declaraţiei de recunoaştere, rezultă caracterul irevocabil al acesteia, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpat în apel privind nevinovăţia sa.

(Curtea de Apel Iaşi-Secţia Penală, Decizia nr. 527/22.09.2014)

2. Împăcarea părţilor. Cerinţa existenţei unui acord de voinţă

Fiind investită cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond a reţinut că, fiind prezente în faţa instanţei, părţile au declarat că doresc să se împace; pe cale de consecinţă, în raport de poziţia procesuală a acestora, de fapta imputată inculpatului I. T. şi de dispoziţiile art. 231 alin. 2 Cod penal, instanţa de fond a dispus în temeiul art. 396 alin.6 din Codul procedură penală şi art.16 lit. g din Codul procedură penală încetarea procesului penal intervenit între persoana vătămată U. V. şi inculpatul I.T., prin împăcarea părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. 2 din Codul penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile care este un act unilateral de voinţă, împăcarea părţilor constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de voinţă al persoanei vătămate şi al inculpatului.

Prin Decizia nr. XXVII din 18.09.2006 pronunţată de I.C.C.J. – Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de ambele părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

Or, în speţă, prin încheierea de şedinţă din 19.06.2014 s-a consemnat că persoana vătămată U.V., prezentă personal, a precizat că nu are pretenţii civile şi doreşte să se împace cu inculpatul, cauza fiind  amânată la data de 18.09.2014 pentru efectuarea de verificări privind situaţia inculpatului.

La termenul  de judecată din data de 18.09. 2014 a fost prezent doar inculpatul I. T. care a declarat că doreşte să se împace cu persoana vătămată, context în care prima instanţă a pronunţat soluţia de încetare a procesului penal reţinând că părţile prezente în faţa instanţei au declarat că doresc să se împace.

Soluţia primei instanţe este greşită întrucât împăcarea părţilor nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace, în speţă al inculpatului I. T. şi al persoanei vătămate U. V.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată U. V. şi-a exprimat doar intenţia de a se împăca la termenul  de judecata din data de 19.06.2014, ceea ce nu echivalează cu existenţa unui acord clar şi precis de împăcare si nu relevă fără echivoc voinţa de stingere a  conflictului născut între ea şi inculpat, instanţa de fond reţinând greşit că sunt întrunite cerinţele împăcării părţilor.

(Curtea de Apel Iaşi-Secţia Penală, Decizia nr. 778/08.12.2014)

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

2 COMENTARII

  1. Buna ziua.In cazul de delapidare cu partea civila achitata si dosarul trimis spre rejudecare se mai poate solicita procedura simplificata pentru continuarea judecatii?Multumesc anticipat.

  2. ” în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă ” …. Mai exact, in cazurile in care incadrarea faptei nu vizeaza o infractiune care se pedepseste cu mai mult de 7 ani inchisoare.

    Anyway, ca la piață !!! Acordul de recunoastere a vinovatiei justitie negociata ; Inculpatul isi recunoaste vinovatia, EXACT asa cum a fost retinuta de procuror, dupa care isi negociasa pedeapsa, iar procurorul, baiat bun (sau fata buna, depinde) este de acord sa „lase de la el” si sa-i „ofere” inculpatului recunoscator, o pedeapsa mai mica; procedura care, desigur, ii reduce procurorului volumul de munca (si implicit degreveaza instantele de dosare). … ” Si toata lumea-i fericita ! ” ca exista noul cod de procedura penală

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here