Dezbaterile electorale recente au readus în lumină o temă sensibilă în contextul alegerilor prezidențiale din 2024, și anume avortul. Discuția despre acest subiect a fost declanșată de o serie de întrebări adresate candidaților de către moderatori și de răspunsurile date de unii lideri politici, cu privire la rolul statului în reglementarea avortului.
Pentru a oferi o imagine mai clară asupra pozițiilor candidaților la președinție privind avortul, am centralizat declarațiile acestora pe această temă. Vom analiza, de asemenea, direcțiile de reglementare în Uniunea Europeană, dar și cum este în prezent reglementat avortul în România.
Mai mulți candidați și-au prezentat opiniile. Cristian Diaconescu, de exemplu, a subliniat că decizia ar trebui să aparțină exclusiv femeii, respingând ideea ca statul sau bărbații să aibă autoritate în privința acestui aspect. Ludovic Orban a menționat că este „pro-viață” și crede că ar trebui minimizate cazurile de avort. Nu susține interzicerea avortului sau o schimbare a legislației actuale. În schimb, Mircea Geoană a declarat că „există situații extreme în care avortul e sigura soluție, dar trebuie să fie ultima soluție […] acest lucru trebuie combătut și prin educație, sprijin material și social, inclusiv prin încercarea de respecta mai mult femeile”. Acesta susține că este imporant să punem accent pe educație, pentru a diminua cazurile în care fetele tinere rămân însărcinate și aleg să facă avort. De asemenea, Elena Lasconi a vorbit tot despre nevoia de educație, în acest sens: „Mi se pare normal ca orice femeie în 2024 să fie stăpână pe corpul ei și să ia decizia pe care ea o consideră corectă, dar sunt împotriva avortului ca metodă de contracepție, cred că a trebui să lucrăm mai mult în zona de educație”.
Marcel Ciolacu a declarat „Sunt unul dintre susținătorii familiei tradiționale, dar eu cred că (…) va trebui în plenul de guvernare să venim și cu un plan demografic, va trebui să dăm femeii alternativa ca ultima alegere a sa să fie avortul.” Pe de altă parte, în contextul campaniei electorale, George Simion a spus că ar dori organizarea unui referendum național pe tema dreptului la avort. El a subliniat că nu are în plan o interzicere a avortului, dar că își propune să deschidă o discuție mai largă despre acest subiect în societate. Acesta a susținut că referendumul ar oferi ocazia cetățenilor să-și exprime opinia cu privire la dreptul la avort și la măsuri care ar putea încuraja femeile să aducă pe lume copiii.
Toate aceste declarații au fost crticate de multe voci în mediul public și politic, care au văzut în unele inițiative încercări de a atrage alegători conservatori și de a propune politici care ar putea limita drepturile femeilor și ar putea duce la restricționarea treptată a accesului la avort.
Cum este reglementat avortul la nivel european
În Europa, avortul este permis în majoritatea țărilor, dar fiecare stat are propriile sale reglementări specifice și diferite limite de timp. În general, legislația europeană permite avortul la cererea femeii până la un anumit stadiu al sarcinii, cuprins între 10 și 24 de săptămâni, cu cerințe care variază de la consultări medicale, la perioade de reflecție și consimțământ parental pentru minore.
În țările cu reglementări liberale, cum ar fi Franța și Spania, avortul este legal până la 14 săptămâni fără alte condiții restrictive. Suedia permite avortul la cerere până la 18 săptămâni, iar Olanda are una dintre cele mai permisive limite, până la 24 de săptămâni, dar impune o perioadă de reflecție de 5 zile. Germania autorizează avortul până la 12 săptămâni, dar impune o consiliere obligatorie și o perioadă de așteptare de 3 zile.
Țări precum Italia, Austria și Elveția au restricții moderate, limitând avortul la primele 12 săptămâni, cu obligația consultării medicale sau a consilierii. În Belgia, există o perioadă de reflecție de 6 zile înainte de procedură.
Unele țări impun restricții severe. De exemplu, Polonia permite avortul doar în cazuri excepționale, cum ar fi amenințarea pentru viața mamei, incest sau viol, iar Irlanda permite avortul până la 12 săptămâni de sarcină în urma unei consultări obligatorii. Finlanda impune justificări medicale sau sociale și aprobarea de la doi medici pentru avortul până la 12 săptămâni.
Reglementarea avortului în România
În România, reglementarea avortului este în principal de natură penală și se limitează la cadrul Codului penal, deoarece nu există o legislație specială care să protejeze interesele femeilor în mod explicit. În prezent, Codul Penal stabilește condițiile și sancțiunile legate de întreruperea sarcinii, inclusiv cine poate efectua procedura și limitele legale în funcție de durata sarcinii.
Pentru a efectua legal un avort, intervenția trebuie să aibă loc într-o unitate medicală autorizată și să fie realizată de un medic specializat în obstetrică-ginecologie. Întreruperea voluntară a sarcinii este permisă până la 14 săptămâni de sarcină; după această perioadă, intervenția este permisă doar în scop terapeutic, dacă este necesară pentru protejarea sănătății sau a vieții mamei ori a fătului. Avortul fără consimțământul femeii este pedepsit sever, iar avortul efectuat de un medic în condiții neautorizate poate duce la interzicerea practicării profesiei.
Deși Codul Penal prevede pedepse pentru încălcările acestei reglementări, femeia însărcinată nu este sancționată penal dacă apelează la avort, întreruperea voluntară a sarcinii nefiind considerată infracțiune din partea acesteia.
Legislația în domeniul avortului (ne referim la Codul Penal) nu a mai fost modificată de când a intrat în vigoare, mai precis din anul 2009.
Vezi aici Codul Penal
Vezi aici alte articole despre avort
