În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 916/08.10.2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 537/02.07.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 08.10.2020) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) – (4) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 537/02.07.2020?
Art. 19 alin. (1) – (4) din Legea nr. 255/2010: (1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim.
(2) Cererea pentru plata despăgubirilor va conține numele și prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu și actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat. Cererea, împreună cu documentele doveditoare, originale și/sau copii legalizate, va fi depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.
(3) Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra imobilelor expropriate se face prin orice mijloace de probă admise de lege, inclusiv în zonele în care se aplică Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, cu modificările ulterioare, în funcție de modalitatea de dobândire a drepturilor – convențională, judiciară, legală, succesorală, înțelegând prin dobândire și constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul unor legi speciale.
- La cererea comisiei prevăzute la art. 18 solicitantul are obligația să completeze documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea, în termen de 15 zile de la solicitare. În caz contrar, comisia prevăzută la art. 18 va consemna într-un cont bancar deschis pe numele solicitantului despăgubirea, însă eliberarea acesteia se va face numai la data la care solicitantul își va dovedi dreptul, în condițiile prezentei legi.”
Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (3), potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu recunosc și posesorilor, ci doar titularilor de drepturi reale, îndreptățirea de a fi despăgubiți în caz de expropriere.
În acest sens s-a arătat că are calitatea de posesor al terenului expropriat de peste 30 de ani, însă în localitatea unde se află acesta lucrările de cadastrare nu sunt finalizate, situație care, față de art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, face ca o eventuală înscriere în cartea funciară să aibă doar efect de opozabilitate, și nu translativ de drept și, deci, să nu constituie dovada calității de proprietar.
S-a mai arătat că obligarea locuitorilor să suporte costurile extrem de ridicate ale lucrărilor de cadastrare în vederea înscrierii în cartea funciară echivalează cu discriminarea acestora în raport cu persoane care locuiesc în zone în care lucrările cadastrale s-au finalizat, iar costurile înscrierii sunt foarte mici. De asemenea s-a susținut că dacă nu s-ar admite că și posesorii sunt protejați de legile exproprierii s-ar ajunge ca bunurile să fie preluate de la aceștia în mod abuziv, în lipsa unei despăgubiri.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?
Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a observat că pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate este motivată din perspectiva situației juridice concrete a autorului acesteia generată de necesitatea dovedirii calității sale de titular al dreptului de proprietate sau al unui alt drept real asupra terenului expropriat pentru plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile de expropriere.
Autorul excepției de neconstituționalitate a considerat, în esență, că dispozițiile art. 19 alin. (1)-(4) din Legea nr. 255/2010 sunt neconstituționale, întrucât reglementează doar situația proprietarilor și a altor titulari de drepturi reale asupra imobilelor supuse procedurii exproprierii, nu și pe cea a posesorilor acestor terenuri.
Or, astfel formulate, susținerile autorului excepției nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci tind la modificarea textelor legale criticate prin extinderea sferei destinatarilor normei și la posesorii de imobile afectate de expropriere.
Însă aceasta este o operațiune ce intră în sfera atribuțiilor legiuitorului, potrivit art. 61 din Constituție.
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, iar CCR nu are competența de a modifica sau completa normele legale.
Pe de altă parte, stabilirea calității autorului excepției de neconstituționalitate în virtutea căreia folosea terenurile expropriate și acordarea despăgubirilor intră în competența instanței care judecă fondul cauzei, aceasta reprezentând o problemă de aplicare și interpretare a legii de către instanță, și nu una de constituționalitate a normei legale.
Distinct de acestea, CCR a reținut faptul că exproprierea reprezintă un mod de dobândire a proprietății publice prin transferul de proprietate de la o persoană fizică sau juridică, iar Constituția, prin art. 44 alin. (3), garantează dreptul de proprietate privată în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică și nu are în vedere posesia, ca stare de fapt, aceasta fiind protejată de lege și producând anumite efecte juridice potrivit Codului civil.
În ceea ce privește obiectul exproprierii, CCR a observat că art. 3 din Legea nr. 255/2010 precizează că pot fi expropriate bunurile imobile proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice și cele aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, iar sub aspectul părților între care se desfășoară procedura de expropriere art. 2 din lege prevede că expropriatorul este statul și unitățile administrativ-teritoriale, iar din dispozițiile art. 8 din lege rezultă că expropriatul este proprietarul bunului căruia îi sunt comunicate de către expropriator intenția de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate.
Proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea depunerii documentelor care să ateste dreptul de proprietate sau alt drept real pentru stabilirea unei juste despăgubiri.
Situația precară a persoanei vizate de măsura exproprierii nu este valorificată în sens negativ de legiuitor care a prevăzut că, în lipsa dovedirii calității de titular al dreptului real, expropriatorul va consemna despăgubirea într-un cont bancar pe numele solicitantului, sumă ce va fi eliberată la momentul dovedirii dreptului.
Această măsură se constituie într-o garanție în plus a protejării persoanelor vizate de măsura exproprierii.
Așadar, dovedirea calității de proprietar asupra imobilului expropriat este una dintre condițiile stabilite prin dispozițiile Legii nr. 255/2010, de esența exproprierii fiind dreptul de proprietate.
