Poate un furnizor de produse de lux să impună distribuitorilor unde să se vândă produsele sale?

O asemenea interdicție este adecvată și, în principiu, nu depășește ceea ce este necesar pentru păstrarea imaginii de lux a produselor.

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 06.12.2017 în cauza  C-230/16 .

 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat  în cadrul unui litigiu între Coty Germany GmbH, un furnizor de produse cosmetice de lux cu sediul în Germania, pe de o parte, și Parfümerie Akzente GmbH, distribuitor autorizat al produselor menționate, pe de altă parte, în legătură cu interdicția impusă acestuia din urmă, în cadrul unui contract de distribuție selectivă încheiat între Coty Germany și distribuitorii săi autorizați, de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet de produse contractuale.

 

Coty Germany vinde produse cosmetice de lux în Germania.

Ea comercializează anumite mărci din acest sector prin intermediul unei rețele de distribuție selectivă, pe baza unui contract de distribuție selectivă utilizat de asemenea de societățile care îi sunt afiliate. Acest contract este completat prin diferite contracte speciale, al căror obiect este organizarea rețelei menționate.

În contractul său de distribuție selectivă, Coty Germany își justifică sistemul de distribuție selectivă astfel: „caracterul mărcilor Coty Prestige impune o distribuție selectivă pentru a întreține imaginea de lux asociată acestor mărci”.

În această privință, punctele de vânzare ale  distribuitorilor autorizați trebuie să respecte anumite cerințe în ceea ce privește mediul, amenajarea și organizarea. În cadrul aprecierii îndeplinirii acestui criteriu, se ține seama în special de fațade, de amenajarea interioară, de pardoseli, de ziduri și de tavane, de mobilier, precum și de suprafața de vânzare și de iluminat și, în sfârșit, de impresia generală de ordine și de curățenie”.

În plus, cadrul contractual care leagă părțile conține o convenție suplimentară privind vânzarea pe internet, al cărei articol 1 alineatul 3 prevede că „depozitarului îi este interzis să utilizeze o altă denumire sau să implice o întreprindere terță care nu a fost autorizată”.

Parfümerie Akzente distribuie de mulți ani produsele Coty Germany, în calitate de distribuitor autorizat, atât prin punctele sale de vânzare fizice, cât și pe internet. Vânzarea pe internet are loc în parte prin intermediul propriului magazin online și în parte prin intermediul platformei „amazon.de”.

În urma intrării în vigoare a Regulamentului nr. 330/2010, Coty Germany a modificat contractele rețelei de distribuție selectivă, precum și  convenția suplimentară, prevăzând în clauza I alineatul 1 primul paragraf din aceasta că „depozitarul este autorizat să ofere și să vândă produsele pe internet, însă cu condiția ca această activitate de vânzare pe internet să fie realizată prin intermediul unei «vitrine electronice» a magazinului autorizat, iar caracterul luxos al produselor să fie păstrat”. În plus, clauza I alineatul 1 punctul 3 din convenția suplimentară menționată interzice în mod explicit utilizarea unei alte denumiri comerciale, precum și intervenția în mod vizibil a unei întreprinderi terțe care nu este depozitar autorizat al Coty Prestige.

Parfümerie Akzente a refuzat să semneze modificările aduse contractului de distribuție selectivă. Coty Germany a introdus o acțiune în fața instanței naționale de prim grad, pentru ca aceasta să interzică pârâtei din litigiul principal, în temeiul clauzei I alineatul 1 punctul 3 menționate, să distribuie produsele mărcii în litigiu prin intermediul platformei „amazon.de”.

Prin hotărârea din data de 31.07.2014, instanța amintită a respins această acțiune. Ea a apreciat -printre altele- că obiectivul păstrării unei imagini de prestigiu a mărcii nu poate justifica instituirea unui sistem de distribuție selectivă care restrânge, în principiu, concurența. Această clauză constituia de asemenea, potrivit instanței menționate, o restricție gravă în sensul articolului 4 litera (c) din Regulamentul nr .330/2010.

Instanța națională  a mai apreciat că o asemenea interdicție generală nu era necesară, întrucât existau alte mijloace la fel de adecvate, dar care restrâng concurența într-o mai mică măsură, precum aplicarea unor criterii calitative specifice pentru platformele terțe.

Coty Germany a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța națională de prim grad la Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main, Germania).

Întrucât a avut îndoieli  asupra legalității dispoziției contractuale existente între cele două părți în litigiu în raport cu dreptul Uniunii în domeniul concurenței, Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main, Germania) a solicitat CJUE să se pronunțe în această privință.

Astfel, Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE mai multe întrebări preliminare.

 

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

 

Prin hotărârea pronunțată la 06.12.2017, CJUE, făcând trimitere la jurisprudența sa constantă, a precizat mai întâi că un sistem de distribuție selectivă de produse de lux care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse nu încalcă interdicția privind înțelegerile prevăzută de dreptul Uniunii, în măsura în care sunt respectate condițiile următoare: (i) alegerea revânzătorilor trebuie să fie făcută în funcție de criterii obiective de natură calitativă, stabilite în mod uniform în raport cu toți revânzătorii potențiali și aplicate în mod nediscriminatoriu, și (ii) criteriile definite nu trebuie să depășească ceea ce este necesar.

CJUE a amintit în acest context, în ceea ce privește calitatea produselor de prestigiu, că aceasta nu rezultă numai din caracteristicile lor materiale, ci și din alura și din imaginea de prestigiu care le conferă o impresie de lux. Această impresie constituie un element esențial al produselor respective, întrucât ele pot fi deosebite astfel de către consumatori de alte produse similare. Prin urmare, o atingere adusă acestei impresii de lux poate afecta însăși calitatea produselor respective.  

În continuare, CJUE a constatat că interdicția privind înțelegerile prevăzută de dreptul Uniunii nu se opune unei clauze contractuale precum cea în discuție, care interzice distribuitorilor autorizați dintr-un sistem de distribuție selectivă de produse de lux – care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse – să recurgă în mod vizibil la platforme terțe pentru vânzarea pe internet a produselor în cauză, dacă sunt respectate condițiile următoare: (i) această clauză trebuie să urmărească să păstreze imaginea de lux a produselor în cauză, (ii) trebuie să fie stabilită în mod uniform și aplicată în mod nediscriminatoriu și (iii) trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit. Oberlandesgericht are competența de a verifica dacă aceasta este situația.

Astfel, este cert că clauza contractuală în discuție urmărește păstrarea imaginii de lux și de prestigiu a produselor Coty. Pe de altă parte, din dosarul prezentat CJUE reiese că Oberlandesgericht consideră că această clauză este obiectivă și uniformă și se aplică fără discriminare în privința tuturor distribuitorilor autorizați.

În plus, potrivit CJUE, interdicția impusă de un furnizor de produse de lux distribuitorilor săi autorizați de a recurge în mod vizibil la platforme terțe pentru vânzarea pe internet a acestor produse este adecvată pentru păstrarea imaginii de lux a produselor în cauză.

Această interdicție nu pare nici să depășească ceea ce este necesar pentru păstrarea imaginii de lux a produselor. În special, având în vedere lipsa unei relații contractuale între furnizor și platformele terțe care să îi permită acestuia să pretindă platformelor amintite respectarea condițiilor de calitate pe care le-a impus distribuitorilor săi autorizați, permisiunea acordată distribuitorilor de a recurge la astfel de platforme, cu condiția ca acestea din urmă să îndeplinească unele cerințe de calitate predefinite, nu poate fi considerată ca fiind la fel de eficientă ca interdicția în litigiu.

În sfârșit, în ipoteza în care Oberlandesgericht ar concluziona că, în principiu, clauza în litigiu intră sub incidența interdicției privind înțelegerile prevăzute de dreptul Uniunii, CJUE a observat că nu este exclus ca această clauză să poată beneficia de o exceptare pe categorii.

Astfel, în împrejurări precum cele în discuție în speță, interdicția în litigiu de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet nu constituie nici o restrângere a numărului clienților, nici o restrângere a vânzărilor pasive către utilizatorii finali, restricții care, întrucât riscă să producă efecte anticoncurențiale grave, sunt excluse de la bun început de la beneficiul unei exceptări pe categorii.

 

 
Ai nevoie de Regulamentul nr. 330/2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene?  Îl poți obține apăsând AICI!