16 Decembrie, 2019

Plângere contravențională. Este scutită de plata taxei de timbru contestația în anulare formulată în această materie?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 663 din 09.08.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 378 din 28.05.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 09.08.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. 

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 19 și art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu referire la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textelor legale menționate de CCR în Decizia nr. 378/28.05.2019? 

Art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: “În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.”;

- Art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: “- Articolul 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

- Art. 36: Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.”

- Art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, forma în vigoare înainte de modificarea prin art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, avea următorul cuprins: “Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.” 

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? 

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a arătat că a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei contestații în anulare, solicitând anularea deciziei civile prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat în mod nefavorabil plângerea sa contravențională, formulată în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu.

A menționat, astfel, că în sarcina sa a fost stabilită obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei, potrivit art. 19 și art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, obligație pe care refuză să o îndeplinească. Acesta a arătat că cererea (contestație în anulare) este scutită de plata taxei judiciare de timbru, întrucât plângerea contravențională a fost formulată anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care a modificat art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, când asemenea litigii contravenționale erau scutite de la plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care consideră că reglementarea criticată este neconstituțională și contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. 

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? 

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 135/20.03.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479/11.06.2018, Decizia nr. 124/03.03.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329/28.04.2016, Decizia nr. 232/19.04.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505/05.07.2016, Decizia nr. 429/09.06.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597/07.08.2015, Decizia nr. 792/17.11.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27/14.01.2016, sau Decizia nr. 530/09.10.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888/05.12.2014.

Prin aceste decizii, CCR a statuat în sensul conformității prevederilor de lege criticate cu Legea fundamentală și a reținut că în materie contravențională, potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, “plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei“, aceste cereri nemaifiind scutite de taxa judiciară de timbru, astfel cum era statuat în art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în forma sa inițială. CCR a învederat că taxa instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este însă una fixă și nu depinde în niciun fel de tipul contravenției împotriva căreia se depune plângerea și nici de cuantumul amenzii, așa încât o atare soluție legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare.

De altfel, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 510/05.12.2013, din examinarea evoluției legislative a prevederilor criticate rezultă că legiuitorul a instituit o excepție de la regula generală, art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în forma sa inițială având următorul cuprins: “Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.” Ulterior, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365/30.05.2012, art. 36 a fost completat în sensul că, “În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”, iar prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost modificat, prevăzându-se că “Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege“.

CCR a reținut că noul cadru normativ referitor la taxele judiciare de timbru, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, a fost instituit avându-se în vedere modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil și reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Referitor la prevederile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin jurisprudența citată, CCR a constatat că, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei, fiind așadar o taxă fixă. CCR a apreciat că o atare soluție legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare.

În acest context, CCR a reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind astfel justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut – Hotărârea din 28.05.1985, pronunțată în Cauza A. împotriva Regatului Unit, paragraful 57.

În speță, CCR a reținut că cererea având ca obiect o contestație în anulare are o identitate proprie, fiind o cerere nou-introdusă după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fiind deci supusă regulilor de taxare instituite de acest act normativ, chiar dacă plângerea contravențională și, ulterior, recursul împotriva hotărârii primei instanțe erau scutite de plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, anterior modificării lor prin art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. CCR a subliniat, totodată, că, potrivit art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, astfel încât, în acest context, este de competența instanței de judecată să stabilească cadrul în care se desfășoară procesul și aplicarea în timp a normelor legale cauzei deduse judecății.

Ai nevoie de Decizia nr. 378/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

 comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu