Permisul auto provizoriu

La 17 aprilie 2015, dl. I. “pârâtul” a promovat probele examenului de conducere în Franţa, unde îşi are reşedinţa. El a obţinut astfel dreptul de a conduce vehicule din categoria B. În Franţa, permisul de conducere final nu se eliberează imediat. Eliberarea sa poate să dureze mai multe săptămâni sau luni. Prin urmare, după promovarea probelor, pârâtul a primit un certificat temporar (Certificat d’Examen du Permis de Conduire, denumit în continuare „CEPC”).

Aproximativ o lună mai târziu, la 15 mai 2015, pârâtul a fost oprit în timp ce conducea un automobil în Kehl (Germania). Acesta nu a putut prezenta un permis de conducere german valabil. El a prezentat însă certificatul său temporar – CEPC, împreună cu un document oficial de identificare.

Procurorul din Offenburg a acuzat pârâtul de infracţiunea de conducere fără drept a unui autovehicul. Certificatul său temporar era valabil doar pe teritoriul Franţei şi nu a fost recunoscut ca un document care conferă în mod valabil dreptul de a conduce în Germania potrivit dreptului german.

Procurorul a iniţiat o procedură în vederea pronunţării unei hotărâri penale împotriva pârâtului la instanţa de prim grad de jurisdicţie, Tribunalul Districtual Kehl.. Această instanţă a avut îndoieli în legătură cu compatibilitatea eventualei condamnări penale cu o serie de dispoziţii din dreptul Uniunii. Instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească dacă, din perspectiva dreptului Uniunii, pârâtul avea sau nu avea de fapt dreptul să conducă în Germania. Dacă acest mijloc de probă a dreptului de conducere trebuie să fie recunoscută şi, prin urmare, nu a fost comisă nicio infracţiune, instanţa de trimitere întreabă dacă situaţia care face obiectul prezentei cauze poate să constituie totuşi o contravenţie.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

Astfel, Tribunalul Districtual Kehl a adresat Curţii următoarele întrebări preliminare:

• „1) Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din Directiva 2006/126 sau articolele 18, 21, 45, 49 şi 56 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care refuză recunoaşterea dreptului de a conduce dobândit într-un alt stat membru, în special dacă acest drept a fost dobândit în conformitate cu prevederile Directivei 2006/126?
• 2) Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din Directiva 2006/126 sau articolele 18, 21, 45, 49 şi 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr‑un stat membru care refuză recunoaşterea unui act de legitimare care a fost eliberat de alt stat membru titularului dreptului de a conduce dobândit în acest din urmă stat membru în conformitate cu prevederile Directivei 2006/126, chiar dacă acest stat membru a limitat valabilitatea în timp a acestui act de legitimare şi doar pentru propriul teritoriu naţional, iar, în plus, acest act de legitimare nu îndeplineşte cerinţele privind modelul de permis de conducere prevăzute de cea de Directiva 2006/126?
• 3) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: dreptul Uniunii Europene, în special articolul 2 din Directiva 2006/126 sau articolele 18, 21, 45, 49 şi 56 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru care sancţionează penal fapta de a conduce un autovehicul fără dreptul de a conduce, deşi conducătorul auto a dobândit acest drept într-un alt stat membru cu respectarea prevederilor Directivei 2006/126, însă fără a putea dovedi acest lucru cu ajutorul unui act de legitimare care să corespundă modelului de permis de conducere prevăzut de Directiva 2006/126?
• 4) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr-un stat membru – în care permisul de conducere se înmânează de regulă candidatului imediat după promovarea probei practice -, care sancţionează contravenţional fapta de a conduce un autovehicul în condiţiile în care conducătorul autovehiculului, care a dobândit într-un alt stat membru dreptul de a conduce în conformitate cu cerinţele Directivei 2006/126, nu are asupra lui un permis de conducere definitiv pentru a-şi putea dovedi dreptul de a conduce autovehicule, deoarece, din cauza particularităţilor procedurale privind eliberarea permisului de conducere definitiv din acest stat membru, străine de conducătorul autovehiculului, nu i s-a eliberat un astfel de permis, având însă asupra sa un certificat oficial privind îndeplinirea condițiilor necesare în vederea dobândirii dreptului de a conduce?”

Prin procedura CJUE, înainte de soluţionare, întrebările sunt analizate de avocatul general care înaintează Curţii un punct de vedere. Opinia acestuia nu este obligatorie, dar, prin documentarea aprofundată realizată, ajută Curtea la formularea răspunsului final.

Fară a intra în detaliile de analiză, iată ce a propus avocatul general Curţii de Justiţie ca soluţie la întrebările preliminare primite din partea instanţei naţionale germane:

• Articolul 2 din Directiva nr. 126/2006 privind permisele de conducere nu poate fi interpretat în sensul că impune statelor membre să recunoască alte acte de legitimare care atestă obţinerea dreptului de a conduce în alt stat membru decât cele care îndeplinesc cerinţele din directiva în cauză.
• Articolele 18 şi 21 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că se opun sancţionării penale de către un stat membru a faptei de a conduce un autovehicul atunci când conducătorul auto a obţinut dreptul de a conduce în alt stat membru cu respectarea prevederilor Directivei 2006/126 dar, pentru motive administrative independente de voinţa sa, nu poate să prezinte, în cazul unui control, un document în acest sens care să respecte cerinţele directivei respective.”