Din 7 februarie este în vigoare, în România, Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaţionale, reglementarre care se aplică, între alţii, angajatorilor.
În Austria, legea similară a ridicat – din partea unui contribuabil – probleme pentru a căror soluţionare instanţa naţională a adresat întrebări preliminare la CJUE pentru a se stabili concordanţa cu reglementările Uniunii Europene.
În procedura de pregătire a soluţionării cauzei,, Avocatul General a prezentat Curţii concluziile sale la întrebările preliminare a căror problemă centrală este aceea de a şti dacă se poate vorbi despre o discriminare indirectă a bărbaților, principalii beneficiari ai unor pensii deosebit de ridicate în comparație cu femeile, care primesc în medie pensii mult mai mici, printr-o reglementare națională care introduce, printre altele, o contribuție care se aplică „pensiilor speciale” deosebit de ridicate pentru a garanta finanțarea pensiilor.
Pentru a asigura finanțarea pe termen lung a drepturilor de pensie, legiuitorul austriac a introdus, începând cu sfârșitul anilor 1990, diferite reforme. Astfel, pe lângă sistemul public de asigurări de pensii și de pensii pentru funcționari, acordurile privind pensiile ocupaționale sub forma așa-numitelor prestații definite asumate direct de unele întreprinderi controlate de stat pot afecta indirect finanțele publice. Prin aceste acorduri, o întreprindere se angajează în mod direct să plătească lunar beneficiarului, după pensionare, o sumă prestabilită. Prin urmare, obligațiile întreprinderilor publice de a plăti sume deosebit de ridicate afectează veniturilor publice pentru că conduc la plata unor dividende mai reduse către acționarii acestora.
Reclamantul din litigiul principal beneficiază de o astfel de pensie ocupațională sub formă de prestații definite directe din partea unei întreprinderi cu participație majoritară de stat. Începând cu anul 2015, fostul său angajator reține, pe de o parte, o așa-numită contribuție de garantare a pensiei din pensia sa ocupațională. Pe de altă parte, în cadrul reformei pensiilor efectuate în anul 2018, întreprinderilor controlate de stat li s-a interzis să procedeze la majorarea anuală, stabilită prin contract, a acestor pensii ocupaționale, în cazul în care venitul total al beneficiarului depășește un anumit nivel.
Întrucât reglementările descrise afectează în mai mare măsura bărbații decât femeile și în mai mare măsură persoanele vârstnice decât tinerii, reclamantul consideră că acestea sunt discriminatorii și, prin urmare, contrare dreptului Uniunii. Așadar, în prezenta procedură, Curtea va avea sarcina de a stabili dacă directivele antidiscriminare și dispozițiile cartei, în special articolele 20 și 21 din aceasta, se opun unor astfel de reglementări naționale.
Situația de fapt și procedura preliminară
– Reclamantul din litigiul principal este un fost angajat al NK, pârâta din litigiul principal (denumită în continuare „pârâta”). Pârâta este o societate pe acțiuni cotată la bursă, în cadrul căreia landul Austria Inferioară deține o participație majoritară de 51 %.
– La 2 martie 1992, pe durata raportului său de muncă, reclamantul a încheiat un contract de pensie cu pârâta, care cuprinde o prestație definită directă. Acesta reprezintă un angajament unilateral al angajatorului de a plăti direct lucrătorului, după încetarea raportului de muncă, o pensie ocupațională de o anumită valoare, finanțată din provizioanele întreprinderii. Contractul reclamantului conține, în plus, o așa-numită clauză de indexare,, potrivit căreia cuantumurile care trebuie plătite se majorează în fiecare an cu același procent cu care se majorează salariile celei mai înalte clase salariale prevăzute de contractul colectiv aplicabil angajaților pârâtei.
– La 1 aprilie 2010, reclamantul s-a pensionat și beneficiază, în acest temei, de diferite pensii. Începând cu 17 decembrie 2010, pârâta îi plătește acestuia, printre altele, o pensie ocupațională în temeiul prestațiilor definite directe ale acesteia din 2 martie 1992.
– De la 1 ianuarie 2015, pârâta reține o parte din aceasta cu titlul de contribuție de garantare a pensiei, în conformitate cu articolul 24a din NÖ Landes- und GemeinschaftsbezügeG.
– În plus, pârâta nu a majorat, în anul 2018, suma care trebuia plătită în temeiul clauzei de indexare a valorii, aceasta fiind afectată de dispozițiile PAG 2018, în special de noul articol 711 alineatul (6) din ASVG, care prevede că anumite drepturi de pensie nu trebuie majorate, în cazul în care venitul total din pensii al unei persoane depășește suma de 4 980 de euro.
– Reclamantul se îndreaptă, în litigiul principal, împotriva reținerii contribuțiilor de garantare a pensiei și a neefectuării ajustării pensiei sale ocupaționale în anul 2018. Acesta susține în esență că reglementările naționale pe care se întemeiază cele două măsuri îl discriminează pe motive de sex, vârstă și avere, fiind contrare Directivelor privind egalitatea de tratament, precum și Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, reglementările naționale ar determina, înainte de toate, reduceri ale pensiilor deosebit de ridicate care decurg din vechile contracte și ar afecta mai mult bărbații decât de femei.
– În acest context, Landesgericht Wiener Neustadt (Tribunalul Regional Wiener Neustadt), sesizat cu litigiul, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții întrebări preliminare, al căror conţinut nu îl mai reluăm întrucât se regăseşte în răspunsurile pe care, în faza actuală de procedură, Avocatul general le-a formulat ca propuneri pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Iată soluţiile propuse, pe care le prezentăm fără mai intra în detaliile de motivare.
1) Articolul 4 al doilea paragraf și articolul 5 litera (c) din Directiva nr. 54/2006 (privind punerea în aplicare a principiului șanselor egale și al egalității de tratament între femei și bărbați în materie de încadrare în muncă și de muncă) trebuie interpretate în sensul că pot să se opună, în principiu, unor dispoziții naționale care prevăd, pentru beneficiarii de pensii ocupaționale sub forma unor prestații definite directe ale unor întreprinderi controlate de stat, reținerea unei contribuții de garantare a pensiei sau excluderea majorării prevăzute contractual a drepturilor lor, atunci când aceste drepturi depășesc un anumit cuantum stabilit prin lege. Aceasta presupune însă ca procentul persoanelor de un anumit sex ale căror drepturi depășesc acest cuantum din numărul total al persoanelor de acel sex care au dreptul la tipul respectiv de pensie ocupațională să fie semnificativ mai mare decât procentul corespunzător al persoanelor de celălalt sex, iar această împrejurare să nu poată fi justificată printr-un motiv obiectiv, străin de orice discriminare pe motive de sex.
2) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva nr. 78/2000 (de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă) trebuie să fie interpretat în sensul că dispozițiile naționale care prevăd, pentru beneficiarii de pensii ocupaționale de un anumit tip, care depășesc un plafon stabilit prin lege, reținerea unei contribuții de garantare a pensiei sau excluderea majorării prevăzute contractual a drepturilor lor nu reprezintă o discriminare indirectă pe motive de vârstă în sensul acestei dispoziții, în cazul în care tipul respectiv de pensii ocupaționale nu a mai fost încheiat începând cu o anumită dată și, prin urmare, beneficiarii altor tipuri de pensii ocupaționale, încheiate ulterior, nu intră sub incidența acestor dispoziții.
3) Articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că stabilirea modalităților de acordare a pensiilor ocupaționale care intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2006/54 și 2000/78 constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în cazul în care prin aceasta se instituie o discriminare care necesită o justificare în sensul acestor directive.
4) Articolul 16 din cartă trebuie interpretat în sensul că o restricție privind libertatea angajatorului de a conveni remunerația aferentă prestației de muncă a unui lucrător trebuie considerată justificată atunci când, respectând principiul proporționalității, aceasta este necesară și răspunde efectiv unui obiectiv de interes general, precum menținerea finanțării sistemelor de pensii. Același lucru este valabil în cazul limitării folosinței proprietății unui lucrător în sensul articolului 17 alineatul (1) din cartă, operată prin reținerea unei părți dintr-un drept la pensie ocupațională, atunci când acest drept depășește un anumit prag, iar cuantumul sumei care trebuie plătite depinde de cuantumul dreptului.
5) Articolul 47 din cartă trebuie să fie interpretat în sensul că nu impune ca, în ordinea juridică a unui stat membru, să se prevadă o cale de atac autonomă prin care se urmărește, cu titlu principal, examinarea compatibilității dispozițiilor naționale cu dreptul Uniunii, atunci când alte căi de atac, care nu sunt mai puțin favorabile decât cele prevăzute de dreptul național, permit examinarea prealabilă a acestei compatibilități.
Concluziile Avocatului general prezentate Curţii de Justiţie a UE, la 7 mai 2020, în Cauza C-223/19 YS împotriva NK – cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht Wiener Neustadt (Tribunalul Regional Wiener Neustadt, Austria)
