Pensii militare de stat. Se încalcă principiul drepturilor câștigate?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.  4/04.01.2021 a fost publicată Decizia CCR nr.   343/11.06.2020   și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 04.01.2021) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că  dispozițiile art. 59 și ale art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Care este conținutul textelor legale menționate de CCR în Decizia nr.   343/11.06.2020?

Obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 59 și ale art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, așa cum au fost modificate de dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648/07.08.2017.

Art. 59 din Legea nr. 223/2015 :„Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.”;

Art. 60 din Legea nr. 223/2015:„La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei”.

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?

Autorul excepției a considerat că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) care impun obligația respectării standardelor de calitate a legii, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a arătat că prevederile criticate sunt contradictorii, deoarece stabilesc, deopotrivă, indexarea pensiilor și plafonarea acestora la media soldelor nete.

De asemenea, autorul a apreciat că se încalcă principiul drepturilor câștigate și neretroactivitatea legii, deoarece actualizarea pensiei prin raportare la soldele militarilor activi este un drept câștigat care nu poate fi desființat printr-o lege ulterioară decât în mod retroactiv și cu încălcarea art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Cu referire la criticile raportate la art. 16 din Constituție, autorul a considerat că sunt discriminați pensionarii militari pensionați după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 față de cei pensionați anterior acestei date, în condițiile în care unii dintre aceștia din urmă, deși au avut aceleași atribuții sau inferioare, au dobândit o pensie mai mare decât cea a categoriei din care face parte și autorul excepției. În plus, discriminarea subzistă și pentru că ambele categorii de pensionari au beneficiat de aceleași condiții de muncă, au avut aceleași obligații și aceeași remunerare, corespunzătoare vechimii și atribuțiilor. Legiuitorul, potrivit art. 53 din Constituție, nu își poate exercita în mod discreționar dreptul de a modifica politicile în materie de pensii, aplicându-le doar unor categorii de persoane, ci doar prin aplicarea, în mod egal, tuturor. Astfel, evoluția actelor normative nu poate fi un argument care să influențeze dreptul la pensie și să creeze discriminări între persoane care au desfășurat activități în condiții similare.

De asemenea, prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, așa cum au fost modificate de art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin eliminarea actualizării pensiei militare, îi discriminează pe pensionarii militari față de pensionarii din sistemul public.

O ultimă critică întemeiată pe art. 16 din Constituție constă în susținerea că prevederile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, așa cum au fost modificate de art. VII pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, îi discriminează pe pensionarii Ministerului Afacerilor Interne față de alte categorii de pensionari și încalcă principiul egalității prevăzut de art. 2 din Legea nr. 223/2015. Au fost invocate cele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 20/02.02.2000 cu privire la rațiunile instituirii pensiilor militare, precum și la tratamentul diferențiat al cadrelor militare permanente și al altor categorii socioprofesionale.

Cu referire la încălcarea dreptului de proprietate privată, autorul excepției a evocat jurisprudența Curții Europeană a Drepturilor Omului care a decis că prestațiile sociale sunt protejate indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.

În sfârșit, autorul excepției a considerat că justificările oferite de Guvern în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, precum și gestionarea defectuoasă a resurselor bugetare nu pot fi opuse dreptului la pensie, în sensul diminuării cuantumului acesteia și principiului egalității în drepturi.

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut, cu referire la pretinsul caracter contradictoriu al normelor criticate, că art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 vizează două situații diferite și, ca atare, nu pot fi în contradicție. Astfel, art. 59 din Legea nr. 223/2015 se referă la indexarea pensiilor de serviciu deja stabilite, în conformitate (și) cu prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, indexarea reprezentând o măsură legală de protejare a pensiilor de serviciu față de efectele pe care le poate avea inflația asupra valorii reale a acestora, în vreme ce art. 60 din Legea nr. 223/2015 constituie expresia opțiunii statului de a nu permite ca o pensie de serviciu să aibă o valoare mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

Cu referire la pretinsa retroactivitate și încălcare a principiului drepturilor câștigate, CCR a observat că, în Decizia nr. 810/05.12.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172/02.03. 2020, paragraful 51, a evocat Decizia nr. 375/06.07.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591/08.07.2005, în care a statuat că, în temeiul prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are dreptul și obligația să stabilească criteriile și condițiile concrete ale exercitării dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul și de actualizare a cuantumului pensiei. Prin aceeași decizie, CCR a reținut că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare.

Mai departe, în ceea ce privește criticile formulate în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituție, CCR reiterează jurisprudența sa constantă potrivit căreia deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (a se vedea paragraful 50 al Deciziei nr. 810/05.12.2019, precitată).

De asemenea, cu privire la pretinsa discriminare a pensionarilor militari față de pensionarii din sistemul public, CCR a stabilit, în Decizia nr. 863/17.12.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644/22.07.2020, paragraful 111, că, formulându-se astfel de critici, se ignoră deosebirea conceptuală majoră dintre natura pensiilor de serviciu, pe de o parte, și, pensiile contributive, pe de altă parte. Tocmai pentru că natura pensiilor este diferită, este improprie situarea beneficiarilor pensiilor de serviciu militare în aceeași categorie cu beneficiarii pensiilor contributive.

Aplicând acest considerent de principiu la criticile formulate în prezenta cauză, CCR reține caracterul neîntemeiat al pretinsei discriminări a titularilor pensiilor de serviciu față de pensionarii din sistemul public, reglementate de Legea nr. 263/2010, din perspectiva modului de actualizare a pensiilor celor două categorii, câtă vreme între acestea subzistă diferențe suficient de relevante încât să nu impună reglementarea unui tratament juridic asemănător din partea statului.

Autorul a mai arătat că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. CCR a reținut că, în Decizia de admisibilitate pronunțată în 6 iulie 2005 în Cauza Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a stabilit echivalența de tratament între prestațiile oferite de stat în temeiul contribuțiilor realizate și prestațiile statale de natura pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015. Echivalența stabilită în decizia amintită vizează prestații sociale cu un accentuat caracter social și se referă la faptul că, odată ce statul a prevăzut în legislația sa un drept de asemenea natură, necondiționat de realizarea unei contribuții, atunci titularii acestei din urmă prestații sociale dețin un bun în înțelesul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție la fel ca acele persoane care sunt îndreptățite la prestația socială a statului în temeiul contribuției realizate. Prin Decizia nr. 20/02.02.2000, ale cărei considerente au fost reluate recent în Decizia nr. 153/06.05.2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489/10.06.2020, paragraful 98, CCR a statuat că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Or, câtă vreme pensiile de serviciu nu au un caracter esențialmente social, rezultă că și această critică este neîntemeiată.

În ceea ce privește argumentul că justificările oferite în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 încalcă dreptul la pensie și sunt discriminatorii, CCR a reținut, consecvent cu jurisprudența sa constantă, că legiuitorul are dreptul și obligația să stabilească criteriile și condițiile concrete ale exercitării dreptului la pensie. Evident, în exercitarea acestei competențe, legiuitorul delegat este ținut de toate exigențele impuse de către art. 115 din Constituție, în particular de alineatul (6) al acestuia, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență […] nu pot afecta […] drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție […]”.

De altfel, cu referire la preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în Decizia nr. 687/31.10.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155/26.02.2020, paragrafele 34 și 35, CCR a reținut că în nota de fundamentare a acesteia au fost invocate două considerente pentru emiterea acestui act normativ. Astfel, Guvernul a invocat necesitatea atenuării discrepanțelor existente între diferite categorii de pensionari, „determinate de cuantumul pensiilor de serviciu care este vădit mai mare față de pensia medie din sistemul public de pensii, sistem care are la bază, printre altele, principiul contributivității, al solidarității și egalității de tratament între asigurații sistemului”. În același timp, Guvernul a arătat că „în condițiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede creșteri anuale semnificative ale salariilor, neadoptarea prezentului act normativ, astfel încât actualizarea pensiilor de serviciu să nu se mai realizeze în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate, ar produce efecte negative considerabile asupra bugetului de stat, din care sunt suportate”. Analizând aceste aspecte, CCR a apreciat că, în contextul în care o modificare legislativă de amploare, așa cum este cea determinată de adoptarea unei noi legi-cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, este susceptibilă să determine un impact bugetar semnificativ, ce reclamă adoptarea unor măsuri urgente menite să prevină apariția unor consecințe negative considerabile asupra bugetului de stat, aceasta poate fi privită ca o situație ce are caracter extraordinar, în sensul reținut în jurisprudența CCR.

Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.