În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 45/15.01.2021 a fost publicată Decizia CCR nr.  702/06.10.2020   și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 15.01.2021) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor. Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că  dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 702/06.10.2020? Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, așa cum au fost modificate prin dispozițiile art. 40 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: Art. 28 alin. (1) lit. e)  din Legea nr. 223/2015:"(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ:[...] - e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă." Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a susținut, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (3), art. 47 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens, a arătat că potrivit art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, prima orară de zbor este exclusă din soldele lunare brute realizate. Or, personalul aeronautic militar și civil a beneficiat totdeauna de indemnizația/prima orară de zbor ca parte componentă a salarizării sale speciale. Acest aspect rezultă atât din Statutul personalului aeronautic din aviația militară a României, aprobat prin Legea nr. 35/1990 (art. 8, art. 31 și anexa nr. 3 pct. 1), cât și prin art. 42 lit. e) din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România. Comparând anexele nr. 3 și nr. 4 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se observă că personalul aviatic militar avea drepturi specifice cu caracter permanent, drepturi care erau parțial diferite față de personalul din marina militară care beneficia, prin asemănare, de drepturi specifice incluse în salariu. Diminuarea bazei de calcul a pensiei militare recalculate prin eliminarea unui spor permanent, în speță prima orară de zbor, nu are o justificare rezonabilă și creează discriminare între aviația militară și marina militară. Chiar dacă denumirea de "primă" ar conduce la ideea că această componentă a salariului ar fi fost acordată ocazional, în realitate este vorba de un drept salarial cu caracter permanent plătit pentru efectuarea lunară a unui număr de ore de zbor cerute de reglementările specifice. Autorul excepției a susținut și că, prin excluderea primei de zbor de la stabilirea/recalcularea drepturilor de pensie, se aduce atingere unui drept câștigat, intrat în patrimoniul pensionarului, astfel că se încalcă art. 44 din Constituție și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a constatat că o primă critică invocată de autorul acesteia are în vedere tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor între personalul aeronautic din aviația militară și personalul din subunitățile și unitățile marinei militare sub aspectul dreptului de a beneficia de includerea în baza de calcul al pensiei a unor prime. Astfel, autorul excepției a susținut că prima de zbor este echivalentă primei de ambarcare, astfel că este discriminatorie excluderea primei de zbor de baza de calcul al pensie. Față de această critică, CCR a reținut că, prin Decizia nr. 349/22.05.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722/22.08.2018, paragraful 21, a reținut că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, "cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. [...]". Aceste prevederi au fost interpretate în jurisprudența CCR în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului "atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor [...]. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor" (a se vedea în acest sens Decizia nr. 736/24.10.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4/04.01.2007). Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, CCR a apreciat, la paragraful 22 al Deciziei nr. 349/22.05.2018, precitată, că dispozițiile de lege criticate, care stabilesc veniturile în funcție de care se calculează baza de calcul al pensiei militare de serviciu, nu constituie o restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale invocate de autorul excepției. Așa cum a reținut însă CCR în Decizia nr. 395/14.06.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639/19.08.2016, paragraful 16, legiuitorul, reglementând condițiile de acordare a pensiilor și modul de calcul al acestora, este ținut să respecte prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi care impun un tratament juridic identic pentru persoane aflate în situații identice. Examinând situația celor două categorii de personal militar comparate de autorul excepției, CCR a reținut că, din analizarea dispozițiilor anexei nr. 3 la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347/22.07.1999, dar și reglementările în materie care s-au succedat ulterior, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762/09.11.2009, Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877/28.12.2010 și, în prezent, anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492/28.06.2017, personalul aeronavigant definit la art. 8, 17 și 31 din Legea nr. 35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviația militară a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134/05.12.1990, a beneficiat în mod constant de aceleași prime, respectiv prima de clasificare, prima orară de zbor, prima de parașutare și prima specială pentru încercarea, recepția și verificarea în zbor a tehnicii aeronautice. Prima de zbor se plătește în funcție de durata misiunii de zbor rezultată din registrele de cronometraj. [art. 32 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017]. Din conținutul acelorași acte normative, CCR a constatat că personalul navigant de marină a beneficiat de o indemnizație de ambarcare care, în reglementarea Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii-cadru nr. 153/2017, a fost transformată în primă de ambarcare. Acest drept bănesc are două componente, după cum navele se află în baza lor permanentă, respectiv navele se deplasează din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni. În acest sens, art. 42 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că: "Personalul din subunitățile și unitățile marinei militare, ambarcat pe nave de suprafață, are dreptul la o primă de ambarcare, astfel:

1. a) pe timpul cât navele se află în baza lor permanentă:

(i) personalul militar și personalul civil - 15% din solda de funcție/salariul de bază; (ii) elevii și studenții instituțiilor de învățământ pentru formarea personalului militar - 10% din solda de funcție minimă cuvenită unui soldat gradat profesionist;

1. b) pe timpul cât navele se deplasează din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni, pe lângă drepturile prevăzute la lit. a), mai beneficiază de:

(i) personalul militar și personalul civil - 15% din solda de funcție/salariul de bază; (ii) elevii și studenții instituțiilor de învățământ pentru formarea personalului militar - 10% din solda de funcție minimă cuvenită unui soldat gradat profesionist." CCR a observat că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015 cuprind în baza de calcul al pensiei doar prima de ambarcare acordată pe timpul cât navele se află în baza lor permanentă, dar nu și pentru timpul cât navele se deplasează din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni. Prin urmare, dispozițiile de lege amintite se referă la dreptul bănesc acordat pentru a compensa caracterul restrictiv, pe un termen mai lung, al drepturilor individuale ca urmare a ambarcării pe o navă - motiv pentru care se apreciază că, inițial, legiuitorul a calificat acest drept ca indemnizație - și nu se referă la drepturile bănești ce caută să compenseze caracterul solicitant și riscant presupus de activitatea din timpul deplasării navelor din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni. Or, CCR a apreciat că, în măsura în care prima orară de zbor ar putea fi comparată cu prima de ambarcare, ar corespunde componentei aferente timpului deplasării navelor din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni și nu celei aferente timpului când navele se află în baza lor permanentă. Așa cum s-a reținut și mai sus însă, prima de ambarcare acordată personalului din marina militară pe timpul deplasării navelor din baza lor permanentă pentru instrucții, aplicații sau alte misiuni nu este inclusă în baza de calcul al pensiei potrivit art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, astfel că, raportat la situația personalului aeronavigant din aviația militară, nu se poate susține că legiuitorul a instituit un tratament juridic diferit pentru situații identice sau analoage. Prin urmare, dispozițiile de lege analizate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție. Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, se constată că aceasta pleacă de la premisa că, odată dobândită prima de zbor, aceasta trebuie să fie în mod obligatoriu inclusă în baza de calcul al pensiei, întrucât, în caz contrar, s-ar nega existența acestui drept. Față de această critică CCR a reținut că dobândirea unui drept salarial în timpul activității profesionale și intrarea acestui drept în patrimoniul salariatului este distinctă de chestiunea includerii ulterioare a acelui drept în baza de calcul al pensiei, care, așa cum s-a reținut și mai sus, reprezintă opțiunea exclusivă a legiuitorului. De altfel, în același sens, CCR, prin Decizia nr. 1.284/29.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838/25.11.2011 și Decizia nr. 977/12.07.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/10.10.2011, a statuat: "Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil." În aceste condiții, nu se poate constata o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție și nici a celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.