De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 656 din 07.08.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 264 din 23.04.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 07.08.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 264 din 23.04.2019?
Art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015: “Diferențele între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 și cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, se restituie titularilor, la cererea acestora, în mod eșalonat, pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Cum și-au motivat autorii -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?
Autorii excepției au considerat că aceste prevederi de lege contravin art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia au arătat că dispozițiile de lege criticate, care prevăd că diferențele între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 și cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, “se restituie titularilor, la cererea acestora“, sunt neconstituționale, întrucât exclud de la dreptul de a solicita aceste sume succesorii titularului, dacă acesta din urmă a decedat înainte de a formula cererea de restituire.
Autorii excepției au arătat că, în cazul lor, titularul dreptului de restituire a decedat la data de 15.09.2015, după publicarea Legii nr. 223/2015, dar înainte de intrarea ei în vigoare, astfel că defunctul nu a formulat cerere de restituire a diferențelor prevăzute de lege, motiv pentru care Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a respins solicitarea succesorilor de acordare a acestor diferențe de bani, motivând că acestea se acordă doar la cererea titularului.
În sprijinul criticii de neconstituționalitate, autorii excepției au arătat că în art. 7 din Normele pentru aplicarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 223/2015 se prevede că, “În situația în care titularii au decedat ulterior depunerii cererii prevăzute la art. 3 din prezentele norme, diferențele cuvenite și neîncasate de către titular se restituie potrivit prezentelor norme și se plătesc, prin mandat poștal, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților, ori, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.“
Raportându-se la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorii excepției au considerat că la data decesului exista cel puțin o speranță legitimă că în patrimoniul defunctului există un bun, deoarece dreptul de proprietate asupra creanței avea o bază suficientă în prevederile Legii nr. 223/2015 care, deși nu era intrată în vigoare, era publicată în Monitorul Oficial al României.
De asemenea, autorii excepției s-au considerat discriminați în raport cu succesorii care au dreptul de a beneficia de restituirea sumelor după ce titularul, care a formulat cererea de restituire, a decedat.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?
Examinând cadrul legal din care face parte textul de lege criticat, CCR a constatat că acesta reglementează regimul pensiilor militare de stat. Dispozițiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 pot fi înțelese prin analiza evoluției istorice a acestei materii. Astfel, CCR a reținut că, potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748/14.10.2002, și Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155/20.07.1995, pensiile militare de stat au avut un caracter special, derogând, prin condițiile de acordare și modul de calcul de la pensiile stabilite în sistemul public de pensii, care se acordau pe baze contributive. Prin Decizia nr. 871/ 25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433/28.06.2010, CCR a constatat, în esență, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
În contextul crizei economice traversate de România în anul 2010 a fost adoptată Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441/30.06.2010, care a dispus transformarea pensiilor militare de stat, a celor acordate polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, precum și a altor tipuri de pensii speciale în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140/01.04.2000, respectiv în pensii calculate pe baze contributive. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81/31.01.2011, s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, precum și a aceluiași tip de pensii, la cerere, în cazul în care au rezultat alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se aveau în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
Prin art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441/19.07.2013, s-a prevăzut că “Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”, plata acestor drepturi urmând a se efectua începând cu data de 01.10.2013.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, pensiile acordate militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au redobândit un statut special, distinct de sistemul public de pensii. Pentru a diminua consecințele suferite de titularii pensiilor militare de stat ca urmare a recalculării și revizuirii pensiilor, potrivit Legii nr. 119/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 241/2013, care a prevăzut practic o revenire la cuantumul pensiei avut anterior aplicării dispozițiilor acestor acte normative, legiuitorul a instituit, prin art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 o dispoziție cu caracter reparator ce constă în acordarea unor drepturi care să acopere pierderile suferite de titularii dreptului la pensie proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Aceste drepturi bănești își au temeiul exclusiv în dispozițiile Legii nr. 223/2015 și nu decurg din reglementările privind acordarea dreptului la pensie până la intrarea în vigoare a acestei legi. În concluzie, dreptul prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu face parte din componenta contributivă a dreptului la pensie, ci este un drept patrimonial distinct, cu caracter reparator, ale cărui condiții de acordare depind, în mod exclusiv, de opțiunea legiuitorului, neavând temei constituțional.
Cu toate acestea, CCR a observat că, indiferent dacă un drept patrimonial are o sorginte constituțională sau legală, în reglementarea sa legiuitorul trebuie să respecte prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor.
În ceea ce privește autorii excepției, CCR a constatat că aceștia sunt succesori ai unui titular al dreptului de pensie militară care a decedat la data de 15.09.2015, între data publicării în Monitorul Oficial al României a Legii nr. 223/2015 și data intrării sale în vigoare, respectiv 01.01.2016. Autorii excepției se consideră discriminați în raport cu titularii pensiilor militare de stat care au posibilitatea să obțină dreptul prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum și în raport cu succesorii titularilor care au formulat cererea de restituire. În acest sens amintesc că, potrivit art. 7 din Normele pentru aplicarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 146/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 15 martie 2016, “În situația în care titularii au decedat ulterior depunerii cererii prevăzute la art. 3 din prezentele norme, diferențele cuvenite și neîncasate de către titular se restituie potrivit prezentelor norme și se plătesc, prin mandat poștal, soțului supraviețuitor, copiilor, părinților ori, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.“
Față de această susținere, CCR a constatat că dispozițiile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu reglementează modul în care succesorii pot dobândi dreptul patrimonial prevăzut de acest text de lege, ci doar că acordarea acestui drept se face la cererea titularilor. În realitate, autorii excepției critică interpretarea care decurge din normele de aplicare a textului de lege criticat, pe care o consideră discriminatorie în sensul arătat.
CCR a reținut că, potrivit celor statuate în jurisprudența sa, “principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 545/28.04.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473/06.06. 2011).
Or, CCR a constatat că situațiile comparate de autorii excepției sunt diferite, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu dobândește semnificația încălcării prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, CCR a reținut că, distinct de condiția formulării unei cereri în vederea acordării dreptului patrimonial prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 de către titularul dreptului de pensie militară de stat, prima condiție pentru ca acest drept să intre în patrimoniul titularului pensiei militare de stat o constituie existența temeiului juridic pentru acordarea acestui drept. Așa cum s-a reținut mai sus, temeiul acestui drept l-a constituit însăși Legea nr. 223/2015. Prin urmare, anterior intrării acesteia în vigoare, nu se poate vorbi despre existența dreptului patrimonial cu caracter reparator în fondul activ al legislației, astfel că acesta nu avea cum să intre în patrimoniul titularului unei pensii militare de stat. Așa fiind, în condițiile în care titularul unei pensii militare a decedat anterior intrării în vigoare a legii, succesorii săi nu au un temei legal pentru a solicita acordarea dreptului patrimonial prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, situație care îi plasează într-o ipoteză evident diferită de cea a titularilor dreptului la pensie militară de stat care, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, au solicitat acordarea acestui drept, precum și de cea a succesorilor acestora.
Ai nevoie de Decizia nr. 264/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
